 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» economie politica
» Politici economice aplicate in tarile aflate in tranzitie
|
|
Politici economice de reglare; obiective, instrumente si modele |
|
| in modulele anterioare am abordat mai mult aspecte epistemologice ale politicii economice, precum si elemente teoretice privind mecanismele geneŽrale de infaptuire a acestei politici. Din punctul de dere al cunoasterii, preŽcum si din cel al praxisului economic o problema cel putin tot atat de imporŽtanta este si aceea care priste punerea in opera a doctrinelor politice prin intermediul actelor de gurnare. Pentru aceasta sunt necesare noi elemente stiintifice si noi instrumente de analiza pe care, in principiu, le studiaza disciŽplinele specializate de microeconomie si de macroeconomie. Actiunile de aplicare a doctrinelor politice prin actele de gurnare contin insa si o serie de elemente generale care trebui 16.1. Actiuni de reglare si de adaptare in functionarea sistemului economic Formele de actiuni politice in cadrul economiilor moderne sunt numeroase si dirsificate. Aceste forme si amploarea lor difera de la o tara la alta, preŽcum si de la o perioada la alta in functie nu nurrrai de caracteristica factorilor politici, sociali, economici si tehnologici ci si de perturbatiile internite in cadrul sistemului. Economia este compusa dintr-o multime de unitati si agenti. Interpretand economia ca pe un sistem, partile sale componente (unitati si agenti) nu numai ca se interconecteaza si se interconditioneaza dar au si un anumit grad de consistenta si coerenta. Totusi, nici un sistem economic nu functioŽneaza perfect asa cum am dori. in timpul functionarii sale se produc perturŽbatii, fluctuatii si dezechilibre. De asemenea, isi fac aparitia fenomene sociale negati inacceptabile, precum si fenomene care duc la scaderea performanŽtelor sistemului. Dintre acestea pot fi remarcate si dezechilibre de mare amploare care pun in pericol chiar insasi existenta sistemului. O cerinta de baza a oricarui sistem economic viabil - precizeaza Grossman -este aceea de a dispune de capacitatea necesara pentru a inlatura pertur-batiile si dezechilibrele.1 La fenomenele negati mentionate, sistemul econoŽmic trebuie sa fie capabil sa reactioneze prin doua moduri si anume: a) prin ajustarea sau reglarea fluxului resurselor intre mai multe feluri de activitati (realocarea resurselor) si redistribuirea niturilor si avutiei intre unitatile economice si agenti, in cadrul institutiilor existente; b) prin adaptarea institutiilor la noile conditii care sa faca posibila functionarea sistemului si sa creeze conditiile necesare pentru cresteŽrea performantelor sale.Intrucat procesele din cadrul oricarui sistem economico-social se caracteŽrizeaza prin debalansari, tensiuni si contradictii, problema esentiala este aceea ca sistemul insusi sa fie capabil sa faca pasii necesari de a-si mentine integritatea structurii sale prin mentinerea perturbatiilor la un nil minim, in cadrul acestor actiuni trebuie avut in dere faptul ca functionarea sisteŽmului economico-social implica procese cu puternice accente schimbatoare. Pornind de la aceste constatari si de la incercarile de a aduce noi contribuŽtii teoretice in domeniu si de a evita entualele reprosuri ca ar interpreta in mod mecanicist procesele social economice, Buckley subliniaza ca in cadrul economiei exista doua tipuri de procese regulatoare importante pe care el le numeste morfostazia (MS) si morfogeneza (MG).2 A. Morfostazia se refera la acele procese care necesita reglare sau control al structurii sistemului in cadrul anumitor limite si al unor conditii date. Pentru a evita perturbatiile si dereglarile, ea (morfostazia) previne schimbaŽrile semnificati in organizarea sistemului. Daca schimbarile interne sunt semnificati, mentinerea functionarii sistemului poate fi totusi asigurata in masura in care el este capabil sa faca pasii necesari de a schimba structura care opereaza. Conceptul de modificare a morfostaziei este analog cu concepŽtul de reglare din teoria generala a sistemelor. Ce au in dere si in ce constau masurile de reglare a proceselor econo-mico-sociale sau morfostazia sistemului economic? Ele se refera la acele maŽsuri care sa imbunatateasca elasticitatea cererii si ofertei, precum si a substiŽtutiei diferitilor factori si sa faciliteze sau sa deblocheze fluxurile in cadrul sistemului economic si social prin perfectionarea semnalelor si a unor instruŽmente economice. Cu alte cuvinte, atunci cand sistemul economic nu dispune de mecanisme economice de autoreglare, adica agentii economici privati, independenti nu sunt capabili sa raspunda la semnale, sau cand semnalele sunt incorecte sau apar cu intarziere, intervine statul, ca factor conectat la sistem, pentru a ajuta la elasticizarea factorilor, la corectarea semnalelor si la reglarea fluxurilor. in acest scop statul actioneaza in urmatoarele directii: - producerea de bunuri si servicii publice care nu pot fi oferite de sistemul economic prin agentii sai privati si prin mecanismele pietei; - imbunatatirea sistemului de semnale economice si sociale privind funcŽtionarea tuturor componentelor sistemului; - corectarea distributiei niturilor in numele principiului echitatii sociale. - controlul asupra ciclului economic in derea solutionarii problemelor inŽflatiei si somajului. Anumite dereglari internite in sistem pot fi atenuate sau stinse nu instantaneu ci, in timp, dupa mai multe iteratii ale proceselor tocmai datorita gradului mare de inertie a sistemului. B. Morfogeneza se refera la procesele prin care sistemul incearca sa-si imbunatateasca comportamentul pentru atingerea scopurilor (obiectilor) sau sa se autoorganizeze pentru a evita ori inlatura acele perturbatii semŽnificati interne si externe care pericliteaza functionarea eficienta a sisteŽmului sau chiar existenta sa. Acest concept este analog cu cel de adaptare din teoria generala a sistemelor. Morfogeneza nu este un proces uniform. Ca rezultat al modului cum actioŽneaza fortele in economie si al transformarii sistemului sub impulsul acestor forte, in decursul istoriei, au aparut doua tipuri de morfogeneza: 1. Morfogeneza cu conflict distructiv, caracterizata prin existenta unor procese adapti marcate de schimbari structurale ale sistemelor econo-mico-sociale. Din cadrul acestui tip de morfogeneza fac parte acele economii care trec de la sistemul socialist la cel capitalist (Romania si celelalte tari post comuniste) sau care trarseaza un proces de modernizare rapida cum sunt unele tari din Asia de Sud-Est sau din America Latina. In cadrul acestui tip, procesele adapti au un caracter revolutionar distructiv-constructiv. 2. Morfogeneza cu concurenta reprezinta alt tip de proces adaptiv proŽpriu economiilor complexe dezvoltate, care trarseaza perioade de reforme cu schimbari structurale sub forma de imbunatatiri sau amendamente. Potrivit standardelor democratice din tarile dezvoltate, asa cum afirma Buckley, acesta este tipul de sistem mai democrat in care sunt incorporate proceduri explicite pentru automodificare (ori amendamente) si, deci, pentru schimbare in insasi structura sistemului bazat pe asemenea principii.1 Ce au in dere si in ce constau actiunile de adaptare a proceselor econo-mico-sociale sau tipurile de morfogeneza a sistemului? Daca dereglarile si dis-functionalitatile continua sa se accentueze iar performanta sistemului se afla in scadere in mod persistent, statul democrat recurge la actiuni de transforŽmare a sistemului insusi prin modificarea institutiilor existente sau prin crearea altora noi, ceea ce in termeni obisnuiti se cheama restructurarea bazei si a sistemului economic.In aceste imprejurari sistemul se adapteaza la noile conditii, se reorganiŽzeaza. Daca schimbarea institutiilor, oricat de profunda ar fi, se face in cadrul acelorasi principii economice si de organizare sociala, ea se inscrie in limitele unei reforme. Daca schimbarile sunt insa mai profunde, daca ele transced limitele principiilor mentionate, adaptarile sunt denumite transformari si capata amploarea unei revolutii a bazelor sistemului economic. Este ceea ce se intampla in Romania si in alte tari europene, in tranzitia de la bazele sistemului economic socialist centralizat, care are ca suport proprietatea colectiva, la bazele unui nou sistem economic de piata, care functioneaza si este organizat pe baza principiilor concurentei si a descentralizarii deciziilor si are ca suport proprietatea privata. Adaptarea este reprezentata, deci, de schimbarea institutiilor sau imbunaŽtatirea functionarii lor, ceea ce inseamna fie o schimbare, fie o imbunatatire a insasi bazei sistemului economic reprezentata de formele dfc proprietate, sisŽtemul de preturi si de calcul, sistemul de recompense si de penalizari econoŽmice, descentralizarea deciziilor economice. Fizionomia institutiilor, impreuna cu cea a instrumentelor economice si politice folosite, precum si modul lor de angrenare reciproca in cadrul sisteŽmului economic definesc mecanismele economice si politice ale sistemului. 16.2. Obiecti ale politicilor economice Masurile de reglare si de adaptare luate la nil gurnamental reprezinŽta actiuni politice. Aceste actiuni se inscriu intr-o anumita ambianta politica, intr-un sistem de valori umane. Sistemul de valori dominant poate fi, de exemŽplu, cel bazat pe libertatea individuala, eficienta, echitate, fraternitate, solidaŽritate etc. In baza valorilor dominante, partidele isi definesc scopurile fundaŽmentale cum sunt, de exemplu, cresterea nilului de trai al populatiei, pastraŽrea libertatii de expresie si de alegere, respectarea legii si a ordinii publice, reducerea tensiunii sociale, apararea sigurantei individului si a tarii etc. Sistemul de valori si scopurile politice fundamentale, asimilate intr-o forma mai mult sau mai putin articulata, stau la baza doctrinei politice a fiecarui partid. In raport cu cerintele practicii, valorile si scopurile politice fundamentale, articulate in doctrina politica, raman notiuni mult prea generale. Punerea in aplicare a doctrinelor partidelor se face prin programe de gurnare expriŽmate printr-un limbaj operational. Valorile si scopurile fundamentale au, intr-o masura mai mare sau mai mica, aspecte economice care, in mod uzual, cer gurnului anumite feluri de interntie in economie. In felul acesta se ajunge la definirea politicii econoŽmice ca fiind interntiile sistematice si deliberate ale gurnului in problemele economice pentru a realiza scopurile politice fundamentale. Politica economica este formulata sub forma de obiecti si de mijloace de realizare a obiectilor numite instrumente si este cuprinsa in programele de gurnare. In cadrul acestor programe gurnele formuleaza un set specific de obiecŽti pe care isi propun sa le urmareasca si sa le realizeze la un anumit orizont de timp. In principiu, obiectile sunt exprimate prin urmatoarele doua tipuri de termeni masurabili: . cardinali, folosind ca mijloace de masurare unitatile naturale, connŽtionale sau mixte (bucati, kg, lei, kwh, cal, jouli, numar de utilitati etc); . ordinali, folosind ca mijloace de masurare ordinea de preferinta sau rangurile stabilite in mod conntional tinand seama de diferite criterii de prioritati: v (a>b >c sau a = b = c) Obiectile de politica economica nu apar in mintea decidentilor peste noapte. Ele apar ca o reflectare a unor cauze bine sedimentate puse in raport direct cu existenta reala a unor probleme chi nesolutionate si cu aparitia unor conditii noi care genereaza noi probleme. Suprapunerea unor procese, dezvoltarea altora complementare, precum si aparitia si amplificarea contradictiilor dintre ele geneŽreaza probleme conflictuale care nu pot fi ignorate sau lasate in afara unor obiecŽti ale politicii economice. in caz contrar, conflictele se agraaza. Problema fixarii obiectilor economice nu are aceeasi conotatie pentru politicianul care ia decizia si care este interesat de alegeri si pentru econoŽmistul care inspira si fundamenteaza decizia. De regula, politicianul - dupa cum remarca Kirschen si Morissens - poate sa clasifice obiectile dupa prefeŽrintele exprimate de dirsi practicieni care influenteaza politica economica. De exemplu, el va distinge obiectile generale privind bunastarea la nil national de satisfacerea unor anumite interese sau promovarea unor interese speciale. Politicianul decident este interesat mai mult de actiunea si de efecŽtul politic. Economistul, spre deosebire de politician, tine seama in mod speŽcial de factorii si de criteriile economice care sunt vitale pentru orice decizie, precum si de efectele economico-sociale derivate din decizia luata. EconomisŽtul este interesat mai degraba sa fixeze ca obiectiv rationalitatea politicii ecoŽnomice pe baza propriilor deri si conceptii - in general, mai obiecti -despre modul cum functioneaza mecanismele economice. De exemplu, pe aceasta linie, in formularile obiectilor politicii economice el va tine seama de criterii cum sunt cresterea economica, structura cererii, nilul si structuŽra niturilor, productia, costurile etc. Evident, lista cu obiectile de politica economica ale economistului va diferi de lista politicianului.1 O abordare unilaterala a problemei obiectilor este inacceptabila si imŽproprie unei politici economice sanatoase. O sinteza a celor doua puncte de dere devine nu numai necesara pentru nevoile politice ci si obligatorie. De altfel, din studierea experientei diferitelor tari in domeniul politicii lor ecoŽnomice rezulta ca in fapt are loc o acomodare sau ajustare reciproca a celor doua moduri de abordare pentru a raspunde nevoilor practicii. La stabilirea obiectilor se impune respectarea anumitor reguli si prinŽcipii cum sunt: - obiectile trebuie ierarhizate in functie de importanta, de rolul lor in reŽzolvarea problemelor economico-sociale si de aria lor de cuprindere; - prin obiectile fixate trebuie sa se tina seama de necesitatea atingerii scopurilor lor politice fundamentale iar ierarhizarea lor (obiectilor) sa reŽflecte ierarhizarea scopurilor ; - la fixarea obiectilor trebuie sa se aiba in dere termenele la care pot fi solutionate problemele - unele pe termen scurt altele pe termen lung. - in luarea si aplicarea unor decizii de politica economica trebuie avut in dere caracterul de complementaritate si de interdependenta al unor obiecti, potrivit caruia formularea si necesitatea atingerii unui obiectiv atrage dupa sine formularea si atingerea altor obiecti; - in politica economica sa se aiba in dere existenta conflictelor dintre obiecŽti, conform carora actiunile pentru realizarea unor obiecti atrag dupa sine aparitia unor efecte contrare (negati) la alte obiecti. Cazul tipic in aceasta privinta este cel dintre actiunile pentru reducerea somajului si actiunile pentru reducerea inflatiei. In principiu, aceste actiuni au un caracter contradictoriu.In cadrul unei cercetari efectuate de un numar de noua cercetatori pe un esantion de opt tari (Belgia, Franta, Germania, Italia, Norgia, Olanda, Regatul Unit si SUA ) s-a identificat un numar de 12 obiecti si de 10 sub-obiecti economice,clasificate dupa criteriile orizontului de timp si a imporŽtantei lor in cadrul sistemului economico-social. Redam mai jos (tabelul 16.1) lista acestor obiecti si subobiecti economice, cu cateva corecturi aduse de noi datorita noilor evolutii care au avut loc in ultimul timp.1 elul 16.1. Lista obiectilor si subobiectilor de politica economica clasificate dupa criteriul orizontului de timp si dupa importanta in cadrul sistemului. A. Cu deosebire pe termen scurt 1. Cresterea gradului de folosire a fortei de munca 2. Stabilitatea preturilor 3. imbunatatirea balantei de plati externe B. Cu deosebire pe termen lung (de importanta majora) 4. Dezvoltarea economiei 5. imbunatatirea alocarii factorilor de productie a. Promovarea competitiei b. Promovarea coordonarii c. Cresterea mobilitatii fortei de munca d. Cresterea mobilitatii capitalului e. Promovarea diviziunii internationale a muncii f. Restructurarea productiei prin adaptarea sa la cerere 6. Satisfacerea nevoilor colecti a. Administratia generala b. Aparare c. Afaceri interne d. Educatie e. Sanatate publica 7. imbunatatiri in distributia niturilor si a avutiei 8. Protectie si prioritati pentru anumite regiuni si industrii C. Cu deosebire pe termen lung (de importanta mai redusa) 9. imbunatatirea modelului de consum privat 10. Securitatea aprovizionarii 11. imbunatatirea marimii si structurii populatiei 12. Reducerea orelor de lucru Constituirea Uniunii Europene, precum si noile evolutii ale economiilor si societatilor tarilor membre au modificat unele obiecti, au generat si au adus pe prim altele noi. Printre obiectile importante care au impus aplicarea unor politici economice speciale tuturor tarilor membre amintim urmatoarele: formarea si consolidarea pietei unice de marfuri, de capital si de forta de munca; introducerea monedei unice; elaborarea si aprobarea de norŽme legislati unice pe intreaga U.E. in diferite domenii ale vietii economice si sociale; crearea conditiilor pentru asigurarea cresterii economice si a comŽpetitivitatii globale; crearea retelei unice de informatie; crearea retelei transŽeuropene de transport si energie. Fiecare dintre acestea sunt concretizate in subobiecti si mijloace de realizare. De exemplu, in programul pentru asiguŽrarea competitivitatii globale sunt prevazute urmatoarele patru subobiecti: 1. ajutorarea firmelor europene pentru a se adapta la situatia competitiva noua globalizata si interdependenta; 2. exploatarea avantajelor competiti asociata cu schimbarea graduala la o economie bazata pe cunostinte; 3. proŽmovarea unei dezvoltari durabile a industriei; 4. reducerea diferentei de timp (time-lag) dintre pasul schimbarii ofertei si ajustarile corespunzatoare ale cererii.1 Realizarea obiectilor la nilul U.E. implica obligatia fiecarei tari memŽbre de a formula politici corespunzatoare la nil national si de a intreprinde actiuni in directiile prevazute de aceste politici., O mare parte a analizei de mai sus in legatura cu formularea obiectilor prisc mai ales tarile cu relatii de piata capitalista consolidate si cu un nil ridicat de dezvoltare economica. Exista insa multe tari aflate in conditii speciale, in raport cu cele mentionate, pentru care nu toate obiectile enumeŽrate au o relevanta practica si imediata. Printre asemenea tari se afla s: Romania ale carei conditii speciale sunt create de stadiul in care se afla si de problemele cu care se confrunta si pe care le are de rezolvat si anume: 1. trecerea de la sistemul economic socialist la cel capitalist; 2. candidatura sa pentru a deni membra cu drepturi depline in NATC si in Uniunea Europeana; 3. inlaturarea cat mai rapida a structurilor economice si sociale caracteŽristice mai degraba tarilor in curs de dezvoltare prin adoptarea unor programe de dezvoltare si de restructurare de mare intensitate. Evident, in atare situatie, lista obiectilor politice si economice din proŽgramele de gurnare ale Romaniei apare schimbata fata de cea a tarilor dezvoltate in ce priste atat continutul, cat si prioritatile. Fiind vorba de probleniele vitale ale asigurarii securitatii nationale si ale asigurarii treceri: la noile valori democratice europene si la conditiile de baza ale prosperitati: economice, pentru Romania obiectile prioritare sunt cele legate de: 1. intraŽrea in NATO; 2. intrarea in Uniunea Europeana; 3. trecerea la economia caŽpitalista de piata; 4. dezvoltarea si modernizarea economico-sociala pe baza noilor valori si standarde europene. Aceste obiecti politice prioritare trebuie sustinute de obiecti economice si sociale adecvate cum sunt: - Extinderea rapida a sectorului privat prin privatizare si priri incurajarea infiintarii si dezvoltarii noilor unitati economice; - Dezvoltarea agriculturii pe baza noilor relatii de piata si restructurarea industriei pentru adaptarea ofertei la cererea pietei interne si externe si ridiŽcarea nilului de eficienta si competitivitate; - Stimularea puternica a institiilor interne, precum si a institiilor straine directe; - Stimularea dezvoltarii unitatilor mici si mijlocii in derea crearii unor noi locuri de munca si a dezvoltarii clasei mijlocii; - Asigurarea stabilitatii monetare si mentinerea la un nil cat mai scazut al somajului; - Stimularea productiei si serviciilor pentru export in derea redresarii balantei comerciale si a celei de plati. O problema care s-a pus inca de la inceputul trecerii la noul sistem econo-mico-social a fost aceea a ritmului in care sa se realizeze obiectile economiŽce mentionate, legate de trecerea la noul sistem. Pledoariile pentru transforŽmari lente pentru a se putea asigura protectia sociala s-au dodit a fi cu totul false si profund daunatoare intrucat s-a constatat, inca de la inceput, ca perioadei de tranzitie ii este caracteristic fenomenul de slabire pana la disŽparitie a controlului exercitat de catre stat, in calitatea sa de proprietar, asuŽpra modului de gestionare a resurselor. intarzierea recunoasterii juridice a proprietatii in agricultura si amanarea privatizarii in celelalte ramuri au ca efect principal perpetuarea lipsei de control din partea proprietarului asupra gestionarii resurselor. Acest factor, alaturi de altii (inflatie, somaj, discontiŽnuitati pe pietele externe, lipsa de corelare in actiunile de elaborare si aplicaŽre a unor instrumente economice si a unor reglementari etc.) au provocat in cei sapte ani de tranzitie numeroase disfunctii transpuse in lipsa de responŽsabilitate, proliferarea actelor de coruptie, risipa de resurse.Inlaturarea disfunctiilor din economie si realizarea obiectilor politice si economice mentionate mai sus sunt legate, in cea mai mare parte, de rapiŽditatea si profunzimea cu care se vor produce schimbarile cel putin in urmaŽtoarele domenii: in structurile de proprietate prin privatizare, in structurile productiei industriale, precum si in domeniul managementului la toate niŽlurile si sferele de activitate. 16.3. Instrumentele de politica economica. Clasificari ale acestora. In derea atingerii obiectilor stabilite, statul - reprezentat de instanŽtele politice (parlament si gurn) si de administratie - opereaza in cadrul sistemului economico-social cu un set extins de instrumente care ii stau la dispozitie si care au fost inntate, experimentate si perfectionate intr-o peŽrioada indelungata de timp. Cu ajutorul instrumentelor respecti statul inŽfluenteaza preferintele si comportamentele oamenilor si organizatiilor, orienŽteaza actiunile acestora spre atingerea unor obiecti fixate. Cerinte ale abordarii si clasificarii instrumentelor Instrumentele respecti nu sunt niste obiecte asezate pe rafturi care pot fi utilizate la nevoie de orice politician sau economist pentru solutionarea problemelor sau pentru atingerea obiectilor dupa retete dinainte pregatite. Folosirea lor necesita indeplinirea unor cerinte cu totul speciale mai ales din partea utilizatorilor. In primul rand, trebuie cunoscute in mod profund bazele teoretice ale structurii si functiilor instrumentelor precum si rolul si functiile lor in modeŽlul economic;In al doilea rand, trebuie cunoscute relatiile functionale dintre obiectivul stabilit si instrumentul sau setul de instrumente utilizate pentru atingerea lui. In acest caz, ca si in cel precedent, lucrurile nu sunt intotdeauna pe deŽplin clarificate teoretic si practic. De exemplu, exista numeroase controrse in legatura cu modul de utilizare si cu efectele concrete durabile care se obtin prin aplicarea unor instrumente pentru reducerea concomitenta a ratei somajului si a ratei inflatiei. In al treilea rand, trebuie studiat contextul real in care se aplica aceste instrumente. In general, un instrument nu are un caracter unirsal sau o forma standard aplicabila oriunde si oricand fara ajustarile sau modificarile de rigoare in functie de conditiile concrete. Literatura economica este dominata de abordari disparate ale acestor inŽstrumente in cadrul diferitelor teorii si/sau politici economice. Pana in prezent, dupa informatiile de care dispunem, pe temele care prisc taxonomia instrumentelor de politica economica, economistii au efectuat putine cercetari de sinteza mai aprofundate si mai cuprinzatoare. Majoritatea studiilor au fost efectuate indeosebi de politologi in viziunea lor specifica. Sa ne referim pe scurt la cateva contributii mai semnificati pe care le-au adus atat politoloŽgii, cat si economistii.1 Mosher. in abordarea sa, Mosher este preocupat de analiza instrumenteŽlor de care dispune gurnul si de cresterea utilizarii instrumentelor care nu implica cheltuieli in atingerea obiectilor.Acesta ne ofera un catalog brut cu instrumente disponibile si releva dihotomia dintre instrumentele care implica cheltuieli si cele fara cheltuieli. Salamon si Kettle extind tipul de analiza facut de Mosher. Ei se concenŽtreaza asupra dihotomiei dintre ofertele serviciilor directe si cele indirecte, identificand diferentele dintre acestea reflectate in efectele politice. Hood realizeaza o clasificare a seriei intregi de instrumente folosite in acŽtivitatea gurnamentala. in schema sa, Hood clasifica instrumentele dupa urmatoarele functii pe care acestea le indeplinesc: informatia, puterea legala, banii, capacitatea organizationala. McDonnell si Elmore clasifica instrumentele politice disponibile in patru grupe cu urmatoarele functii: dispozitii (comanda), stimulare, capacitate conŽstructiva, capacitate de schimbare. Prin aceasta ei ofera un indreptar privind supozitiile care stau la baza fiecarei clase de instrumente si efectele asteptate de la fiecare. Doeru si Phidd analizeaza - dupa o conceptie organica - intregul sistem de instrumente de interntie in economie care se intind de la cele de autoreŽglare bazate pe proprietatea privata pana la cele controlate direct de stat baŽzate pe proprietatea publica. Dimensiunea care subliniaza caracterul lor orŽganic este data de gradul de intruziune a instrumentelor utilizate in cadrul sistemului social-economic. Kirschen, impreuna cu colaboratorii sai, a facut prima si cea mai cuprinŽzatoare si mai detaliata clasificare a instrumentelor de politica economica disponibile, pe baza unei cercetari empirice efectuate pe un esantion de 8 tari dezvoltate. Aceasta s-a bucurat de un interes larg, mai ales din partea econoŽmistilor, sub aspectul selectarii instrumentelor pentru interntia statului in economie, ca si sub aspectul interesului pentru analiza economica normativa.2 Asa cum subliniaza Linder si Peters, studiul nu se ridica insa la nilul unei constructii taxonomice propriu-zise ci constituie mai degraba o enumerare a instrumentelor disponibile Frey a realizat o clasificare a instrumentelor de politica economica dupa criteriul influentelor pe care le pot aa asupra preferintelor si comportamenŽtelor indivizilor sau a setului de posibilitati oferite de constrangerile bugeŽtare.1 Frey clasifica instrumentele in cele trei clase de baza: a) globale, care iau forma fiscala si monetara si care prisc mai mult influentele asupra constrangerilor bugetare sau/si niturilor; b) instrumentele stimulati, ce inŽfluenteaza comportamentele indivizilor, grupurilor si institutiilor si se refera in special la schimbarile preturilor relati, impozitele pentru stimulare, nituŽrile stimulati si certificatele comercializabile; c) interntia directa a statului, care se refera la reglementarile publice (legale) cu valabilitate generala. Fata de clasificarile efectuate mai ales de politologi, Linder si Peters releva o seama de neajunsuri de care trebuie sa se tina seama in cadrul altor incercari de acest gen. Printre acestea ei mentioneaza urmatoarele:2 - Unele scheme de clasificari contin categorii de instrumente extrem de largi, astfel incat apar multe contradictii intre grupe; - Prin modul cum sunt concepute, schemele de clasificare prezentate nu pot fi utilizate ca mecanisme pentru analize politice. Aceasta ar fi posibila nuŽmai cu conditia ca obiectile urmarite si problemele ce ar trebui solutionate sa fie in mod explicit legate de utilizarea unor instrumente sau a intregului sir de instrumente, cu evaluarea efectelor produse; - Evaluarea efectelor produse de instrumente nu trebuie facuta in mod abŽstract ci luand in considerare contextul real al proceselor economice si politice. Tocmai de aceea, subliniaza Linder si Peters, este nevoie ca analizele sa fie mutate dincolo de schemele analitice abstracte privind instrumentele politice si economice spre o mai completa intelegere a manierei in care ele sunt conceptualizate de indivizii care trebuie sa ia decizii politice si contextuali-zate pentru a intalni (realiza) cererile situatiilor speciale.3 Cerintele mentionate mai sus, ca si neajunsurile sugereaza in fapt ca folosirea instrumentelor se face pe baza unui proiect politic prin care se cauta raspunsuri la urmatoarele intrebari de baza: cum aleg gurnele obiectile?; cum selecteaza ele mijloacele de a atinge aceste obiecti?; cum aceste mijŽloace sunt puse de acord (sunt armonizate) cu standardele de evaluare potriŽvite pentru stabilirea politicii publice?4In cautarea unor raspunsuri adecvate la aceste intrebari este important de a face distinctia dintre cele doua moduri alternati de abordare: a) de cunoastere a termenului, prin descrierea si analiza sistematica a inŽtregii politici si prezentarea sa sinoptica; b) de dezvoltare sistematica a cunoasterii privind selectarea instrumenteŽlor si a dimensiunii evaluarii lor. Aceasta include mai intai intelegerea proceselor de cauzalitate din domeniul public si, de aici, incercarea constienta de a selecta instrumentele care se adreseaza acestor procese. Primul mod de abordare se intalneste in cele mai multe lucrari standard cu caracter normativ, care formeaza disciplinele si subdisciplinele din diferiŽtele domenii ale economiei. Cel de al doilea mod de abordare se refera la o sarcina noua, aceea a constructiei teoriei asupra alegerii instrumenteŽlor si proiectarii politicii economice. Aceasta teorie, inca insuficient conturata, ar urma sa aiba un accentuat caracter normativ. Dupa Linder si Peters, pentru a dezvolta o teorie a alegerii instrumentelor si a proiectarii politicii ar fi necesare precizarea si definirea urmatoarelor patru elemente: 1) instrumentele de politica economica si bloŽcurile constructiilor de baza ale politicii publice, cu precizarea obiectilor si a legaturilor organice dintre acestea si instrumentele utilizate; 2) atributele acestor instrumente care sersc deopotriva ca criterii de evaluare si ca prinŽcipii de organizare; 3) contextele (imprejurarile) reale in care se produc in mod tipic evaluarile; 4) agentii care folosesc si ofera instrumentele ale caror comportamente urmeaza a fi explicate.In acest modul nu ne propunem sa conturam o teorie a alegerii instruŽmentelor si a proiectarii unor politici care sa aiba in dere aceste elemente. Aceasta ar depasi sarcina studiului de fata. Aici vom incerca sa prezentam anumite sisteme de clasificari a instrumentelor de politica economica pe baza unor criterii cum sunt: gradul maxim de generalizare a motivatiei, modul de influentare a comportamentelor agentilor economici, sfera si nilul de cuŽprindere a obiectului politicii economice. Tipuri de instrumente cu grad maxim de generalizare a motivatiei Fenomenele si procesele economico-sociale pot fi priyite,exprimate si anaŽlizate cu grade diferite de generalizare. Cea mai plastica atie in aceasŽta privinta ni se pare aceea cu imaginea pe care o putem obtine cu ochiul liber atunci cand, aflati in avion, ne apropiem sau ne indepartam de pamant. Cu cat urcam in inaltime cu atat dispar amanuntele si sporeste, in schimb, imaginea de ansamblu. Daca dorim sa ne formam o imagine cat mai completa asupra instrumentelor utilizate si asupra posibilitatilor de clasificare a lor ar trebui sa procedam in chip asemanator: sa ne formam mai intai o imagine de ansamblu, cat mai generala asupra instrumentelor, urmand ca apoi sa ne apropiem treptat si cat mai mult de obiectul cercetat. Considerand ca criteriu de clasificare tipurile de motivatii cu grad maxim de generalizare, vom putea distinge urmatoarele trei categorii de instrumenŽte: moral-educati; economice; de comanda (administrati). A. Instrumente moral-educati Desi mai putin costisitoare, apelurile morale se aplica pe scara mai larga si cu efecte maxime doar in imprejurari foarte specifice si pentru perioade relativ scurte. Apelurile morale pot aa audienta si efecte mai mari in ranŽdurile comunitatilor, in cazurile de necesitate si de catastrofe, cand populatia poate fi motivata sa participe la actiuni voluntare. In aceste momente se realizeaza solidaritatea comunitara si consensul cu efecte maxime, dupa care apelurile isi pierd impactul asupra indivizilor si grupurilor.1 Educatia, bine condusa si sustinuta prin scoala, institutii culturale si reliŽgioase si mass-media, poate contribui la schimbarea preferintelor si comporŽtamentelor populatiei in mod semnificativ in cele mai dirse domenii: proŽtectia mediului, sanatatii, atitudinea fata de munca, fata de inovare, consum, economisire, management, ordine s.a. in general, educatia este mai costiŽsitoare si poate produce efecte semnificati doar pe termen lung. B. Instrumente economice Desi mai costisitoare si mai sofisticate decat cele moral-educati, instruŽmentele economice sunt larg utilizate in economiile de piata. Mecanismul de piata, singur, nu poate indeplini toate functiile economice. Limitele mecanismului de piata fac necesare masuri corecti sau compenŽsatorii ale politicii publice. insa nu orice masura intreprinsa va imbunatati performantele sistemului economic. Masurile isi dodesc viabilitatea si efiŽcienta numai atunci cand apare necesitatea inlaturarii neajunsurilor in mecaŽnismele de functionare a pietei si atunci cand sunt necesare constructia si reŽformarea institutiilor de piata, precum si monitorizarea respectarii regulilor de piata stabilite.In practica diferitelor tari cu economie de piata exista un numar mare de instrumente economice folosite de gurne in politica lor de realizare a diferiŽtelor obiecti. intr-un studiu foarte detaliat privind folosirea instrumentelor in politica economica a unui numar de 8 tari dezvoltate - asa cum s-a menŽtionat mai sus -, Kirschen si colaboratorii sai au utilizat in analiza efectuata un numar de 64 de tipuri de instrumente.2 Evident, numarul si tipurile de instrumente variaza nu numai de la o tara la alta ci si in functie de gradul de detaliere a analizei. Instrumentele economice pot fi clasificate dupa diferite criterii, cum sunt, de exemplu: - dupa modul de influentare a preferintelor si a posibilitatilor de a satisŽface preferintele: globale (fiscale si monetare), cu orientare stimulativa; conŽtrol direct gurnamental. - dupa sfera de cuprindere si nilul la care se face analiza: macroeconoŽmice, mezoeconomice si microeconomice; - dupa functiile principale pe care instrumentele le indeplinesc: alocare, distributie, stabilizare si restructurare institutionala.In operatiile de clasificari, incercarea de a evita redundantele si contradicŽtiile dintre instrumente este imposibila. C. Instrumente de comanda (administrati) Aceasta categorie este aplicata pe scara larga in sectorul public, in cel administrativ (inclusiv in birourile marilor firme), precum si in sistemele ecoŽnomice centralizate. Desi mai simple,instrumentele administrati necesita totusi, in mod obligatoriu, un volum relativ ridicat de cheltuieli pentru apliŽcare si pentru monitorizare iar efectele si performantele sistemului (asa cum am vazut in modulele anterioare) raman relativ scazute. De regula, pentru a atenua neajunsurile, acestui sistem ii sunt atasate si unele elemente economice stimulati cum sunt: salarii diferentiate dupa nilul de calificare si dupa rezultatele in munca, premii si distinctii, promoŽvari pe functii superioare. Clasificarea instrumentelor, in cele trei mari categorii de mai sus, are mai mult un caracter didactic. in general,'in viata reala, instrumentele nu au un caracter pur sau o singura functie, iar un obiectiv economic nu este realizat numai cu contributia unui singur instrument. De exemplu, in aplicatiile sale pentru realizarea unui obiectiv, un instrument economic nu este izolat. El este insotit si sustinut atat de cel moral-educativ cat si de cel administrativ (constrangeri legale in cazul nerespectarii unor reguli).1 Tipuri de instrumente economice dupa modul deInfluentare a comportamentelor (Modelul lui Frey) Rolul principal al politicii economice este acela de a influenta comportaŽmentele agentilor economici, aflati in diferite situatii si pozitii in societate, in derea realizarii anumitor obiecti. In acest scop gurnul foloseste diferite instrumente economice. Dupa cum s-a subliniat mai inainte, instrumentele nu se folosesc nici in mod aleator si nici disparat, ci in mod sistematic, pe baza unei conceptii uniŽtare, bine structurata pentru a se evita redundantele si conflictele dintre ele. Cautand sa raspunda acestor cerinte, Frey incearca o clasificare a instrumenŽtelor economice pe baza principiilor oferite de modelul economic al comporŽtamentului bazat pe maximizarea utilitatii in conditiile existentei unor conŽstrangeri.2 Modelul are la baza elemente de care trebuie tinut seama in aleŽgerea instrumentelor. In primul rand, modelul are in dere toate categoriile de agenti econoŽmici, indivizii, precum si toate institutiile sau organizatiile decidente ale caror preferinte si comportamente sunt influentate de puterea politica, prin folosirea unor instrumente;In al doilea rand, functia obiectiv de maximizare a utilitatii, care sta la baza modelului, presupune exprimarea libera a preferintelor categoriilor de agenti;In al treilea rand, constrangerile impuse de posibilitatile oferite de resurŽsele existente, cunoscute si sub numele de constrangeri bugetare, presupun o selectare a preferintelor in functie de aceste limite. Dupa modul de interntie a statului pentru influentarea comportamenŽtelor agentilor economici, instrumentele folosite pot fi clasificate in indirecte si directe. in general, economiei de piata ii sunt caracteristice instrumentele economice indirecte. Acestea insa nu pot produce, intotdeauna si pretutinŽdeni, efectele scontate. De aceea statul recurge si la instrumente directe. Instrumente economice indirecteIn cadrul modelului, instrumentele indirecte pot schimba comportamentul agentilor economici pe doua cai principale: prin schimbarea preferintelor si prin modificarea seturilor de posibilitati. a) Schimbarea preferintelor poate fi influentata prin folosirea instruŽ mentelor extraeconomice si a celor economice. - Instrumentele extraeconomice sunt reprezentate, asa cum am mai aratat, de: apelurile morale, care pot aa efecte pe termen scurt si in conditii speciale; masurile educati (scoala, biserica si alte institutii culturale) cu efecte pe termen lung; de reclama si alte mijloace de persuasiune in masa. - Instrumentele economice sunt reprezentate de: . Schimbarea nilului niturilor: Este evident ca la p crestere semŽnificativa a marimii niturilor, o familie isi va schimba structura si ordinea preferintelor, trecand, de exemplu, de la bunuri si servicii inferioare mai iefŽtine la cele superioare mai scumpe si de la cele legate de nevoile materiale de baza la o sporire a ponderii bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea nevoiŽlor cultural-educati. . Schimbarea nilului preturilor: Odata cu modificarea in raportul dintre preturi, cumparatorii isi vor revizui structura si prioritatile unor prefeŽrinte intra si intergrupe de produse si servicii. b) Modificarile seturilor de posibilitati, sunt determinate de o seama de constrangeri in cadrul sistemului. Cea mai semnificativa constrangere este cea bugetara reprezentata de nilul bugetului dat de nit si avutia disponibila. Care sunt principalele instrumente cu care se pot influenta modificarile setului de posibilitati si, in primul rand, constrangerile bugetare ? Acestea se pot clasifica in doua categorii: instrumentele globale si preturile relati ale produselor alternati. - Instrumentele globale sunt reprezentate de politicile fiscale si de cele monetare; la randul lor, acestea imbraca forme concrete de impozite si taxe pe nit, dobanzi si credite s.a. Modul cum acestea sunt fixate influenteaza,Intr-o directie sau alta, fluxurile de nituri sau de cheltuieli, economisirea,Institiile, consumul,productivitatea s.a. De exemplu, o politica echilibrata de impozite pe nit si pe profit poate incuraja cresterea productivitatii,a ecoŽ nomisirii si a institiilor. De asemenea, folosirea de catre banca centrala de emisiune (Banca Nationala a Romaniei ) a unui discont ridicat care mareste dobanzile pentru depozitele bancare, poate, pe de o parte, incuraja economisiŽ rea si tempera inflatia iar, pe de alta parte, descuraja creditele pe termen lung folosite pentru institii. Trebuie subliniat ca instrumentele globale, de regula, pot induce in sisteŽmul economic efecte cu caracter global. - Preturile relati. Schimbarea comportamentului agentilor economici depinde nu numai de instrumentele globale. Aceasta schimbare depinde si de preturile relati ale unor produse sau ale unor resurse alternati,care potInduce in economie asa-numitul efect de substitutie. Datorita schimbarii preŽ turilor relati, agentii economici sunt stimulati, pe de o parte, sa substituie produsele si resursele scumpe cu altele mai ieftine, iar, pe de alta parte, sa duca o politica de economisire a resurselor scumpe, indeosebi prin promovaŽ rea tehnologiilor care reduc consumurile. Aceasta este, in fapt, o ilustrare a bine-cunoscutei teoreme a substititiei din stiinta economica: daca un pret al unui produs substituibil scade in raport cu alte preturi, cererea pentru acest produs creste in mod relativ intrucat clientii realizeaza beneficii suplimentare prin utilizarea produsului mai ieftin. Cunoscand acest mecanism, adeseori gurnele actioneaza asupra pretuŽrilor relati folosind ca instrumente economice speciale subntiile, impoziŽtele si taxele, primele de export si taxele de import, rata de schimb valutar prin devalorizarea monedei nationale. Instrumente economice directe Clasificarile privind instrumentele economice folosite mai sus se inscriu in asa-numita grupa de metode indirecte de influentare a comportamentelor agentilor economici. in practica economica a mai multor tari sunt aplicate, in anumite domenii speciale, asa-numitele metode directe de reglementare si conŽtrol. Metodele directe pot influenta nemijlocit comportamentul agentilor prin controlul preturilor la unele produse, controlul chiriei, controlul cantitativ al unor factori daunatori (de exemplu, gradul de concentratie al poluantilor prin impunerea unor limite), precum si controlul calitativ al unor produse (medicaŽmente, produse chimice, bauturi, alimente) in scopul protectiei consumatorului. Practicarea controlului direct al preturilor si al chiriilor este criticata seŽr de majoritatea economistilor, intrucat, pe buna dreptate, este vorba, pe de o parte, de eliminarea concurentei, iar, pe de alta parte, de introducerea in economie, pe usa din dos, a mecanismelor monopoliste cu consecinte negati de mari proportii pentru performantele sistemului economic. 16.4. Gruparea generala a instrumentelor si relatia lor cu obiectile In submodulul anterior aratam ca un criteriu important ce trebuie luat in considerare la clasificarea instrumentelor este cel priv-ind modul cum aceste instrumente influenteaza preferintele si posibilitatile reale de realizare a acestora. Asemenea mod de abordare, care deriva dintr-un model de maximiŽzare a preferintelor in conditiile unor constrangeri date, ne da posibilitatea sa facem o clasificare a instrumentelor economice atat din punctul de dere al consistentei modelului economic ales, cat si din punct de dere logic. Ramanand insa numai la modul de interpretare si la metodologia modeluŽlui mentionat, nu exista o sansa reala de a largi aria de abordare a studiului privind taxonomia instrumentelor pentru a putea astfel releva si alte categoŽrii de instrumente utilizate si functii ale acestora. Elaborarea unui studiu taxonomic care sa reziste unei analize critice riguroase este o sarcina extrem de dificila intrucat aceasta cere sa se evidentieze legaturile functionale dintre instrumente si obiecti, precum si intensitatea acestora. Acest lucru nu poate fi facut decat cu ajutorul unui sistem adecvat de modele. Dar chiar si in acest caz, dificultatile nu dispar complet intrucat pentru aceleasi probleme exista mai multe teorii si mai multe posibilitati de solutionare cu efecte diferite si adeseori contradictorii. De aici rezulta ca nilul calitativ al studiului depinde in mod hotarator de alegerea sistemului de modele, precum si de un suport teoretic adecvat. Un sistem de modele care descrie cat mai complet si cat mai fidel sistemul economic si functionarea acestuia ar putea sa puna in evidenta: setul complet de instrumente ale politicilor economice; legaturile functionale dintre obiectiŽ si instrumentele politicilor economice necesare sau folosite; sensul si mariŽmea efectelor pe care le au instrumentele folosite; sensul si marimea efectelor pe care le au instrumentele si modificarea acestora asupra obiectilor; legaŽturile existente dintre instrumente, precum si gradul lor de redundanta si de conflict in ce priste efectele produse asupra obiectilor. Totodata, un atare sistem de modele - noteaza David - ar oferi analistului sansa de a face evaluari asupra consistentei politicilor si asupra reconcilierii conflictelor dintre obiecti, precum si asupra selectarii si folosirii coordonate a seturilor de instrumente.1 Pe baza observatiilor generale de mai sus, in acest submodul ne propuŽnem: sa prezentam o lista cat mai larga (insa nu exhaustiva) de instrumente economice cu care diferite state democrate opereaza in economia de piata; sa ne referim, pe scurt, la legatura dintre instrumente si obiecti in cadrul unui model clasic simplificat; sa facem scurte observatii privind folosirea unor instrumente in unele tipuri de modele. Gruparea instrumentelorIn programele lor, gurnele isi propun sa realizeze o seama de obiecti macroeconomice cum sunt cresterea economica, ridicarea eficientei, folosirea fortei de munca, stabilitatea preturilor, ameliorarea distributiei niturilor si a avutiei, echilibrarea balantei de plati externe, echilibrul bugetar. In acest scop ele aleg din marea dirsitate de instrumente care le stau la dispozitie si le aplica, fie sub imperiul unor presiuni economice si sociale, fie sub cel al competitiei politice. In baza rezultatelor obtinute din analizele efectuate cu ajutorul modelelor structurale prin care se releva relatiile functionale dintre obiecti si instruŽmente si in baza cercetarilor empirice, Kischen si colaboratorii sai au desprins existenta unui numar de cinci familii de instrumente si anume: finante publice, instrumente banesti si de credit, rata de schimb valutar, instrumente de control direct, schimbari in cadrul sistemului institutional. Aceste familii au fost detaliate in 15 categorii de instrumente, iar acestea, la randul lor, in 64 de instrumente. in tabelul 16.1. redam lista cu principalele instrumente de politica economica, rolul lor si modul cum sunt folosite in politica economica gurnamentala. elul 16.1. el privind instrumentele cu care opereaza statul in politica economica Familia de instrumente Instrumentele de politica economica, rolul lor si modul de folosire 1. Instrumentele finantelor publice Politica deficitelor bugetare si a balansarilor bugeŽtare dintre nituri si cheltuieli: balansari curente si balansari generale; cheltuieli bugetare pentru institii, subntii si transferuri de capital la intreprinderi si gospodarii, schimbarea de valori mobiliare gurnamentale, salarii, cumparari curente de bunuri si servicii; nituri bugetare pronite din impozite directe asuŽpra niturilor populatiei si asupra niturilor intreŽprinderilor, impozite indirecte, accize, impozite asuŽpra proprietatilor si taxe de succesiune, transferuri din si in strainatate. 2. Instrumentele banesti si de credit Noi imprumuturi gurnamentale (luate si acordate) in strainatate si in tara; operatiuni gurnamentale cu datoriile existente (vanzari si cumparari de inscrisuri), rata dobanzilor ca instrumente de reglaŽre; garantii gurnamentale asupra imprumuturilor, instrumente care actioneaza asupra crearii de credite de catre banci, instrumente care actioneaza asupra imprumuturilor facute de alti agenti. 3. Rata de schimb valutar Prin devalorizare si reevaluare se incearca sa se reaŽlizeze: echilibrul balantei de plati prin descurajarea importurilor si incurajarea exporturilor, relansarea productiei pentru export s.a. 4. Instrumente de control direct Exercitarea puterii statului de a controla preturile unor bunuri si servicii, chirii, dividende, salarii, preŽcum si a dreptului acestuia de a controla importurile si exporturile, relatiile valutare, imigrarile, instiŽtiile, alocarile de materii prime rare, conditiile de munca, exploatarea resurselor naturale, poluarea mediului, impunerea si controlul standardelor de stat si gurnamentale privind produsele si procesele de productie, mediul, sanatatea. 5. Schimbari in cadrul sistemului institutional Schimbari care prisc sistemul sau parti din sisteŽmul instrumental sau institutional si anume: schimbari in sistemul de transferuri de valori catre gospodarii, de subntii acordate intreprinderilor, de impozite; modifiŽcarea sistemului de credite; schimbari in institutiile care afecteaza conditiile productiei cum sunt: relatiile din agricultura, schimbarile in conditiile concurentiale, cresŽterea influentei muncitorilor asupra managementului, schimbari in sistemele de proprietate (public si privat), crearea de institutii si organizatii nationale si a celor internationale care schimba sau limiteaza prerogatile gurnelor nationale. Continutul acestei liste necesita scurte comentarii explicati specifice fiecarei clase de instrumente. 1. Instrumentele finantelor publice sau politica fiscala se refera la Žniturile si cheltuielile din bugetele publice centrale si locale, precum si la poliŽticile privind echilibrul dintre nituri si cheltuieli si la deficitele bugetare. Cheltuielile bugetare cuprind platile gurnamentale pentru toate cateŽgoriile de bunuri publice, precum si pentru bunurile de merit definite in capiŽtolele anterioare, fie sub forma de institii, fie sub forma de cheltuieli cuŽrente. Cheltuielile bugetare cuprind si transferul (redistributia) de cheltuieli pentru programele de asistenta sociala, somaj, reconrsie profesionala s.a. Sporirea cheltuielilor bugetare inseamna cresterea ofertei de bunuri publice catre populatie,inclusiv cresterea fondurilor pentru asistenta sociala si alte ajutoare date acelei parti a populatiei lipsita de mijloace. Cheltuielile au ca limita sursele de nituri. Veniturile bugetare cuprind toate categoriile de impozite si taxe impuse de stat (la nil central si local) populatiei si firmelor pentru a contribui la cresterea niturilor folosite pentru finantarea programelor de cheltuieli. VeŽniturile provin din impozitele asupra niturilor personale (impozite proporŽtionale cu marimea nitului sau progresi), impozite pe niturile firmelor, impozite pe vanzarea produselor si serviciilor (TVA), impozitele pe factorii de productie - pamant, capital, salarii. O politica de crestere fortata a niturilor bugetare pentru a putea acoperi cheltuielile inseamna cresterea impozitelor si taxelor percepute atat populatiei, cat si firmelor. Aceasta are ca urmare diŽminuarea nitului net al acestora si o scadere dramatica a inclinatiei catre economisire si institii si, prin aceasta, o deteriorare a performantelor sistemului economic in ansamblu. 2. Instrumentele politicii monetare si de capital sunt reprezentate de controlul ofertei de moneda pe piata mijlocit de nilul discontului bancii cenŽtrale de emisie, nilul dobanzilor, instrumentele de plata care substituie moŽneda, emisiunile de obligatiuni, emisiunile de actiuni si certificate de insŽtitor, polite de asigurari s.a. in politica monetara, constand in manipularea unora dintre instrumentele mentionate, sunt implicate banca centrala de emisie, comisia de valori mobiliare, bursele de valori, bancile comerciale si soŽcietatile de asigurari. De regula, statul opereaza prin Banca Nationala si prir. Comisia Nationala de Valori Mobiliare, folosind ca instrumente: elaborarea s: modificarea unor reglementari privind piata de capital si cea financiara, prir. manipularea nilului discontului si al dobanzilor. De asemenea, prir. preluarea unor garantii gurnamentale sau prin participarea ori reglemenŽtarea infiintarii unor fonduri de risc se pot incuraja institiile in capital de risc si se pot atrage, pe scara mai larga, in circuitul economic, economiile populatiei si institorii straini. 3. Rata de schimb reprezinta raportul dintre moneda nationala si una sau mai multe monede straine. Modificarea ratei |
|
|
Politica de confidentialitate
|
