 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Relatia reciproca dintre politica si economie
|
|
Caracteristici si cerinte |
|
| Fata de rolul important pe care-l joaca partidele politice in procesul de conducere democratica a societatii, s-au impus anumite caracteristici si ceA¬rinte in constructia si functionarea acestora, care, in fapt, definesc prinA¬cipalele trasaturi pe care trebuie sa le intruneasca un partid modern pentru a putea participa cu succes la competitia pentru gurnarea democratica a societatii. Relevam pe scurt aceste trasaturi':I. Partidele reprezinta coalitii sau asociatii la care adera in mod liber indivizi care au anumite scopuri in comun si coopereaza unii cu altii pentru a le realiza; caracteristica de aderare libera face ca acest tip de coalitii sa fie deosebite de alte formatii - familie, etnie etc. - la care indivizii apartin prin nastere, deci, fara voia lor; 2. La partide poate adera in mod liber orice individ, cu conditia insa ca acesta sa fie cetatean al tarii, indiferent de nationalitate; s. Partidele sunt asociatii cu caracter permanent, legal constituite dupa reguli si scopuri prevazute in statutele si in programele lor oficiale, in limitele prevazute de Constitutie; 4. Partidele - ca asociatii de cetateni - isi desfasoara activitatea politica pentru a ajunge in situatia de a controla prin mijloace legale (propaA¬ganda si alegeri) aparatul de gurnare constituit din echipamentul fizic, legal si institutional, pe care gurnul il foloseste in derea infaptuirii rolului sau specializat in cadrul diviziunii muncii'; 5. Partidele reprezinta asociatii nu sub forma unor simple colectii de indivizi, ci a unor coalitii extinse de grupuri cu interese larg definite si bazate pe incredere mutuala2. Membrii urmaresc nu numai satisfaA¬cerea unor interese personale ci si interese si idei generale, la nilul grupurilor si societatii, privind starile sociale, economice si ideologice, dirijarea sau moderarea acestor stari sub forma de curente sau docA¬trine, activandu-le sau temperandu-le. incercand sa caracterizeze partidele dupa interese si idei, Dimitrie Gusti noteaza: sunt partide care pun in evidenta mai mult interesele economice, altele mai mult ideile politice, religioase ori filosofice; in realitate, insa, ideea, pentru a aa putere este totdeauna intovarasita de un interes, iar interesul nu se poate satisface fara idee; interesele si ideile cresc si se impletesc strans impreuna, chiar atunci cand ideea pare numai fatada si imbraA¬camintea seducatoare a intereselor, ori interesele, simple, brutale, stanjeniri ale avantului ideilor'". Atunci cand gruparile politice se preocupa de interesele personale, Dimitrie Gusti le califica nu ca partide ci ca pe niste clici sau coterii4; 6. Partidele politice au ca ghid, pentru cucerirea puterii si pentru gurA¬narea tarii, programe care reprezinta, pe de o parte, produsul unei situatii istorice comune toturor partidelor, ceea ce le uneste, iar pe de alta parte, produsul intereselor economice si ale ideilor politice difeA¬rite, in fapt, ceea ce le deosebeste pe unele de altele si constituie tereA¬nul disputelor politice5 si motivarea competitiei; 7. Conceperea programelor si proiectarea actiunilor se fondeaza pe difeA¬rite doctrine, care inseamna totalitatea principiilor si tezelor fundaA¬mentale ale unui sistem politic, stiintific, filosofic si religios6.In opinia lui Virgil Madgearu, exista doua elemente constituti ale unei doctrine politice7: o conceptie asupra situatiei si evolutiei sociale si un ideal social. Referindu-se la scopurile generale ale doctrinelor, P.P. Negulescu subliniaza urmatoarele: A alege intre partide inseamna a alege intre doctrine si doctrinele par a fi pline de consecinte gra. Unele vor sa grabeasca evolutia popoarelor, altele vor sa o intarzie, dosebit de formele politice si sociale pe care cauta sa le impuna acestora"8.In modurile de a concepe programele si actiunile politice - de a le fonda sau nu pe doctrine - apar doua situatii limita aflate la antipozi: 1. partide politice principiale care degenereaza in partide pur doctriA¬nare, conduse dupa modele teoretice imaginare care nu au legatura cu realitatea sau cu consecintele vietii practice sau reale; 2. partide oportuniste, de actiune fondata nu pe doctrina ci pe scopul de a gurna, care degenereaza in partide rutiniere si imorale apeA¬land la mijloace de lupta nedemne1.In functie de criteriul fondarii programelor si actiunilor pe doctrine, Max Weber clasifica partidele politice in partide oportuniste, partide de clasa si partide doctrinare2, iar Virgili Madgearu face urmatoarea clasificare a partidelor politice: 1. partide oportuniste, care sunt orientate exclusiv dupa putere, dupa avantajele puterii (pentru conducatori si aderenti); 2. partide programatice sau doctrinare calauzite de anumite teluri concrete in legatura cu situatia sociala data; 3. partide de idei generale, indrumate de o anumita conceptie asupra lumii; 4. partide de clasa, care isi silesc directiva politica dupa interesele unei clase sociale si dupa rolul ei istoric in evolutia sociala. Madgearu face precizarea ca nu pote fi facuta o deosebire neta intre un partid programatic si unul de idei generale. De asemenea, el subliniaza ca toate partidele au ca baza de existenta o anume structura sociala si ca fiecare clasa, pentru a-si realiza rendicarile si pentru a influenta politic ordinea de stat, trebuie sa-si creeze un partid3. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
