 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Industria bancara globala
|
|
Implicarea sistemului bancar pe pietele derivate |
|
| Raspandirea utilizarii instrumentelor financiare noi - produsele derivate - constituie, asa cum am vazut in modulul anterior, principala caracteristica a mediului financiar modern. Studiul FMI, din 1993, intitulat International Capital Markets, Part II: Systemic Issues in International Finance, analizeaza expansiunea acestor instrumente, dar si ratiunile pentru care autoritatile monetare sunt preocupate de noile riscuri financiare, datorita prezentei deosebit de active a bancilor pe aceste piete. Produsele derivate se utilizeaza pentru schimbarea caracteristicilor de risc asupra unor titluri date, modificandu-se, de exemplu, moneda in care sunt exprimate sau structura dobanzilor, permitandu-se astfel investitorilor sa sesizeze posibilitatile cele mai avantajoase de plasament, imprumut sau acoperire a pozitiilor de risc. Noile instrumente permit o segmentare sau separare a ri Daca produsele derivate pot contribui, in mod eficient, la limitarea riscurilor la care se expun diferitii agenti economici, nu acelasi lucru s-ar putea spune despre reducerea riscului global, inerent, al sistemului financiar in ansamblul sau. Aceste produse nu fac altceva decat sa transforme si sa repartizeze riscurile. Concentrarea ulterioara a acestora asupra catorva mari banci, care joaca un rol important pe piata financiara, preocupa in prezent tot mai mult autoritatile. Statisticile releva o rapiditate de dezvoltare uluitoare a acestor piete; atat contractele negociate pe pietele bursiere, cat si cele realizate pe piete "hors cote" (over the counter) care inregistreaza expansiunea cea mai rapida - au evoluat spectaculos dupa 1990. Operatiunile swap de dobanzi reprezinta instrumentele preferate, alaturi de cele de swap cu devize sau combinatia intre cele doua: monede-dobanzi. Cele mai importante produse derivate, negociate pe pietele organizate, sunt contractele la termen asupra dobanzilor. Este firesc ca bancile sa se implice si sa utilizeze produsele derivate pentru acoperirea riscurilor la care sunt expuse in cadrul activitatilor curente. La aceasta, se adauga faptul ca bancile sunt tot mai mult atrase de perspectiva castigurilor, in calitate de intermediari pe pietele titlurilor necotate, sau ca urmare a serviciilor oferite clientilor, in privinta acoperirii riscurilor. Structura pietelor organizate pentru produsele derivate faciliteaza evaluarea si gestiunea riscului de credit. Expunerea la risc este usor de controlat, intrucat contractele la termen genereaza o piata aproape continua, pozitiile putand fi reevaluate la pretul pietei, practic, la sfarsitul fiecarei sedinte bursiere. Bursa - si nu, deci, fiecare operator in parte - va realiza contrapartida de tranzactie necesara (in baza garantiilor de buna executie, marjelor de mentinere sau liniilor de credit bancar care o protejeaza contra retragerii investitorilor sau societatilor de curtaj).In schimb, evaluarea riscului de credit pentru contractele "hors cote", indeosebi cele cu scadente indepartate, este complexa. in absenta unei piete pentru aceste contracte, determinarea continua a celor supraevaluate sau subevaluate devine dificila. Riscul de credit se gestioneaza, de regula, prin plafonarea angajamentelor susceptibile sa fie luate de fiecare contraparte; contrapartidele cele mai riscante generand o diferenta mai sensibila intre cursul de vanzare si cel de cumparare. in absenta unor informatii pertinente asupra pozitiilor financiare ale partenerilor, acest lucru nu este intotdeauna posibil, bancile putand fi expuse la riscul de neplata din partea unor terti.In dorinta de a limita astfel de riscuri, unele banci au inceput recent sa reevalueze, la cursul pietei, contractele "hors cote" si sa solicite plata periodica a marjelor. Se are in vedere si posibilitatea infiintarii camerelor de compensatie si in cazul contractelor OTC.In cazul in care doua banci sunt legate printr-un numar mare de contracte, angajamentele nete ale uneia fata de cealalta sunt mai mici decat cele brute. in cazul compensatiei impuse de reglementarea bursiera, riscul se va limita la angajamentele nete. Riscul de piata masoara efectul variatiilor de curs al instrumentului de suport asupra valorii unei pozitii descoperite, in cazul produselor derivate. Gestiunea acestui risc presupune ca fiecare agent economic sa-si calculeze angajamentele nete in cadrul portofoliului propriu si sa se acopere pe piata la vedere sau prin produsele financiare derivate. Asemenea operatiuni de acoperire pot mari uneori riscul de credit, intrucat se vor adopta pozitii noi, in locul derularii celor deja existente. Riscul de lichiditate este cel mai dificil de acoperit. Pietele titlurilor necotate, care deruleaza instrumente concepute in functie de clienti, sunt mai putin lichide ativ cu pietele organizate care negociaza produse mai omogene. Operatorii detinatori de pozitii descoperite pe pietele OTC vor incerca sa se acopere prin pozitii inverse asupra unui produs derivat, negociat pe pietele organizate. O asemenea operatiune poate genera probleme de lichiditate, intrucat determina adeseori vanzarea activului de suport, atunci cand cursul sau scade sau cumpararea acestuia, atunci cand cursul creste. Asemenea situatii pot antrena o avalansa de ordine de cumparare sau vanzare pe piata, destul de putin lichida, a activului de suport. In perioade de incertitudine, problema lichiditatii se accentueaza, facand tot mai dificila recompunerea portofoliilor de acoperire. Riscul de sistem este o notiune noua care implica sistemul financiar in ansamblu] sau. Spre deosebire de criza financiara, riscul de sistem constituie forma extrema de manifestare a insilitatii financiare care lezeaza soliditatea sistemelor financiare si afecteaza, in acelasi timp, capacitatea acestora de alocare a capitalului. Riscul de sistem este un "macrorisc" care implica economia in ansamblul sau. Pornindu-se de la un risc initial, reactiile in lant provoaca perturbatii tot mai intense care conduc la dezordine financiara si economica generalizata. De exemplu, fluctuatiile puternice pe piata valorilor mobiliare pot genera blocaj financiar sau criza sistemului central de operatiuni bancare si de plati, degenerand, in final, intr-o criza generalizata, riscurile de nelichiditate, limitate doar la domeniul financiar, putandu-se extinde asupra sistemului economic in ansamblu. Febra speculatiilor, scandalurile si panica bancara, dezechilibrele acumulate determina atat la scara nationala, cat si global, comportamente, cu totul si cu totul, irationale.In momentul de fata, in foarte multe tari, autoritatile sunt preocupate, tot mai mult, de posibilele perturbari de sistem, generate si prin extinderea pietelor pentru titlurile necotate sau produsele derivate. Aceste produse strang legaturile intre diferitele segmente de piata si diferitele institutii financiare intr-o maniera dificil de identificat sau cuantificat. Asemenea relatii maresc riscul ca o eventuala perturbatie, de pe o anu - imbunatatirea metodelor de gestionare a riscurilor; - un control mai atent asupra activitatilor extrabilantiere, din partea conducerii si autoritatilor de tutela; - imbunatatirea sistemelor de plati si reglementari, prin implementarea dispozitivelor de compensatie, in cazul derivatelor si titlurilor necotate. Comitetul de control bancar de la Basel s-a preocupat de refacerea cadrului de reglementare si supraveghere care sa permita bancilor o mai buna adaptare la noile conditii de concurenta internationala. Acordul de la Basel a prevazut includerea pozitiilor "extrabilantiere" in calculul proportiei fondurilor proprii, proportie ponderata in functie de riscuri. Propunerile de revizuire a acordului, formulate in anul 1993, acorda o importanta sporita compensatiei, permitandu-se bancilor sa aplice proportia de fonduri proprii la pozitiile nete descoperite. S-a propus, de asemenea, operarea unei prelevari asupra capitalului in baza riscului de dobanda si supravegherea celorlalte surse de risc de piata. Evitarea gravelor consecinte ale dezordinilor de sistem este o necesitate de interes public. Silitatea financiara, in contextul globalizarii, nu poate fi lasata in baza fortelor pietei, sistemul financiar necesitand supape de siguranta, respectiv reglementari globale de genul creditorului in ultima instanta, institutii adecvate si modalitati de cooperare. Ne intrebam, desigur, daca reglementarile bancare pot rezolva problemele generate de asimetria informatiilor, daca pot fi concepute acele reguli sau regulamente care sa permita bancilor sa aprecieze mai bine riscurile, calitatea plasamentelor, optiunile de portofoliu ? Globalizarea diversifica activitatile, diversificarea insasi, chiar daca permite silizarea rezultatelor, poate conduce, in acelasi timp, la noi riscuri; se poate genera doar transfer de riscuri si compromiterea sigurantei depozitelor. Se preconizeaza, in acest sens, o segmentare a activitatilor si riscurilor in sanul propriilor structuri, prin clasica separare a operatiunilor de piata, de gestionarea depozitelor. Se preconizeaza si o intarire a protectiei la nivelul microeconomic. Riscul bancar trebuie sa fie stapanit si controlat de catre bancile insesi ! Legislatia poate adapta si generaliza controlul preventi acordandu-se atentie sporita riscurilor de dobanda sau noilor riscuri. in acelasi timp. cadrul legislativ trebuie sa impiedice lansarea bancilor intr-un proces concurential orb, sinucigas. in materie de credit, legislatia obliga la respectarea unei procent minim de capitalizare. In materie de depozite, reglementarea dobanzilor creditoare va permite evitarea suprasolicitarilor periculoase. In ceea ce priveste deficientele descoperite cu ocazia controalelor preventive, conflictele sau scandalurile larg mediatizate nu fac altceva decat sa aduca grave prejudicii silitatii sistemului economic in ansamblul sau ! Servicii de asistenta, consultanta si informare oferite de banci Bancile pun la dispozitia clientelei o gama tot mai larga de servicii de asistenta si consultanta de specialitate, in domenii dupa cum urmeaza: » servicii de informare asupra reglementarilor si uzantelor, nationale sau internationale, in domeniul comercial, vamal, financiar, juridic, fiscal; » informatii economice generale (structura economica si financiara a diferitelor tari, situatia conjuncturii, studii de piata, statistici), cat si cele ce privesc anumiti parteneri de afaceri. in acest scop, bancile mai importante dispun de sisteme informatizate - banci de date; » prospectarea si efectuarea de studii asupra pietelor potentiale, organizarea de manifestari cu caracter comercial, primirea diferitilor clienti; » asistenta in organizarea retelelor de distributie, campaniilor publicitare, elaborarea unor publicatii s.a.m.d.. Banca detine, in prezent, un rol deosebit in ceea ce priveste strategia imtarii in strainatate privitoare la investitiile efectuate in acest scop, angajandu-se acti de la bun inceput: contacte preliminare, studii de fezabilitate, contracte de cooperare, asistenta juridica de specialitate. Sistemul bancar este puternic implicat in promovarea exporturilor complexe de bunuri de echipament, instalatii industriale, uzine la cheie. Bancile furnizeaza informatii si acorda consultanta cu privire la conditiile de participare la licitatiile internationale, ofertele de lucrari publice, prin evaluari asupra conditiilor de realizare a acestora. In acelasi timp, bancile acorda clientelei garantiile necesare unor asemenea participari, avansuri in devize, credite pe termen mediu si lung s.a.. Asistenta bancara poate merge pana la definirea in comun a politicii de promovare a exporturilor de produse prin studii de piata asupra costurilor sau asupra diferitelor posibilitati de asociere sau cooperare. O serie de banci au creat, in acest scop, filiale de asistenta pentru export sau chiar societati proprii de comert international.In primul rand, banca este chemata sa acorde asistenta in etapa de negociere a contractelor comerciale de anvergura, in ceea ce priveste alegerea termenelor si modalitatilor de plata sau reglementare. Pentru a putea realiza asemenea servicii, in cele mai bune conditiuni, bancile dispun de birouri sau timente specializate, organizate pe zone geografice, dotate cu cadre competente. Reteaua de sucursale din strainatate sau cea de corespondente poate participa la schimbul de date si informatii asupra situatiei economice, evolutiilor juridice si conjuncturale din diferitele tari ale lumii. intrucat exista tendinta ca aceste sucursale sau corespondente sa ramana inactive, din acest punct de vedere serviciului de specialitate ii revine sarcina de a le mobiliza in mod selecti organizand o retea eficienta de informatii cu caracter economic. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
