OPERATIUNILE BURSIERE

DEFINIREA OPERATIUNILOR BURSIERE

Operatiunile de vanzare sau cumparare cu o anumita scadenta s-au intalnit din cele mai vechi timpuri. Inca din antichitate s-au consemnat operatiuni de vanzare sau cumparare care imbracau caracterul unor tranzactii bursiere. Se povesteste ca Thales din Milet este unul dintre artizanii unei tranzactii cu optiune atunci cand a arvunit toate presele de masline la preturi foarte mici, previzionand o productie record, ca urmare a cunostintelor de astronomie, nefiind luat insa in serios de locuitorii Miletului. Previziunea s-a dovedit a fi corecta, iar castigul rezultat din diferenta dintre arvuna platita si taxa perceputa pentru utilizarea preselor i-a adus un castig deosebit.

si in iarmaroacele si targurile timpului, taranul roman a practicat arvunitul, urmand perfectarea tranzactiei, care, de asemeni reprezinta faza incipienta a contractelor bursiere la termen.

Dealtfel, operatiunea bursiera este o tehnica de bursa privind negocierea ofertelor, perfectarea si conexarea contractelor cu optiuni, futures, forward si spot, in scopul acoperirii riscurilor financiare determinate de volatilitatea preturilor sau al obtinerii unui profit.

Gruparea operatiunilor bursiere va urma diferentierii pietelor bursiere, respectiv piete bursiere la disponibil si piete bursiere la termen reglementate.

In cadrul pietelor bursiere la disponibil, vom intalni operatiuni spot si forward, iar in randul pietelor la termen reglementate vom intalni operatiuni la termen reglementate simple (short buy); operatiuni la termen reglementate facultative cu prima; operatiuni la termen reglementate de headging; operatiuni la termen reglementate cu optiuni; operatiuni reglementate cu instrumente sintetice.

Operatiunilor bursiere realizate pe pietele bursiere la disponibil le sunt caracteristice existenta activului (marfuri fungibile, instrumente financiare, etc), transferul efectiv al activului la scadenta si stabilitatea cotatiei din momentul perfectarii tranzactiei.

In ceea ce privesc operatiunile bursiere pe pietele reglementate, acestea au ca suport active fara o existenta fizica (contractul futures, indicii bursieri), la scadenta exista optiunea sa nu fie transfer efectiv al activului suport, ci doar compensarea conturilor in marja, prin casa de clearing, iar cotatia evolueaza zilnic, fapt ce presupune marcarea zilnica a contractelor perfectate pe pietele bursiere reglementate.

Cercetarea operatiunilor bursiere, a mecanismelor de tranzactionare specifice diverselor piete bursiere, prezinta interes din mai multe planuri, dupa cum urmeaza:

n     deschide perspectiva cunoasterii operatorilor, dar esential, permite cunoasterea de catre potentialii investitori, care pot asigura lichiditate mai mare pietei prin disponibilitatile financiare ce le pot antrena;

n     deoarece piata bursiera este dinamica, aceasta poate oferi solutii, respectiv inovatii, operatiuni posibile, care de multe ori au surprins cunostintele teoretice;

n     asigura securitatea si eficienta plasamentelor realizate de investitor, ca urmare a unor actiuni de supraveghere realizate de autoritatea care reglementeaza piata bursiera;

n     datorita anvergurii valorilor derulate prin pietele bursiere, aceasta capata o cuprindere de mare actualitate, care influenteaza activitatea economica micro dar si globala, influentand comportamentul indivizilor de participare la aceasta activitate.

OPERATIUNI BURSIERE PE PIETE LA DISPONIBIL

In cadrul pietelor la disponibil vom analiza urmatoarele tipuri de operatiuni:

Operatiunile SPOT

Operatiunile spot presupun tehnica de perfectionare a contractului spot, care este un contract de vanzare-cumparare cu executare imediata sau intr-un anumit termen (foarte scazut), de la data inscrierii in registrul jurnal al bursei.

Momentul incheierii contractului este direct legat in timp de cel al livrarii si platii marfurilor. Marfurile se gasesc intr-un depozit agreat de bursa, pretul din contract al acestora nu se modifica in timp, contractele incheiate fiind standardizate .

Contractul Spot poate contine elemente specifice contractului de vanzare/cumparare :

-obiectul contractului;

-partile contractului;

-calitatea produselor si modalitati de identificare a acestora;

-cantitatile ce urmeaza a fi livrate;

-conditiile de livrare (FOB, CIF, CAF, EX-WORKS);

-termenele de livrare

-pretul;                                           

-modalitati de ambalare;

-conditii de manipulare si pastrare;

-modalitati de decontare;

-clauze privitoare la solutionarea litigiilor;

-clauze penalizatoare;

Organismele Internationale au elaborat norme uniforme de drept care sunt utile in tranzactiile internationale, cum ar fi:

-norme cu privire la contractele interne de vanzare de bunuri;

-reguli uniforme privind conditiile de livrare (INCOTERMS);

-reguli uniforme privind utilizarea acreditivelor;

-reguli uniforme privind utilizarea cambiei, biletului la ordin si cecului.

Aceste uzante vin sa faciliteze tranzactiile SPOT efectuate in bursa. Operatiunea 'SPOT' reprezinta o operatiune la disponibil si cu plata cash.

Operatiunile FORWARD

Operatiunea bursiera la disponibil forward presupune tehnica de perfectare a unui contract de vanzare-cumparare cu termen suspensiv cu clauze negociabile, care se executa la o scadenta convenita de parti. Termenul unui contract forward poate fi stabilit pana la 18 luni sau intr-un anumit termen de la data inscrierii in registrul bursei.

Contractul Forward este o intelegere intre doi parteneri sa efectueze o tranzactie la o data viitoare la pretul stabilit in ziua incheierii contractului. (Cel mai uzitat este contractul forward pe valuta).

Sunt contracte Forward acele contracte unde momentul livrarii este rupt in timp de cel al incheierii contractului, existand diferite modalitati de plata, in avans sau la scadenta utilizandu-se instrumente de plata adecvate (cash, CEC, acreditive, etc).

Decalajul dintre momentul livrarii si cel al incheierii contractelor de vanzare/cumparare se datoreaza, in general urmatoarelor situatii:

-distanta mare in spatiu intre vanzator si cumparator (contractul Forward este tipic operatiunilor de import-export).

-momentul in care marfa nu exista fizic, dar exista cererea de cumparare (se semneaza contractul pentru o productie viitoare si se transmit specificatii referitoare la marfa, garantii referitoare la calitate);

-contractele nu sunt standardizate, pretul este stabilit in momentul incheierii contractului, nu este supus fluctuatiei; este supus uzantelor internationale.

Aparitia contractului futures a fost cauzata de volatilitatea tot mai crescuta a pietelor bursiere intr-o maniera imprevizibila. Aceasta operatiune bursiera a inceput sa se utilizeze inca din anii 1970, culminand cu utilizarea sa tot mai frecventa dupa crahul din 19 octombrie 1987, fiind folosita pentru acoperirea riscurilor volatilitatii investitiilor facute in operatiuni acoperite.

PIETELE BURSIERE REGLEMENTATE LA TERMEN

Aceste operatiuni bursiere realizate pe pietele bursiere reglementate presupun tehnici de perfectare a contractelor futures.

Contractul futures este un contract de vanzare - cumparare cu termen suspensiv, cu clauze uniforme (standardizat), a carui scadenta nu poate depasi 18 luni, sau intr-un termen minim de la data inscrierii in registru bursei, care confera partilor urmatoarele posibilitati:

a)         de a executa obligatiile la scadenta, pe baza unei notificari transmise celeilalte parti, sau

b)       de a-l compensa oricand pana la scadenta prin incheierea unei tranzactii de sens invers si incheierea pozitiei deschise prin casa de clearing.

Rezulta ca un contract futures nu poate fi incheiat in afara bursei, fiind evidentiat in registrele bursei si a intermediarului, la casa de clearing, care preia atributiunile intermediarului prin marcarea zilnica a acestuia la cotatiile rezultate in urma zilei de tranzactionare.

Operatiunea reglementata la termen se bazeaza pe diferenta de timp intre momentul negocierii (emiterea ordinului de vanzare-cumparare) si cel al lichidarii - predarea marfurilor (titlurilor) si reglementarea financiara. Decalajul este cuprins intre 1, 3, 9, maxim 18 luni, functie de reglementarile tarii respective.

Bursa are insa obligatia de a tempera speculatiile, pentru a nu pune in pericol piata, fapt pentru care ii obliga pe jucatorii bursieri sa depuna depozite de acoperire a operatiunilor efectuate, intre 20-40% din valoarea tranza 313c25d ctiilor, sume care nu sunt purtatoare de dobanzi, ceea ce face ca initierea operatiunilor speculative sa fie mai temperata.

Operatiunile la termen au o serie se avantaje, cele mai importante fiind:

1. La angajarea operatiunilor (tranzactiilor) nu este nevoie decat de 20% - 40% din valoarea operatiunilor (tranzactiilor) angajate.

2. Prin efectuarea tranzactiilor de sens contrar in perioada de derulare a contractului pana la scadenta, se pot obtine diferente de curs favorabile, care, daca le-am raporta la investitie, ar rezulta o rata a profitului mai mare decat cea care s-ar obtine in mod obisnuit.

3. Valorificarea marfurilor si titlurilor se va face la cursuri sigure (portofolii). Cu cat termenul de scadenta este mai mic, cu atat riscul asumat de jucatori (speculanti) va fi mai mic.

Pe piata americana se folosesc urmatoarele tipuri de tranzactii:

- tranzactii la termen cu plata cash sau reglementare normala;

- tranzactii la termen cu marja (descoperite) - clientul nu depune toata suma, ci doar o marja, care este mai mica decat in cazul operatiunilor cash.

Marja este depozitul constituit de client in bani si/sau in titluri la societatea de intermediere sau de catre aceasta la casa de clearing, pentru a garanta operatiunile bursiere executate pe piata reglementata la termen.

Contul in marja este un cont deschis de client la societatea de intermediere sau deschis de catre acesta la casa de clearing (compensatie), unde vor debita/credita urmatoarele sume: marja initiala (garantia), comisioanele platite de investitor sau intermediar, profitul sau pierderile din tranzactiile realizate, sau primele platite sau incasate in cadrul altor tipuri de contracte.

Operatiunile in marja se pot realiza numai cu respectarea riguroasa a corelatiilor intre marja absoluta, care este data de valoarea colateralului = garantia initiala - datoria clientului la broker si marja relativa = marja absoluta / valoarea colateralului, care variaza zilnic functie de evolutia cursului. Brokerul are obligatia de a urmari ca marja absoluta sa fie pozitiva (valoarea colateralului > datoriile clientului la broker). Prin acesta se urmareste cresterea gradului de protectie a brokerului (dealerului).

Apelul in marja este o cerere cu titlu de obligativitate pentru suplimentarea de fonduri, astfel incat depozitul din contul de marja sa se ridice la nivelul sumei necesare pentru acoperirea (garantarea) tranzactiilor executate pe pietele la termen reglementate (futures), conform reglementarilor operatorului de bursa (bursa), unde au fost negociate si perfectate contractele.

Caracteristicile tranzactiilor in marja sunt:

posibilitatea realizarii mai multor operatiuni in baza aceluiasi cont (operatiunile de sens contrar compensandu-se);

ajuta la cresterea capacitatii financiare a clientului, deoarece poate angaja un volum de afaceri mai mare, decat fondurile proprii;

3.- efectul de crestere al soldului, numit si efect de levier, duce la multiplicarea tranzactiilor initiale cu altele noi;

operatiunile in marja sunt riguros supravegheate prin cresterea nivelului marjei initiale pentru a descuraja speculatiile hazardate.

Concluzie: operatiunile de cumparare (LONG) si operatiunile la termen de vanzare (SHORT) sunt initiate de speculanti cu dorinta de a obtine profit.

Functie de intensitatea acestor operatiuni intervin operatiuni cu caracter tehnic (vanzare sau cumparare) pentru a tempera piata.

Suma operatiunilor LONG trebuie sa fie mai mare decat suma operatiunilor SHORT, pentru a nu perturba piata.

Pentru realizarea operatiunilor este necesara interventia market-makerilor (creatorilor de piata) care au rolul de a mentine o piata activa, fara perturbatii majore de cursuri.

La operatiunile la disponibil de tip Spot si Forward, tranzactiile pot fi realizate si in afara bursei. In cazul operatiunilor la termen (Futures) nu exista decat posibilitatea tranzactionarii prin bursa, in baza unor mecanisme specifice de tranzactionare.

Contractul Futures este standardizat. Contine cateva clauze referitoare la urmatoarele elemente:

. -pretul;

. -vanzatorul;

. -cumparatorul;

. -lunile pentru care se fac tranzactiile;

. -unitate de masura;

. -fluctuatia de pret admisa;

. -ultima zi de tranzactionare;

. -termenul de lichidare al contractului;

. -semnaturile.

Valoarea lui este variabila, pretul este marcat periodic (zilnic) in bursa. In schimb, pentru operatiunile bursiere realizate pe pietele la disponibil, bursa, prin regulamentul sau, va pune la dispozitia clientilor un instrument destinat evaluarii cotatiilor, adica o scala de punctare si depunctare a preturilor de livrare efectiva a produsului bursier in functie de derogarile de la standarde sau cele aprobate de Comisia de Cotare .

Elementele ce stau la baza elaborarii acestei scale sunt:

1. -caracteristicile produselor pentru care nu se admit derogari;

2. -limitele intre care se pot inscrie caracteristicile pentru care se admit derogari;

3. -scala de punctare si de depunctare.

Pentru caracteristicile superioare standardului, preturile de livrare se majoreaza conform scalei de punctare, iar pentru caracteristicile inferioare standardului, pretul se micsoreaza.

Acceptarea marfurilor la livrare se face obligatoriu atunci cand caracteristicile produselor livrate oscileaza intre limita maxima si minima stabilite de Comisia de cotare.

Lichidarea contractelor Futures se poate face prin executare la termenul convenit sau prin lichidarea pozitiei deschise in bursa (centralizata).

Pozitii deschise in bursa reprezinta totalitatea contractelor futures incheiate pe pietele reglementate la termen, care nu au ajuns la scadenta, sau ale caror drepturi aferente nu au fost inca exercitate, ori ale caror obligatii nu au fost stinse printr-o tranzactie de sens contrar in ringul bursei. Inchiderea pozitiei deschise presupune strangerea de catre investitor a obligatiilor contractuale prin efectuarea unei tranzactii de sens contrar in cadrul termenului de scadenta.

Termenul de scadenta reprezinta ziua, luna, anul, in care s-a convenit executarea obligatiilor asumate prin contractele perfectate, sau pana la termenul de scadenta, la care sa se efectueze o tranzactie de sens contrar pentru inchiderea pozitiei deschise.

Investitorul (comerciantul) contractului Futures trebuie sa cunoasca urmatoarele elemente:

. -tranzactiile se efectueaza numai in ringul bursei;

. -intermediarii sunt persoane abilitate de autoritatile pietei;

. -clientii adreseaza ordine (prin intermediari) agentiilor de brokeraj.

Intrucat contractul Futures are valoare zilnica, clientul va completa marja daca aceasta scade prin depuneri la casa de clearing sau va retrage din disponibil daca aceasta creste sau va putea deschide noi pozitii in bursa. Prin depunerea marjei, clientul pare sa faca o imobilizare, dar aceasta permite efectuarea unor tranzactii cu mari sume, urmand ca decontarile sa se faca la lichidarea contractului.

Rolul esential in realizarea operatiunilor futures revine Casei clearing (de compensatii), care zilnic coteaza (marcheaza) contractele, trecand diferentele in conturile clientilor.

La lichidarea pozitiilor deschise in bursa, Casa de clearing va proceda la regularizarea tranzactiilor.

Pentru pozitiile ramase deschise in bursa, Casa de clearing devine solidara cu partile, deci preia obligatiile acestora, iar in cazul in care o parte nu-si poate indeplini obligatia asumata, Casa de clearing o va executa in locul ei (trebuie privit nu clientul, ci firma de brokeraj).

Sunt situatii cand o agentie de brokeraj nu este membra a Casei de clearing. Atunci ea va incheia un contract cu agentia de brokeraj membra in care aceasta din urma va gira obligatiile agentiei membre.

Marcarea la piata bursiera a contractului Futures

La sfarsitul fiecarei zile de tranzactionare, in bursa se stabilesc preturile sau cotatiile pentru fiecare zi de tranzactionare .

Regula:

Daca valoarea contractului creste, cumparatorii aflati in pozitia deschisa isi vor majora garantia cu diferenta de pret sau cotatia zilei curente fata de ziua precedenta si invers.

Daca vanzatorul realizeaza ca tendinta este de crestere a preturilor sau cursurilor, va trece la lichidarea pozitiei, pentru a limita pierderea, si va cumpara contracte, daca vrea sa castige.

Aceasta migrare dintr-o pozitie in alta determina schimbarea raportului dintre cerere si oferta si duce pe termen lung la reglarea pretului in bursa (al produsului respectiv).

Speculatia futures este un "joc" cu suma nula, adica ceea ce pierde un speculator in pozitie deschisa short, va castiga cel aflat in pozitie long, deoarece pe pietele reglementate la termen si marcate de Casa de clearing, valoarea contractelor vandute este egala cu valoarea contractelor cumparate.

Atractivitatea pietelor reglementate la termen nu sunt preferate doar pentru contractul futures, motivatia fiind ca acestea pot asigura atat acoperirea riscului deprecierii pretului in cazul producatorilor, comerciantilor sau in cazul speculatorilor, motivatia tine de asumarea riscului pentru a obtine castigul scontat.

Interventia speculatorilor pe piata reglementata la termen a dus la o explozie a tranzactiilor futures, intrucat unii risca pe cresterea cotatiilor bursiere iar altii pe scaderea cotatiilor, fapt ce duce la cresterea lichiditatii pietei prin multiplicarea pozitiilor deschise. Speculatorii pot marca evolutia cotatiilor, atunci cand, influenta lor pe piata devine preponderenta fata de investitorii care speculeaza pentru a evita riscul deprecierii preturilor de pe piata la disponibil.

OPERATIUNILE REGLEMENTATE SPECULATIVE)

Principiul operatiilor speculative (cel al oricarei afaceri) este: cumpara mai ieftin decat vinzi. Operatiunile speculative sunt operatiuni la termen incheiate inainte de scadenta, printr-o operatiune de sens contrar. Speculatorul la cresterea de pret ia pozitia 'a la hausse'.

OPERA TIUNILE "A LA HA USSE"

Comerciantii specializati in aceste operatii cumpara contracte la termen (marfuri fungibile sau titluri financiare) la cotatii sau preturi curente ale bursei, cu livrarea teoretica peste un an. Termenul este de regula de 3 luni cu posibilitatea revanzarii propriului contract in orice moment din perioada de la 3 luni pana la scadenta finala.

El asteapta cresterea preturilor pentru ca in momentul revanzarii sa realizeze un profit din diferenta de pret (piata bull).

Exemplu:

Presupunem ca la bursa de marfuri un comerciant cumpara 5 contracte de bumbac cu fibra medie, stiind ca un contract = 50.000 livre bumbac la cotatia de 70 centi livra.

Pret

0,72 Report

0,70

0,68

t₀ t₁ t₂t_s (tl₁) tl₂ per.

Vt₀=real x 10 x pt₀

Vt₀=5 x 50.000 livre x 0,70$/livra=175.000$

Operatiile se incheie pe o perioada de 3 luni (t₁)

Vt₁=5 x 50.000 x 0,72=180.000$ (daca gasesc un cumparator rezulta un plus de 5.000$)

Vt₂=5 x 50.000 x 0,68=170.000$ (pierdere de 5.000$)

Presupunem ca la t_s pretul este de 0,68.

Operatiunile de report

In situatia in care la termenul de lichidare speculatorul inregistreaza o pierdere, el gaseste un tert caruia ii vinde contractul (contra unui comision) care sa-i preia pierderea si imediat va rascumpara contractul in schimbul unui comision, care sa fie mai mic decat pretul de deschidere a unei noi operatiuni.

Contract de report: contract in care o parte cumpara valori mobiliare cu plata imediata, cu revanzare simultana, la termen si pe un pret determinant, a unor valori mobiliare de aceeasi specie si cu remiterea efectiva a valorii mobiliare date in report, in conformitate cu dispozitiile Codului Comercial.

Astfel, speculantul va ramane pentru o alta perioada cu pozitia deschisa, in speranta ca preturile vor creste, iar comisionul va fi mai mic decat pierderea inregistrata in bursa la momentul lichidarii.

Tertul poate fi chiar speculantul insusi.

. Vinde la 680.000 si inchide la Casa de clearing

Cumpara.

V_tel = 20 ctr. x 50.000 lv x 0,68 $/lv + 0,1%

= 680.000 + 680 = 680.680$

OPERATIUNILE 'A LA BAISSE'

Se realizeaza de comerciantii specializati in vanzarea de contracte la termen (marfuri sau titluri financiare), la cotatii curente ale bursei cu livrare teoretica peste un anumit termen (trei luni). El spera ca pana la termenul scadent preturile sa scada astfel incat sa aiba posibilitatea sa-si cumpere propriul contract la preturi mai mici decat cel cu care a vandut, iar diferenta de pret = profitul scontat (piata bear).

In cazul in care preturile nu scap pana la limita de timp pentru lichidarea contractului, el va fi nevoit sa gaseasca un tert care sa-i cumpere contractul la pretul zilei, urmand ca acestui tert sa-i revanda contractul si sa-i achite un comision. Aceasta operatie este operatia de deport.

Exemplu:

Ordin:

Vinde 100 contr. ( 1 contr. = 5.000t)

. Cotatie: 170$/t

V₀ = 10ctr. X 5.000t x 170$/t = 8.500.000$

G = 5 %       G = 425.000 $

T₁ :C = 165(cotatia t₁)

V₁ = 10 ctr. x 5.000 x 165 = 8.250.000$

G₁= 412.500$

cotatia

P

300

200

Deport

175

170

165

100

0 t₁ t_s/t_l t_l1 T

T₂ : C = 175 (cotatia t₂)

V₂ = 10ctr. X 5.000 x 175 $/t = 8.750.000$

8.500.000$ - 8.750.000$ = -250.000$

G₂ = 437.500$

425.000$ 437.500$ = -12.500$

Atunci cand speculatorul se gaseste la scadenta in pozitia de pierdere va proceda la efectuarea unei operatiuni de deport, prin care gaseste un creditor care, contra unui comision, sa efectueze operatiunile, astfel incat sa-si mentina in continuare pozitia deschisa si sa astepte momentul 'intuit'.

Costul de curtaj plus comisionul platit creditorului este mai mic decat ar costa sa-si deschida o noua pozitie. La unele surse creditorul poate fi chiar speculantul insusi.

De retinut:

in cazul speculatorului 'a la hausse' acesta poate castiga nelimitat, in schimb pierderea maxima este valoarea platita pe contract (la cursul initial).

- in cazul speculatorului 'a la baisse' castigul maxim este valoarea initiala, in schimb pierderea este nelimitata.

OPERATIUNILE SPECULATIVE FACULTATIVE (CU PRIMA)

Operatiunile cu prima sunt operatiuni speculative la termen simple, dar la unul din termenul de lichidare, pe langa alternativele din cazul operatiunilor speculative simple, speculantul poate renunta la executarea contractului, abandonandu-1 in schimbul unei sume numita prima , pe care o achita vanzatorului.

Aceasta operatiune are ca scop sa limiteze pierderea speculatorului la o anumita suma (prima), atunci cand conjunctura este nefavorabila.

Operatiunile cu prima cuprind urmatoarele elemente importante: cursul cotat pentru operatiunile la termen in bursa, valoarea primei care este stabilita de Consiliul Bursei (sub forma unui procent sau suma fixa) functie de data scadentei. De obicei, pentru aceeasi scadenta se stabilesc trei variante de prima, careia ii va corespunde un curs la termen, functie de scadenta mai apropiata sau mai indepartata. In ziua de lichidare a contractului, cumparatorul contractului cu prima are doua variante:

- lichideaza contractul

- sau abandoneaza contractul si pierde prima.

Operatiunile cu prima (conditionate) sunt atractive pentru ca limiteaza pierderea, de asemeni dau dreptul de a cumpara, vinde sau renunta (abandona contractul).

Functie de cursul la termen din bursa se perfecteaza contractul cu prima plecand de la: prima stabilita functie de data scadentei cat si cursul propus de bursa la lichidare, care este negociat cu vanzatorul functie de scadenta.

Contractul se incheie la un curs de exercitiu care cuprinde un curs la termen stabilit de Consiliul Bursei, avand la baza cursul de la contractele la termen cotate in bursa, la care se adauga prima.

La aceste operatiuni facultative (cu prima) vom intalni urmatoarele situatii:

- cand investitorul ia pozitie de cumparator,

- cand investitorul ia pozitie de vanzator si

- cand poate plati o prima dubla astfel incat la termenul de lichidare sa ia pozitie fie de cumparator, fie de vanzator.

Operatiunile cu prima

A) Cumparator:

CUMPARATOR PE₀ = P_t + Prima

180 (160+20p)

P_s = Cursul la scadenta

PRIMA

P_t p = prima

160

ABANDONEAZA

0 t₁ t

unde: PE₀ = curul de exercitiu la momentul t₀

P_t = cursul la termen

p = prima

P_s = cursul la scadenta

Variante

Ps₁>PE₀ n = diferenta

1.P_Sl-PE₀=n Diferenta este mai mare decat prima, ceea ce inseamna castig

2. PE₀ - P_S1 = n Diferenta negativa este mai mica decat prima.

n<p Astept scadenta. La scadenta lichidez. In acest caz pierderea este mai mica decat prima iar cumparatorul este interesat de achizitionarea contractului.

3. P_S1 - Peo = n Diferenta negativa este mai mare decat prima.

Atunci se inregistreaza o pierdere mare si abandoneaza contractul, pierzand prima, si se

PE₀ - P_S1 = n limiteaza pierderea.

n>p

Vanzatorul contractului facultativ angajat intr-o astfel de operatiune poate pierde nelimitat, in timp ce cumparatorul castiga nelimitat, iar pierderea este egala cu valoarea primei.

B) Vanzator

ABANDONEAZA PE

180

PRIMA P_t

160

VANZATOR

0 t₁

Variante

P_s1 < PE₀

1. PE₀ - P_s = n                    Diferenta mai mare decat prima, ceea ce

n>prima inseamna castig.

2. PE₀ - P_s = n            Diferenta mai mica decat prima.

0<n<prima             Astept scadenta - La scadenta lichidez

Pierderea este mai mica decat prima.

3. PE₀ - P_s = n            Diferenta reprezinta o pierdere mai mare decat prima

n<0 Abandonez contractul

C) CU PRIMA DUBLA - se perfecteaza cand speculantul cumparator prognozeaza variatii mari, dar fara sa cunoasca sensul, in schimb vanzatorul prognozeaza variatii mici.

B_dif B_sup

P

P_ES = Ct₀ + P

a) P_S > B_S - se declara cumparator

b)   P_S < B_inf - se declara vanzator

c)   P_S - (Bi + Bs) / 2 > prima - reziliez (abandonez)

d)   (Bi + Bs) / 2 < Cs < Bs - lichideaza ca si cumparator

deoarece pierderea este mai mica decat prima

Bi < Cs < (Bi + Bs) / 2 - lichideaza contractul ca vanzator

intrucat pierderea este mai mica decat prima

Optiunea de

vanzator

Bi Cs Bs

Optiunea de

cumparator

unitatea N de optiuni, cu bornele de pret Bi (borna inferioara) si Bs (borna superioara), cumparatorul urmareste evolutia cursurilor la scadenta (Cs) si poate face una din urmatoarele optiuni:

a) Daca la scadenta t₁, Cs>Bs, acesta va face optiunea pentru calitatea de cumparator, va dobandi astfel N contracte la valoarea unitara Bs, pe care le poate valorifica imediat la cursul zilei Cs obtinand un profit de:

PR = N(Cs-Bs)

b) Este insa posibil ca, la aceeasi scadenta, cursul zilei Cs sa fie mai mic decat borna inferioara. In acest caz, cumparatorul are dreptul la optiunea de vanzator (contractul initial il obliga pe partenerul - vanzator sa accepte aceasta ipoteza, deci sa devina el cumparatorul). Initiatorul operatiunii va achizitiona de pe piata la vedere, N contracte la pretul Cs si va onora tranzactia initiala, vanzandu-le la pretul Bi. Profitul initiatorului va fi egal cu:

PR = N (Bi - Cs )

Fireste, cele doua borne Bi si Bs sunt astfel fixate incat operatiunea sa devina interesanta si pentru partenerul (vanzator), care, astfel se vede pus in situatia ca, la scadenta sa piarda (indiferent daca se inregistreaza o crestere sau o scadere a cursului). Aceasta inseamna ca ecartul dintre Bi si Bs trebuie sa fie suficient de mare, astfel incat initiatorul sa poata obtine profituri doar in situatiile unor fluctuatii foarte mari (anormale) ale cursului curent.

c) In situatia in care Cs se situeaza exact la jumatatea distantei dintre Bi si Bs

Cs = (Bi+Bs)/2

pierderea initiatorului este maxima si este egala cu:

PD = N [(Bs - Bi)/2]

indiferent care este optiunea acestuia (pentru calitatea de vanzator sau cumparator). Practic, el poate cere rezilierea contractului (pierderea fiind aceeasi).

d) In situatia in care:

Bi<Cs<(Bi+Bs)/2

initiatorului pierde, de asemenea, mai putin insa decat in varianta precedenta, dar numai daca face optiunea pentru calitatea de vanzator.

PD = N(Bi-Cs)

e) Daca, la scadenta, cursul este situat in pozitia:

(Bi + Bs)/2<Cs<Bs

initiatorul face optiunea pentru cumparator si pierde. Fiind vorba de scadente multiple, initiatorul poate astepta momentul cel mai favorabil, ceea ce inseamna ca pierderea (care poate creste odata cu cresterea lui Dt) se inregistreaza, de obicei la ultima scadenta. Operatorul prudent poate limita insa dimensiunile pierderii (atunci cand observa ca nivelul cursului este stationar) finalizand tranzactia la cea mai apropiata scadenta.

Vanzatorul de operatiuni cu prima dubla castiga deci in toate situatiile in care, la scadenta

Bi<Cs<Bs

castigul sau fiind maxim atunci cand Cs este situat exact la mijlocul distantei dintre cele doua borne, respectiv pierde in toate situatiile in care Cs are o variatie care determina depasirea uneia dintre borne (in jos a bornei Bi sau in sus a bornei Bs).

Operatiunile cu prima dubla se angajeaza ca tranzactii speculative de acoperire atunci cand se preconizeaza o variatie foarte puternica a cursului, dar nu se poate anticipa sensul acestei miscari, partenerul anticipand (in schimb) o variatie de mici dimensiuni a cursului.

OPERATIUNI SPECULATIVE CU OPTIUNE

Contractul cu optiuni este conventia ce confera cumparatorului din contractul cu optiuni, denumit si beneficiar / detinator al optiunii, dreptul dar nu si obligatia de a vinde ori a cumpara o cantitate determinata dintr-o marfa, un activ monetar, financiar sau un contract futures la un pret convenit denumit pret de exercitiu, intr-un termen definit (oricand pana la scadenta) sau la expirarea acestuia, in schimbul platii unei prime catre vanzator, denumit si garant al optiunii, cumparatorul, intr-un contract cu optiuni, poate sa-si exercite dreptul pana la scadenta contractului, sa abandoneze optiunea pana la scadenta sau sa isi compenseze contractul; scadenta nu poate depasi 18 luni, dar nu mai putin de 10 zile de la data lansarii spre tranzactionare de catre societatea de bursa.

Optiunea reprezinta posibilitatea de a alege intre a face sau nu o tranzactie cu actiuni la o data viitoare, la pretul de azi. Pentru aceasta, trebuie platita o suma de bani denumita bani optionali.

Optiunea reprezinta acordul realizat intre o parte - vanzatorul optiunii, care vinde celeilalte parti - cumparatorul, dreptul dar nu si obligatia de a cumpara un activ de baza (suport).

Practicarea acestui tip de tranzactie a aparut inca din secolul al XVII-lea in Olanda, in legatura cu comertul prosper cu flori, iar principala menire a acestui tip de tranzactie este de asigurare a acoperirii riscului.

Diferenta esentiala fata de contractul futures este data de dreptul celui care face optiunea si plateste pretul acesteia, care are posibilitatea sa abandoneze optiunea (contractul incheiat). Acest tip de contract s-a dezvoltat mai mult in tranzactiile cu actiuni si foarte putin in tranzactiile cu marfuri.

Optiunile sunt titluri derivate, constituite pe baza unor tranzactii cu active de baza, care initial erau operatiuni clasice ce permiteau oamenilor de afaceri sa dobandeasca sau sa vanda anumite active numai la nevoie, nefiind obligatorie finalizarea contractului. Acestea constituiau operatiuni cu optiuni clasice, care erau negociabile, deci netransmisibile.

Incepand cu anul 1973, la Bursa 'Chicago Options Exchange' se realizeaza o inovatie in domeniul operatiunilor cu optiuni si anume introducerea operatiunilor cu optiuni negociabile care presupun ca vanzatorul (cumparatorul) unei optiuni negociabile poate (independent unul fata de celalalt) sa cumpere sau sa vanda pe piata bursiera contractul de optiune initial, inchizandu-si pozitiile inainte de scadenta cuvenita in contract.

Ca optiunea sa devina negociabila trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

A) Conditiile de perfectare a contractului cu optiuni sa fie standardizate si anume:

- optiunile de acelasi sens sa aiba cantitatile standard din titlul (activul) suport,

- pretul de exercitare sa fie acelasi,

- termenul de scadenta sa fie acelasi,

- clasa de optiuni cuprinde toate contractele cu optiuni ce confera acelasi drept (vanzare sau cumparare), au acelasi activ de baza si aceeasi scadenta,

- seria de optiuni cuprinde toate contractele cu optiuni care confera acelasi drept (vanzare sau cumparare), care au acelasi activ de baza, pret de exercitare si aceeasi scadenta.

Acestea, transformand contractele cu optiuni in contracte fungibile, permit negocierea independenta.

B) - Ruperea legaturilor initiate intre vanzator si cumparator prin interpunerea 'casei de compensatii', care permite ca fiecare vanzator (cumparator) sa-si poata inchide pozitia inainte de scadenta cumparand (vanzand) optiunea, fara insa a modifica 'echilibrul global'.

Active suport (de baza) pot fi: actiunile, obligatiunile, valutele, contractele futures sau derivatele, indicii bursieri. Optiunile exprimate asupra activelor de baza pot fi:

1. - Optiunea de vanzare (PUT) - care da dreptul cumparatorului acesteia ca intr-o perioada determinata sa vanda activul de baza (suport) vanzatorului optiunii, la un pret stabilit in contract. Vanzatorul optiunii de vanzare PUT isi asuma obligatia de a cumpara si primi activul de baza (suport) - daca oferta este conforma cu conditiile contractului - si inainte de expirarea optiunii.

2. - Optiunea de cumparare (CALL) - da dreptul cumparatorului (unui contract de optiune) sa cumpere pana la scadenta de la vanzatorul optiunii activul suport la pretul stabilit initial; vanzatorul optiunii de cumparare (CALL) este obligat sa vanda cumparatorului (la cererea acestuia) activul ce face obiectul tranzactiei (conform contractului) si nu mai tarziu de termenul de expirare.

Caracteristicile principale ale tranzactiei cu optiuni

Ca urmare a gradului ridicat de standardizare a tipurilor de optiuni si a conditiilor prevazute in contractul cu optiuni, acesta a devenit atractiv, operativ si sigur.

Elemente caracteristice ale tranzactiilor cu optiuni sunt:

- Pretul de exercitare - este pretul la care detinatorul unei optiuni poate cumpara sau vinde activul de baza, care este stabilit de bursa, functie de cursul activului de baza sub forma unei serii.

- Pretul optiunii (prima) reprezinta suma de bani pe care cumparatorul optiunii o plateste vanzatorului (acesteia) in schimbul dreptului de a cumpara sau de a renunta la activul negociat.

Optiunile put sau call care ofera posibilitatea exercitarii atat la scadenta, cat si inainte sunt denumite optiuni americane. Optiunile europene permit valorificarea dreptului de cumparare sau de vanzare doar la scadenta. Totusi, aparitia optiunilor cumparate prin intermediul UK Stock Exchange conduc la tendinta de a deveni optiuni de tip american.

O alta diferenta importanta intre optiunile traditionale si cele americane este ca primele nu sunt standardizate, de fapt ele se pot negocia in orice moment din punctul de vedere al scadentei si pretului.

Optiunile cotate sunt create printr-un sistem rotativ la intervale de trei luni, avand o durata de viata de noua luni. Pentru actiunile BP, de exemplu, sunt create optiuni in IAN, APR, IUL si OCT, pentru BT inFEB, MAI, AUG si NOV etc.

O alta diferenta intre optiunile traditionale si cele cotate este ca acestea din urma au cel putin doua preturi de exercitiu in jurul pretului actiunii, unul mai mare si unul mai mic.

Optiunile cotate sunt cumparate sub forma de contracte reprezentand fiecare dreptul de a opta asupra a 1000 de actiuni.

Punerea la punct a unei formule de determinare a pretului optiunilor (prima) a facut obiectul unor laborioase cercetari, inca din 1973 Fiser Black si Myron Scholes au elaborat modelul Black - Scholes.

Modelul Black - Sckoles[1] atunci cand se presupune inexistenta investitiei initiale, a adaptat modelul, dupa cum urmeaza:

P_cf = ert

P_cf = pretul call options on futures (premium-ul curent)

P_f crt = pretul curent al pietei pentru activul de baza (contractul futures)

P_f ex = pretul de exercitare al call options futures

N(d_k) = functia densitatii cumulative pentru variabila d_k (functia de distributie a probabilitatii cumulative pentru o variabila normala standardizata; respectiva variabila are o distributie logaritmica normala daca logaritmul natural al acestei variabile este uniform distribuita)

e - baza logaritmului natural (-2,71828)

r - rata anuala a dobanzii compuse aferenta unui credit fara risc, acordat pe o durata egala cu durata de viata a call options-ului exprimat in fractiuni zecimale (spre exemplu: o dobanda de 7% se exprima ca fiind 0,07)

t - timpul ramas pana la expirarea call options-ului, exprimat in fractiuni de an (exemplu: 6 luni = 0,5)

Pentru determinarea lui d₁ si d₂ trebuie rezolvate urmatoarele ecuatii:

d₁ = [ l_n(Pcrt:Pex)+(r+0,5s )^t ]:

d₂ = d₁-

unde

l_n(x) = logaritm natural din x;

s = abaterea standard a ratei anuale a profitului pentru actiunile/titlurile ce constituie activul de baza.

Desi modelul Black - Scholes pare extrem de complicat, acesta este utilizat pe scara larga din doua motive:

folosirea este usoara, deoarece permite o rezolvare, intrucat se utilizeaza numai pentru variabile: pretul curent al activului de baza, pretul de exercitare, rata dobanzii, timpul ramas pana la expirare.

existenta unor soft-uri specializate care permit obtinerea celei de a cincia variabile - volatilitatea pretului activului de baza.

Si acest model a fost obiectul unor perfectionari realizate de statisticieni din domeniu cu scopul crearii unor noi variante a contractului futures cu optiuni.

Pretul optiunii se determina pe baza a doua valori:

- valoarea intrinseca:

CALL = cursul activului de baza - pretul de exercitiu

PUT = pretul de exercitiu - cursul activului de baza

- valoarea temporala care este determinata de caracteristicile activului de baza (cerere, oferta) si diferenta de timp intre momentul negocierii si scadenta optiunii. Aceasta marime arata cat investeste jucatorul optiunii (contract), astfel ca la scadenta sa obtina profitul scontat ca diferenta intre pretul de exercitare si cursul curent al activului de baza.

Insumarea celor doua elemente determina marimea primei care este importanta pentru cumparator, care o plateste ca sa-si exercite dreptul optiunii, dar si pentru vanzator (care o incaseaza), dar care poate fi obligat sa cumpere sau sa vanda activul de baza negociat, deci sa dea curs optiunii vandute.

Achizitionarea unui contract de optiune call sau a actiunilor

Sa examinam efectul cumpararii unui contract de optiune. Presupunem ca un investitor cumpara un contract de optiune call Sainsbury cu un pret de exercitiu de 390 p/actiune, adica 24 p x 1 000 = £ 240 (pretul optiunii).

Pretul curent al actiunilor Sainsbury este 396 p/actiune, deci optiunea ii va da dreptul detinatorului sa cumpere actiuni Sainsbury sub pretul pietei. Aceste optiuni sunt denumite ca fiind "in the money" deoarece investitorul ar cumpara optiunea, sa-si exercite imediat dreptul de a cumpara actiunile la 390 p si apoi sa le vanda cu 396 p obtinand un profit de 6 p.

Optiunile call pentru care pretul de exercitiu depaseste pretul curent al actiunii pe piata, de exemplu 420 p July Sainsbury Contract, sunt cunoscute ca fiind 'out of money'.

Evident, pentru ca o optiune call sa poata fi tranzactionata, valoarea sa trebuie sa depaseasca profitul care s-ar obtine din exercitiul imediat.

Sa presupunem ca investitorul pastreaza optiunea pana la scadenta. Cum va decide daca-si va exercita sau nu dreptul de exercitiu? Daca actiunile Sainsbury sunt cotate la scadenta optiunii la mai putin de 390 p nu ar mai exista nici un motiv pentru ca investitorul sa-si exercite dreptul de a cumpara actiunile deoarece le poate achizitiona de pe piata la un pret inferior. Pierderea lui va fi in acest caz egala cu pretul cu care a cumparat optiunea: 24p x 1 000 = £240 sau

In schimb, daca actiunile sunt cotate la mai mult de 390 p/actiune, pretul de exercitiu va fi mai mic decat cel de pe piata, astfel investitorul beneficiind in urma exercitarii dreptului sau.

Dupa ce si-a exercitat optiunea, el trebuie sa decida daca sa pastreze sau sa vanda imediat actiunile obtinute.

Sa presupunem ca la scadenta pretul actiunilor Sainsbury a ajuns la 420 p. Daca investitorul vinde imediat actiunile cumparate ca urmare a exercitarii dreptului de optiune, el va obtine un profit de 420 p - 390 p = 30 p/actiune.

Din acestia trebuie dedus pretul optiunii de 24p.

Costul contractului de optiune (1 000 x 24p) (£240)

Costul exercitiului (1 000 x 390p) (£3 900)

(£4 140)

Venitul din vanzare (1 000 x 42Op) £4200

Profit fara cheltuieli de tranzactionare £60

Ar fi fost avantajos pentru investitor sa-si exercite optiunea si daca pretul actiunilor ar fi fost putin peste pretul de exercitiu, de exemplu 400 p, profitul (10 p) astfel obtinut ar mai fi compensat pierderea rezultata din pretul optiunii (24 p).

Cumparand o optiune call investitorul si-a limitat pierderea maxima posibila la costul optiunii: 240£. Totusi, profitul sau poate fi nelimitat depinzand de pretul actiunilor Sainsbury in momentul exercitiului.

Exemplul urmator compara doua alternative de a investi: prima este cumpararea unui contract de optiune call asupra a 1 000 de actiuni Sainsbury si cealalta este reprezentata de achizitionarea celor 1 000 de actiuni la pretul curent de 396 p. S = 370 p S = 420 p

Optiunea call asupra a 1.000 actiuni

(pret de exercitiu X = 390p)

Costul optiunii (240£) (240 £

Costul exercitiului 0 (3.900 £)

Venituri din revanzare 0 4.200 £

Profit net (sau pierdere) (240£) 60 £

Rata profitului - 100% +25%

S = 370 p S = 420 p

Cumpararea a 1.000 actiuni                    

Costul actiunilor (3.960£) (3.960£ )

Venituri din revanzare 3.700 £ 4.200£

Profit net sau pierdere -(260£ ) +(240£)

Rata profitului -7% +6%

Exemplul ia in considerare doua evolutii posibile ale pretului actiunii, la data de exercitiu avand valorile: S = 370p si S = 420p. Din exemplu ne putem da seama de cele trei diferente esentiale dintre cumpararea unei optiuni call si achizitionarea actiunilor din spatele optiunii.

In primul rand, suma de bani necesara pentru investitie in optiune este mult mai mica (240£) fata de cea necesara pentru cumpararea actiunilor (390£).

In al doilea rand, pierderea maxima in valoare absoluta pe care o poate inregistra investitorul este limitata la costul optiunii 240£ (daca nu-si exercita optiunea), insa in cazul actiunilor aceasta poate fi mult mai mare daca pretul actiunilor scade substantial sub pretul de cumparare. In acest exemplu, el ar pierde 260£ cand pretul scade la 370£.

In al treilea rand, castigul (sau pierderea) exprimat in procente este mai mare in cazul investitiei in optiune fata de cea in actiuni dupa cum se vede din exemplu. Aceasta implica, avand in vedere relatia dintre risc si profit, ca achizitionarea de optiuni call este mai riscanta decat cea de actiuni..

Reprezentarea grafica a optiunilor

Optiunea call

Figura 4.1 (a) ilustreaza pierderea sau castigul potential pe care investitorul il poate obtine inainte de scadenta in functie de pretul S al actiunii si de pretul de exercitiu X - 390 p. Se poate observa pierderea inregistrata pana cand S atinge 414 p, adica pretul de exercitiu X = 390 p la care se adauga costul optiunii C = 24 p. Dincolo de acest prag el va inregistra un profit egal cu S - (X + C)

pretul

optiunii S - (X + C)

X X + C

C { pretul actiunii

Figura 4.1(a)

Figura 4.1(b) evidentiaza pierderea sau castigul rezultat din investitia in actiuni. Aceasta este egala cu diferenta dintre costul actiunii: So = 396 p si pretul la scadenta.

pretul

optiunii S - S₀

S₀ pretul actiunii

Figura 4.1(b)

Optiunea PUT

Figura 4.2 arata ca detinatorul unei optiuni PUT va castiga din investitia facuta, daca pretul actiunii la scadenta este mai mic decat pretul de exercitiu (cu cel putin costul optiunii), deoarece el vinde la pretul de exercitiu X si apoi cumpara la un pret mai mic, pretul actiunii pe piata S. Astfel, detinatorul de PUT castiga fara a fi nevoie sa detina efectiv actiunile. Tot ceea ce trebuie sa faca este sa cumpere la pretul pietei si sa vanda la un pret mai mare X.

pretul

optiunii

X - (S + P)

X

P { pretul actiunii

Figura 4.2

De exemplu, sa privim optiunea PUT British Telecom cu scadenta in august, avand un pret de exercitiu X = 300 p. Acest PUT este evaluat la P = 12 p cu un pret curent al actiunii de 314 p. In acest caz P este 'out of money', actiunile putand fi vandute pe piata la 314 p comparat cu pretul pietei de doar 300 p.

Optiunea inca mai valoreaza 12 p, existand posibilitatea ca pretul actiunii sa scada in continuare pana la scadenta. Daca investitorul a cumparat optiunea cu 12 p, el poate castiga la scadenta doar daca pretul actiunii scade sub 300 p minus costul optiunii 12 p, adica 288 p.

Sa presupunem ca la scadenta pretul actiunii BT este 280 p. Atunci investitorul va obtine urmatorul profit:

Venituri din exercitarea dreptului de vanzare a 1 000

de actiuni la 300 p/actiune 3000£
Costul cumpararii de 1 000 de actiuni la 280 p/actiune           (2 800£)

Costul optiunii (1000x12p)                                                       (120£)

Profit                                                                                         80 £

Cumpararea de PUT este un mod de a vinde actiuni pe care nu le ai, in ideea ca vei putea sa le cumperi mai ieftin si astfel sa obtii profit. Vanzarea 'short' este permisa in S.U.A., dar nu si in Marea Britanie. Totusi, pierderea potentiala difera in ce priveste cumpararea 'short' si vanzarea de PUT. Vanzatorul 'short' este obligat sa cumpere actiunile pe care trebuie sa le livreze, oricare ar fi pretul lor, pe cand detinatorul de PUT nu este constrans sa-si exercite dreptul de vanzare. Acest lucru limiteaza pierderea sa potentiala la costul optiunii, pe cand pierderea vanzatorului 'short' este nelimitata.

Utilizarea optiunilor pentru acoperirea riscului

Sa presupunem, de exemplu ca un investitor cumpara actiuni Axe plc. si in acelasi timp vinde un contract de optiune call asupra acestor titluri. Sa presupunem, mai departe ca pretul actiunilor in prezent este 100 p, iar pretul de exercitiu este 110 p peste 9 luni la scadenta. Investitorul vinde optiunea cu 20 p (prima), obtinand 1 000 x 20 = 200£ pentru contractul de 1 000 de actiuni.

Totusi, daca optiunea este exercitata, investitorul va trebui sa-si vanda actiunile la pretul de 110 p, oricare ar fi valoarea lor pe piata. Daca, investitorul nu are inca cele 1 000 de actiuni pe care trebuie sa le vanda, contractul de optiune este 'neacoperit', el trebuind sa cumpere titlurile de pe piata. Daca investitorul detine deja actiunile contractului este cunoscut ca fiind 'acoperit'. Totusi, indiferent daca contractul este acoperit sau nu, pierderea investitorului pe actiune ar fi aceeasi: diferenta dintre pretul curent al actiunii S si pretul de exercitiu X minus prima pe care a primit-o deja.

Figura urmatoare ilustreaza acest lucru.

profit

actiune

optiune + actiune

optiunea call vanduta

C { S₀ X X+C

100 110 130

Aceasta operatiune are drept scop cresterea profitului, daca actiunea are un pret mic la scadenta, si reducerea castigului, daca pretul este ridicat.

Punctul critic este reprezentat de momentul in care pretul actiunii S atinge suma dintre pretul de exercitiu X si costul optiunii C: 110 p +20 p = 130 p, in acest caz.

Dupa cum se observa, riscul detinerii de actiuni combinat cu vanzarea de optiuni call este mai mic decat simpla pastrare a actiunilor.

Din nefericire, relatia dintre valoarea optiunii call si cea a actiunii se modifica pe masura modificarii pretului actiunii. Astfel, raportul de hedging (numarul optiunilor call necesare pentru a acoperi riscul modificarii pretului actiunilor) se schimba permanent. Totusi, daca ar fi posibil pentru investitor sa modifice continuu raportul dintre numarul de optiuni call vandute si cel al actiunilor detinute, asigurandu-si un venit sigur, orice s-ar intampla cu pretul actiunilor, el ar putea sa-si acopere perfect riscul detinerii acestor titluri.

Evaluarea optiunilor

Din exemplul 4.1 se poate observa cu usurinta cum valoarea unei optiuni C creste o data cu cresterea pretului actiunii din spate, S. De asemenea, o optiune call va valora mai mult cu cat pretul de exercitiu X va fi mai mic, de exemplu contractul cu optiune BP cu scadenta in iulie valoreaza 19 p/actiune la un pret de exercitiu de 240 p si doar 10 p/actiune la X = 260 p.

Similar, cu cat este mai lunga perioada pana la scadenta, cu atat va fi mai valoroasa optiunea call, deoarece pretul actiunii pe piata mai are timp sa creasca.

Astfel, contractul call BP cu X = 260 p valoreaza 3 p pentru scadenta din aprilie si 13 p pentru scadenta din octombrie.

OPERATIUNI SPECULATIVE DE HEDGE

Operatiunea de HEDGING presupune deschiderea unei pozitii pe piata futures concomitent si de sens contrar pozitiei luate pe o piata spot sau cash cu scopul de a se proteja de riscul volatilitatii preturilor.

Indiferent de fluctuatia pretului de pe piata fizica, pretul nostru este asigurat:

- daca pretul scade, vindem contractul la bursa, iar cu diferenta de pret compensam pierderea de pe piata fizica, iar

- daca pretul pe piata fizica creste cumparam de la bursa contractul la noul pret si se inregistreaza o pierdere care va fi compensata cu castigul de pe piata fizica.

Deci, operational, pastram nealterat riscul deprecierii pretului.

Intotdeauna preturile de pe piata fizica oscileaza in functie de cotatiile futures de la bursa, iar cei care efectueaza astfel de operatii de hedge nu vor realiza profitul din diferenta de curs, ei asigurandu-si profitul din contractul cash incheiat sau comisionul perceput ca urmare a operatiunilor tehnice efectuate.

Operatiunile de HEDGE sunt practicate de oamenii de afaceri, ei incercand sa-si protejeze profitul, urmarind evolutia pretului produsului, pentru a compensa pierderile de pe piata fizica cu castigurile de pe piata bursiera. Categoriile de oameni de afaceri care practica acest tip de operatiuni sunt:         

- fermierii ce-si vand recolta la bursa la termen;

- proprietarii de silozuri ce stocheaza la preturi curente si vand dupa un anumit termen, functie de oportunitati;

- importatorii care vand FUTURES cantitatile contractate la import in vederea protejarii pretului;

- industriasii care vand la termen pe piata spot, paralel la bursa cumpara produsele sau materiile prime aprovizionate pentru a evita pierderile de la produsul finit.

Operatiunile HEDGE pot functiona, intrucat preturile cash de pe piata fizica, cat si cele futures de pe piata bursiera, oscileaza impreuna, pentru ca ambele au la baza raportul cerere-oferta.

Daca se doreste protejarea pretului fata de o majorare de pe piata fizica, se ia o pozitie LONG la bursa, care sa permita compensarea.

Operatiunile de HEDGE presupun luarea unor pozitii egale, dar de sens opus intre piata cash si piata FUTURES bursiera, care, de fapt, reprezinta esenta acestei operatii.

Exista doua tipuri de operatiuni de Hedge:

I.- SHORT-HEDGE si

II.- LONG-HEDGE.

Pietele futures sunt foarte importante in primul rand pentru informatiile pe care le ofera oamenilor de afaceri. Contractele futures tranzactionate sunt surse de profit importante ce se pot realiza prin operatiunile speculative sau de arbitraj.

In acelasi timp, pietele futures comerciale ofera - pe calea tranzactiilor de HEDGE - un mijloc foarte eficient de protectie a producatorilor si comerciantilor impotriva riscului degradarii preturilor.

I. SHORT-HEDGE sau HEDGINGUL de vanzator este initiat de cel care detine, cumpara sau produce anumite marfuri pe piata fizica, in scopul de a se proteja impotriva riscului scaderii preturilor. Acesta angajeaza la bursa o tranzactie FUTURES de vanzare (SHORT) pentru o cantitate echivalenta de marfa, printr-o implicare financiara de mici dimensiuni (clearing margine poate atinge cel mult 10% din valoarea operatiunilor initiate), la cotatia si scadenta stabilita de bursa.

Daca riscul (scaderea preturilor) se produce, valoarea stocurilor de marfuri fizice pe care el le detine in mod efectiv, se reduce in mod corespunzator (ceea ce-i pricinuieste o pierdere). Avand insa, in paralel o tranzactie de vanzare (SHORT), care la lichidare se finalizeaza (in cazul scaderii preturilor la nivelul p₁ - din figura urmatoare) cu un castig pentru initiator, pozitia bursiera angajata ii ofera posibilitatea compensarii (cel putin partiale) a pierderii determinate de diminuarea valorii stocurilor efective de marfa.

Este insa posibil ca - pana la scadenta tranzactiei de vanzare (short) - preturile sa creasca la nivelul p₁. In aceste conditii, cresterea valorii stocurilor de marfuri fizice este anihilata de pierderea pe care clientul o inregistreaza la lichidarea contractului futures comercial.

PIATA BURSIERA PIATA FIZICA

Castig pe seama Cresterea valorii

pozitiei short profituri stocurilor

Pretul curent

p₁ p₀ p₁

pierderi

Scaderea valorii Pierdere pe stocurilor seama

pozitiei short

Cazul A - SHORT - HEDGING

-la siloz-

1° Piata fizica Stoc marfuri: V_co = l0 ct x 150 $/t =

Piata bursiera V₀ = 7.500.000 vanzare

La un anumit interval de timp preturile cunosc o crestere pe piata fizica. ( P = 160$/t)

2° t₁ f₁ Vt₁ = 5ct x 5.000t x l60$/t

t₀ f₀          V_ct₀ = 3.750.000

Piata bursiera V_ct₁ = 5 ct x 5.000 x 160 = 4.000.000

Vt₀ = 5 ct x 5.000 x 150 = 3.750.000

Castig pe P. fizica (+250.000$) = Pierdere pe P. bursiera (-250.000$)

Astfel, castigul de pe piata fizica este anulat de pierderea de pe piata bursiera.

II. LONG - HEDGE sau HEDGINGUL de cumparator presupune angajarea la bursa a unui contract futures (pozitie deschisa), inversa celei de vanzare la termen realizate pe o piata fizica sau cash. Scopul este de a preveni cresterea preturilor activelor ce fac obiectul vanzarilor la termen.

Daca s-ar cumpara marfa imediat pe piata fizica, pentru a realiza obligatia vanzarii la termen aceasta ar presupune costuri de stocare, creditare (financiare), asigurare, care nu ar putea fi rambursate din diferenta de pret avuta in vedere in momentul vanzarii.

In acest sens, se recurge imediat la contractul de cumparare la bursa, care presupune pentru deschiderea pozitiei costuri minime, in schimb se acopera riscul cresterii pretului, prin castigul realizat la bursa, prin lichidarea pozitiei la o scadenta apropiata de cea angajata pe piata cash.

Deoarece la angajarea vanzarii pe piata fizica s-a avut in vedere pretul de pe piata futures, la care s-a adaugat marja de profit, hedging-ul de cumparator face posibil atat realizarea contractului de vanzare angajat, cat si obtinerea profitului scontat de vanzator.

Cazul B - LONG HEDGING

PIATA BURSIERA                             PIATA FIZICA

Castig pe seama Cresterea valorii

pozitiei short profituri stocurilor

Pretul curent

p₁ p₀ p₁

pierderi

Scaderea valorii Pierdere pe seama stocurilor pozitiei short

- Morarul vinde o productie viitoare -

A l00 ctr de faina x 2.500 lei/kg 1 ctr=100 tone

B Cumpara la bursa 150ctr grau x 1.5001ei/kg x 100 1 ctr. = l00 tone

scadenta 15.10

La 15.08

Piata fizica 50 ctr. x 1.8001ei/kg x 100 = 9.000.000

Piata fizica initiala 50 ctr. x 1.5001ei/kg x 100 = 7.500.000

Dif. - 1.500.000

La Bursa

Vinde pe 15.08. 50ctr. x 1.8001ei/kg x 100 = 9.000.000

15.07. 50ctr. x 1.500 lei/kg x 100 = 7.500.000

Dif. - 1.500.000

Piata fizica - Piata bursiera = 0

Daca se produce riscul (deci preturile cresc la nivelul p₁) sporirea cheltuielilor de aprovizionare este compensata de diferenta pozitiva cu care se finalizeaza tranzactia futures de cumparare (LONG). Daca, insa, preturile scad (la nivelul p₁), economia se va putea realiza din aprovizionarea cu marfuri mai ieftine, fiind anihilata de pozitia long care se finalizeaza cu pierderi.

OPERATIUNI DE ARBITRAJ

Aceste operatiuni pornesc de la premiza ca preturile futures aferente unui activ negociabil, coteaza diferit pe piete bursiere diferite. Astfel, speculatorul va cumpara un contract pe piata unde cursul este mai scazut si il revinde imediat pe cealalta piata, unde pretul este mai mare, inregistrand o diferenta favorabila si implicit un profit. In acest mod insa, vor actiona si alti speculatori, fapt ce va determina o evolutie a cursurilor cu tendinta de egalizare a diferentelor dintre cele doua piete.

Intrucat pe cele doua piete evaluarea contractelor se realizeaza in moneda diferita, tranzactia de arbitraj poate avea ca rezultat echilibrarea cursurilor de schimb, fapt ce defineste si arbitrajul triunghiular. O astfel de tranzactie se intalneste in mod frecvent la zaharul rosu cotat in U.S.D. la New York si in G.B.P. la Londra si cele intre cafeaua Robusta cotata in euro la Paris si in G.B.P. la Londra.

Operatiunea de arbitraj denumita si straddle reprezinta contracte futures realizate pe o piata reglementata, unde, pentru acelasi activ vom intalni cotatii diferite determinate de scadente diferite. Atunci cand cotatia aferenta activului cu scadenta apropiata este mai mare, speculatorul va lua pozitie de vanzator, iar pentru scadenta mai mare, unde cotatia este mai mica va lua imediat o pozitie de cumparator rezultand un profit din diferenta celor doua cotatii.

Atunci cand cotatia futures este descrescatoare pe masura ce scadenta se mareste, piata este definita ca fiind in backwardation si invers, atunci cand cotatia futures este in crestere pe masura cresteri termenului de scadenta, definim piata ca fiind in contango.

Rezultatul financiar al struddle-ului depinde de diferenta initiala dintre cursurile la deschidere si cea din momentul lichidarii contractelor (incheierea pozitiei).

O alta categorie de operatiuni de arbitraj este operatiunea de spreading. Principiul acestei operatiuni este de a cumpara si a vinde concomitent contracte futures, urmand ca inainte de scadenta, speculatorul (spreader-ul) sa-si inverseze pozitiile, vanzand contractele pe care le cumparase si cumparand contractele pe care le vanduse initial. Speculatorul, prin aceasta operatiune isi limiteaza riscurile, el nu speculeaza asupra evolutiei cursurilor, ci doar anticipeaza evolutia variatia, respectiv diferenta cursului (nivelul relativ al pretului contractului). Spreading-ul poate fi realizat in mai multe variante si anume:

n     speculatorul poate cumpara si vinde contracte futures, avand acelasi activ pentru doua scadente diferite, tranzactionat pe aceeasi piata.

n     spreader-ul poate cumpara si vinde contracte futures pentru acelasi actiuni, dar cu scadente diferite, negociate pe piete futures diferite. In acest tip de operatiuni, speculatorul isi asuma si riscul de schimb valutar.

n     spreader-ul poate cumpara si vinde contracte futures pentru doua sau mai multe active, cu aceeasi scadenta, negociate pe aceeasi piata futures (se realizeaza intre materiile prime de baza si produsele finite realizate din acestea, ex: petrol, soia, etc.).

n     el poate cumpara si vinde contracte futures cu scadente diferite, active diferite, negociate pe doua piete diferite.

De asemeni, acest tip de operatiuni de arbitraj (spreading) sunt utilizate si pe pietele futures cu instrumente financiare, deoarece ratele dobanzilor si cursurile de schimb sunt influentate in principal de aceeasi factori.

Operatiunile facultative multiple

In aceste operatii, una din parti isi rezerva dreptul de a cumpara sau vinde o cantitate dubla sau tripla fata de cea angajata initial, dar speculantul respectiv va achita un pret mai mare decat cursul zilei.

Pentru a obtine acest drept, speculantul cumparator va plati un curs mai mare decat cursul zilei, iar speculantul vanzator (a la baisse) va vinde la un curs mai mic decat cursul zilei.

TRANZACTII LA TERMEN CU INSTRUMENTE FINANCIARE

Acestea sunt tranzactii de mare anvergura, ce se angajeaza in marje, deoarece presupun vehicularea unor sume impresionante, incheiate de institutii financiare internationale, fara a fi exclusa aparitia altor clienti cu potential.

Tranzactiile la termen cu instrumente financiare presupun asumarea obligatiei de a cumpara sau a vinde o anumita suma in valuta sau instrumente financiare, la o scadenta viitoare, in schimbul unui pret fixat de bursa in momentul incheierii contractului.

Aceste tranzactii pot fi:

1. tranzactii cu valute;

2. tranzactii cu rata dobanzii si

3. tranzactii cu instrumente sintetice (indici bursieri).

Tranzactiile reglementate la termen cu valute

Acestea au aparut ulterior tranzactiilor interbancare SPOT sau cu livrare la termen - FORWARD.

La acest tip de operatiuni cu valute, contractul se incheie in bursa si are toate elementele standardizate: valoare, valuta, termen de scadenta.

Tranzactiile reglementate la termen cu valute se desfasoara in competitie stransa cu operatiunile FORWARD pe piata bancara, cu consecinte de egalizare a cursurilor.

In timp, acest tip de tranzactii bursiere devin neinteresante pentru speculanti.

Bursele mai importante unde se tranzactioneaza valutele sunt:

. CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE - pentru marca germana, lira sterlina, francul francez;

. N.Y. COTTON EXCHANGE - pentru dolarul american;

. PHILADELPHIA STOCK EXCHANGE - pentru lira sterlina, marca elvetiana, francul francez, ECU, dolarul canadian.

Tranzactiile reglementate cu valute se angajeaza in marje, cu o garantie redusa de 10% ce permite angajarea de operatiuni de anvergura cu scopul obtinerii de profit.

Cel care angajeaza o astfel de operatiune o face pe baza propriilor intuitii, prognoze, astfel incat daca prognozeaza o scadere va lua pozitia SHORT (vanzator) si invers.

Pot fi incheiate contracte de HEDGING cand este angajata pe piata financiara o tranzactie de livrare la termen, cu scopul de a proteja pretul de cumparare.

In competitia cu pietele interbancare, tranzactiile reglementate cu moneda ofera clientilor atat avantajul unei operativitati foarte mari, cat si al unei mari lichiditati. Totusi, aceste tranzactii au un grad semnificativ de risc (este vorba de valute ale caror cursuri sunt oscilante si influentate de o serie de factori, iar prognoza are grad scazut de probabilitate, care nu se realizeaza in practica). Exemplu: operatiunea facuta de Soros, la Banca londoneza care era sa determine prabusirea Bancii Nationale Britanice.

Bursele care efectueaza astfel de operatiuni sunt:

- CHICAGO MERCANTILE EXCHANGE;

- MADE AMERICAN COMMODITY EXCHANGE;

-AMERICAN COTTON EXCHANGE - bonuri de tezaur;

- N.Y. COTTON EXCHANGE - pentru obligatiuni de stat;

- La Londra - pentru eurodolari;

- La Bursa din Paris;

Lichidarea implica angajarea efectiva a operatiunii (livrarea activului financiar) sau acoperirea activului financiar respectiv printr-o tranzactie de sens invers.

Exemplu:

l00 unitati C_B = 19 200 lei - cotatia bursei

- la momentul to -

19 .200 lei

l ct

G = 10% - garantie Termen scadenta - 1 luna (31.03 - lichidare)

P_C - pozitie de cumparator

C_0V = l00 ct x 100$ x 19.200 lei/$ = 192.000.000 lei

G₀ = 19.200.000 lei

- la momentul t₁ -

1$ = 19.300 lei

C_1V = l00 ct x 100$ x 19.300 lei/$ = 193.200.000 lei

C₁ =19.300.000

000 lei castig - poate fi operatiune cu acoperire hedging.

Tranzactiile reglementate cu rata dobanzii

Contractul FUTURES cu rata dobanzii reprezinta angajamentul de a livra sau a primi la o scadenta reglementata, un activ financiar, cu o dobanda stabilita in momentul perfectarii contractului.

Practica s-a concentrat asupra unor anumite active financiare cu dobanzi, care au facut obiectul tranzactiilor repetate de catre clientii cu bonuri de tezaur sau obligatiuni de stat.

Cu bonurile de tezaur se incheie tranzactii FUTURES cu rata dobanzii care au termen de scadenta mai mare ani). In schimb, tranzactiile pe obligatiuni de stat au termen de scadenta mult mai mic (3-61uni).

Pretul contractelor FUTURES cu dobanzi se stabileste diferit, in functie de activul financiar:

a) Pretul la un contract cu termen de scadenta apropiat (cu obligatiuni de stat) se stabileste astfel:

T-bills

Pc-VN(l-d/100 x N/360)

unde:

P_C = valoarea contractului;

N = termenul contractului;

VN = valoarea nominala a activului financiar;

d = rata dobanzii.

De aici rezulta ca un cumparator al unui contract FUTURES cu rata dobanzii, acorda un imprumut de la scadenta operatiunii pana la scadenta titlului, intrand si in posesia activului financiar, in timp ce vanzatorul primeste imprumutul, deci isi valorifica activul pe care il detine.

Un contract FUTURES fixeaza in avans o rata a dobanzii pentru o investitie ce se va face ulterior.

b) In cazul activelor financiare pe termen lung, pretul contractului se fixeaza in expresie procentuala, in raport cu valoarea nominala a contractului.

T - bonds

pc = VN x 75%

In legatura cu preturile, fiecare bursa stabileste si variatia minima, adica pasul minim de schimbare a valorii contractelor, care se stabileste diferit la contractele cu termen scurt sau la cele cu termen lung.

Pe durata contractului, pretul acestuia va inregistra toate variatiile care depasesc variatia minima si care sunt invers proportionale cu evolutia ratei dobanzii.

Pretul de lichidare al contractului va tine cont de rata unica a dobanzii folosita in mod curent, pentru activele cu termen lung de scadenta si de cuponul curent ce se bonifica pentru contractul respectiv in ziua scadentei.

Acest pret de lichidare, in functie de modificarea ratei dobanzii curente, poate fi mai mare, daca dobanda a crescut, sau mai mic, daca dobanda a scazut mai mult decat pretul contractului.

Si aceste contracte se incheie in marja, cu scopul de a limita accesul la astfel de operatiuni. De asemenea, aceste contracte sunt marcate la piata, ceea ce presupune ca garantia (marja) depusa va inregistra cresteri sau scaderi ale pretului contractului, in functie de valoarea ratei dobanzii.

Aceste contracte sunt angajate de investitori in scopul obtinerii de profit, iar speculantul se poate afla in una din urmatoarele situatii:

cand estimeaza o crestere a dobanzii, ceea ce presupune ca pretul contractului in perioada curenta sa fie mai mic decat pretul contractului in perioada de baza si va lua pozitia de vanzator;

daca rata dobanzii scade, pretul contractului pe perioada curenta este mai mare decat pretul contractului pe perioada de baza, si atunci va lua pozitia de LONG, deci va castiga;

cand prognoza nu reuseste, va inregistra o pierdere.

Tranzactiile cu instrumente financiare sau sintetice (indici bursieri)

Se numesc tranzactii cu instrumente sintetice, pentru ca acestea nu au o existenta fizica, ele fiind rezultatul unor determinari prin calcul matematic - indici bursieri.

Tranzactiile pe pietele reglementate cu indici bursieri sunt rezultatul intensificarii inovatiei mecanismelor bursiere.

Cei dintai indici sintetici au fost calculati pe pietele americane, iar in perioada 1982 - 1984 au fost introduse contractele reglementate pentru 4 indici bursieri, indici creati de catre societati specializate in furnizarea de informatii financiare. O astfel de societate este STANDARD AND POOR'S care a creat indicele Standard and Poor's- 500 Prix Index.

Un alt indice negociat la Bursa din America este NY Stock Exchange Composit Index (NYSE).

Fata de societatile care furnizeaza informatii financiare, numarul indicilor negociati pe piata bursiera este foarte redus, precum si indicii care se calculeaza pentru o tara si se negociaza in alta tara. (Exemplu: NIKKEY - 225 - se calculeaza in Japonia si se negociaza in Singapore sau Indicele CAC - 40 - se calculeaza in Franta si se negociaza in Bursa din Frankfurt).

Tranzactiile reglementate cu indicii de bursa sunt vanzari sau cumparari la cursul reglementat la bursa a indicilor negociati, in schimbul unei sume cash, care se plateste la scadenta, calculand - se dupa urmatoarea formula:

Sc=M(Vi-Vo)                                       

unde:                            

Sc = suma cash;

M = se numeste multiplicator, se calculeaza de catre bursa si

este specific fiecarui indice;

Vi = valoarea la scadenta a tuturor titlurilor luate in calculul

indicelui respectiv. Aceasta se calculeaza astfel:

Vi = V_B x C_b1 / (K x C_b0) x 100

unde:

V_B = valoarea de baza, adica valoarea indicelui in momentul

aparitiei lui (Ex.: 1000 puncte);

C_b0 = capitalizarea bursiera de baza, calculata in prima zi a

aparitiei indicelui;

C_b1= capitalizarea bursier in perioada curenta;

K = coeficient de ajustare a bazei de calcul, ca urmare a

modificarilor structurale din cadrul indicelui;

V₀ = pretul contractului reglementat la momentul initierii

operatiunii (perioada de baza).

Aceste tranzactii se calculeaza in marja; pentru membrii bursei aceasta este mai scazuta.

Marcarea contractului se face la Casa de Clearing - pentru membrii bursei si de catre brokeri - pentru clientii lor.

La scadenta, lichidarea contractului are loc prin:

. achitarea de catre vanzator, daca valoarea din perioada curenta este mai mare decat cea din perioada de baza (castiga cumparatorul)

si

. achitarea de catre cumparator, daca valoarea din perioada curenta este mai mica decat cea din perioada de baza (castiga vanzatorul).

Acest mod de lichidare, prin plata cash, este unic, deoarece indicele nu se poate exprima prin unitati de masura fizice.

Aceste tranzactii cu indici bursieri au cunoscut o dinamica deosebita in ultima perioada prin garantiile reduse, prin mecanismele operative de perfectare a tranzactiilor, cat si vis-a-vis de castigurile care se pot realiza pe aceasta piata.

Ele se pot incheia din mai multe motive:

. in scop speculativ - de a obtine profitul generat de cresterea indicatorului respectiv;

. de a asigura portofoliul gestionat de o societate de valori mobiliare impotriva riscului scaderii valorii acestuia;

. cel de arbitraj - adica castigul cauzat de diferenta de pret dintre pretul FUTURES al indicelui si valoarea cursului actiunilor componente ale indicelui.

Deoarece speculatia cu indici are un mecanism similar cu restul tranzactiilor bursiere, mai interesant este scopul legat de acoperirea riscului scaderii valorii unui portofoliu.

In general, cei ce gestioneaza portofolii de actiuni doresc sa-si elimine riscul lor, fapt pentru care vor merge si vor incheia o tranzactie pe o piata bursiera reglementata, pe un indice bursier care are in componenta valori mobiliare pe care le gestioneaza.

Pentru a determina numarul contractelor ce trebuie incheiate, se apeleaza la relatia matematica:

N = Ð (Sp/Sc),

unde:

N = numarul de contracte;

Ð = indice al volatilitatii valorilor mobiliare din cadrul

portofoliilor care le gestioneaza;

Sp = valoarea de piata la momentul t₀ al titlurilor ce formeaza portofoliul;

Sc = valoarea contractului FUTURES la momentul de

lichidare sau incheiere al contractului.

Neajunsul acestor tranzactii este ca, de multe ori, datorita apropierii dintre portofoliile de gestionat si componenta indicilor sintetici calculati pe piata bursiera, titlurile financiare cotate pe piata tind sa se apropie de componenta indicelui, ceea ce duce la ingustarea pietei bursiere respective. In acest sens, apare interventia Institutiei bursiere care vine sa stopeze aceasta miscare intre valorile mobiliare negociate si indicii calculati si negociati de bursa respectiva.