 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finante internationale
» Industria bancara globala
|
|
Procesul globalizarii bancare |
|
| Investitiile internationale, spunea Lenin, constituie stadiul final al capitalismului. Ironia soartei si a istoriei a facut ca investitiile internationale prite sa atinga cea mai inalta cota, pe mondial, tocmai in momentul in care comunismul era in agonie. in momentul de fata, fluxurile investitionale destinate tarilor ruinate de comunism sau guvernari autoritare si izolationiste contrazic intru totul analizele lui Lenin. Acesta nu a fost singurul incapabil sa previzioneze corect viitorul afacerilor internationale. Cu numai 25 de ani in urma, foarte multi experti si oameni politici priveau cu reticenta si, uneori, cu teama spre fenomenul transnationalizarii, in plina expansiune. in sprijinul firmelor internationale - transnationale sau multinationale, cum vrem sa le spunem - se situa, in schimb, entuziasmul celor ce nu au precupetit nici un efort in a lauda virtutile economiilor de scara. Adeptii marxism-leninismului reprezinta categoria cea mai Asistam, in momentul de fata, la o radicala schimbare de optica: fenomenul internationalizarii reprezinta tot ce poate fi mai modern, pentru un viitor mai bun: tehnologii de rf, aflux de capital si posturi de inalta calificare. Guvernantii de pretutindeni si, indeosebi, cei din lumea in dezvoltare se straduiesc sa atraga cat mai multe transnationale. Organizatia Natiunilor Unite care, altadata, nu mai prididea in elaborarea unor coduri de conduita pentru a supune controlului firmele in cauza, se ocupa, in prezent, de consultanta destinata elaborarii strategiilor de atragere a capitalului strain, prin intermediul societatilor transnationale. Procesul internationalizarii societatilor bancare devine vizibil inca din primii ani ai deceniului 1960. Foarte multe banci importante incep prin a-si extinde piata in sfera internationala, afacerile bancare dobandind un pregnant caracter international. Internationalizarea bancara reprezinta tocmai acest proces al extinderii activitatilor bancare, dincolo de frontierele geografice, ca o prima si foarte semnificati etapa. Cea de-a doua etapa este globalizarea bancara care poate fi definita prin stadiul in care serviciile bancare au o arie de raspandire mondiala, in termeni geografici, devenind, astfel, universale. Semnificatia termenului "global" nu presupune o singura directionare a activitatilor in strainatate, ci o multitudine de asemenea directionari. Serviciile bancare universale presupun, in primul rand, armonizarea reglementarilor bancare, secondata de ridicarea barierelor in calea unei competitii deschise pe toate pietele. Internationalizarea reprezinta, din acest punct de vedere, primul stadiu, premergator globalizarii . Cererea si oferta de servicii bancare riaza, de la tara la tara. In tarile dezvoltate, se constata deja o discrepanta intre stadiul de dezvoltare a economiei reale, care necesita un anume tip de servicii bancare, si sectorul financiar, a carui dezvoltare nu mai este in masura sa acopere aceasta cerere. Economiile din centrul si estul Europei prezinta o situatie asemanatoare. O astfel de discrepanta, intre cerere si oferta, favorizeaza imtarea bancilor straine, indeosebi in tarile cu crestere economica sustinuta. Globalizarea a fost facilitata si de administrarea portofoliilor, diversificarea internationala a acestora contribuind la diminuarea sau eliminarea riscurilor, asa cum vom vedea in ultima parte a acestui modul. Scurt istoric Prabusirea sistemului monetar international de la Bretton Woods (1971-l973) si cele doua socuri petroliere (1973, 1979) se constituie in momente de cotitura, aderate rasturnari ale ordinii si principiilor ce guvernau relatiile financiare internationale. Sistemul bancar international prit, in plina expansiune, isi asuma de acum inainte o buna parte din prerogativele institutiilor oficiale: determinarea cursurilor de schimb si finantarea dezechilibrelor balantelor de plati sau proiectelor de dezvoltare. Aceasta stare de fapt nu constituie o noutate. In perioada anilor 1870-l914, pe vremea etalonului-aur, sistemul financiar prit detinea un rol important in functionarea relatiilor economice si financiare internationale. In contextul actual, al integrarii crescande a economiilor, firmele transnationale bancare joaca un rol determinant in cadrul procesului de internationalizare, inceput dupa al doilea razboi mondial. Activitatile bancare presupun, din cele mai vechi timpuri, o dimensiune internationala, adeseori marcata de crize sau conflicte. Epoca Renasterii a generat aparitia primilor bancheri, in sensul modern al cuntului . si primei multinationale bancare, banca Medici, din Florenta. In prezent, "al treilea l" de internationalizare bancara este depasit. Primul l se caracterizeaza prin hegemonia a ceea ce s-a numit "merchant banking", secondata de bancile coloniale britanice si predominanta absoluta a centrului financiar Londra. Primul razboi mondial i-a pus capat. A urmat, apoi, rilitatea financiara anglo-americana: centrul financiar New-York ia ans fata de Londra. Criza anilor '30 impiedica aceasta evolutie. Al treilea l incepe o data cu resilirea convertibilitatii principalelor monede, in decembrie 1958. Se obser ca aceasta ultima faza a procesului de internationalizare este, indisociabil, legata de expansiunea pietei eurodevizelor. Timp de 20 de ani, retelele externe ale marilor banci, creditele internationale si pietele de eurodevize urmeaza un proces de evolutie ascendenta, concertata, foarte strans corelata. Acestea sunt, de fapt, cele trei forme de manifestare ale unuia si aceluiasi fenomen: dezvoltarea sistemului financiar prit. Dupa primul soc petrolier, acesta seconda institutiile financiare publice, infiintate prin sistemul de la Bretton Woods. Politica de control asupra schimbului monetar, mentinuta, in majoritatea tarilor dezvoltate, pana la sfarsitul deceniului 1970, a determinat o separare a activitatilor bancare interne de cele internationale desfasurate, in cea mai mare parte, in cadrul pietelor de eurodevize. Liberalizarea miscarilor de capitaluri, pe parcursul deceniului 1980, a condus la interpenetrarea accentuata a acestor doua tipuri de activitati. Separatia de odinioara, intre pietele de eurodevize si sistemele bancare nationale si-a pierdut, deci, sensul si pertinenta analitica. Cele trei decenii de expansiune a activitatilor bancare internationale pot fi caracterizate, pe scurt, dupa cum urmeaza: - anii '60 si expansiunea pietei eurodolarilor; - anii '70 - de la reciclarea petrodolarilor - la criza datoriei externe a tarilor in curs de dezvoltare; - anii '80 si globalizarea financiara. Deceniul '60 este marcat de politica de expansiune externa a bancilor americane. Daca, in 1959, 7 banci de depozit detineau o retea de 132 sucursale in s - afirmarea dolarului ca moneda internationala; - cresterea investitiilor firmelor transnationale americane in strainatate si necesitatea disponibilizarii capitalurilor in tarile de imtare. Aceasta din urma este si o consecinta directa a obstacolelor impuse la iesirea capitalurilor pe termen lung din SUA, indeosebi prin programul de limitare voluntara a imprumuturilor bancare (VCFR) din 1965; - politica monetara americana, extrem de austera (1966, 1969 si inceputul anului 1970), a constrans bancile americane sa reintermedieze resurse imprumutate de la sucursalele lor din strainatate care detineau depozite in eurodolari. Consecinta a fost stimularea cresterii acestor depozite. Londra, centrele europene continentale si cele offshore din zona Caraibelor sunt preferate in ceea ce priveste alegerea imtarilor in strainatate. Deceniul '70 se caracterizeaza prin dublul proces al reciclarii excedentelor provenite din exporturile de titei, corelat cu cresterea datoriei externe a tarilor in curs de dezvoltare. Miscarea de expansiune bancara, condusa de bancile regionale americane apare ca o consecinta. Bancile europene si, ulterior, cele japoneze se vor stradui sa recupereze intarzierea in procesul de imtare in strainatate. Deceniul '70 este marcat de apogeul activitatilor internationale desfasurate de bancile americane. Eroziunea progresi a suprematiei Londrei, in activitatile cu eurodevize, se datoreaza ascensiunii celorlalte centre europene -Frankfurt, Paris - celor offshore si celor din Extremul Orient. Deceniul '80 este tributar problemelor legate de datoria externa, probleme care au determinat trei rasturnari de tendinte: - in primul rand, bancile japoneze se afirma, in calitate de primi creditori mondiali, iar cele europene isi consolideaza pozitiile; - in al doilea rand, finantarile clasice, prin credite bancare, sunt puternic concurate de pietele de titluri financiare. Asistam atat la diversificarea instrumentelor, cat si la extinderea lor pe international. Astfel, finantarea directa se afirma in detrimentul celei indirecte atat pe national, cat si international. Acesti noi actori - titlurile financiare - indeaza sistemul bancar, imbogatind si diversificand structura sistemului financiar international prit; - in sfarsit, la inceputul deceniului '90, termenul de globalizare este tot mai des invocat pentru a sublinia stadiul actual de dezvoltare a sistemului. Activitatea traditionala a bancilor consta din colectarea de depozite necesare acordarii creditelor. Diferenta intre structura activului si pasivului (pe scadente, lori unitare si tipuri de clienti) evidentiaza procesul de transformare in curs. In prezent, bilanturile marilor banci internationale prezinta o serie de trasaturi comune datorate, in parte, faptului ca opereaza in cadrul unor sisteme nationale care, in ultimii ani, converg catre reglementari si instrumente asemanatoare. Activul bancilor cuprinde - pe langa creditele acordate clientilor, desfasurate dupa scadente si uneori si destinatie - diferite categorii de titluri, diferentiate dupa obiectul detinerii lor (participatii, plasamente sau asocieri la operatiuni de trezorerie), activele detinute la alte institutii financiare (depozite interbancare), activele detinute la institutia de emisiune monetara (corespunzatoare, in parte, cu rezervele obligatorii) si alte institutii oficiale, precum si imobilizarile. Pasivul include resursele clientilor, ce provin, din ce in ce mai putin, din depozite la vedere si, tot mai mult, din certificate de depozit si obligatiuni. In completare, vin recurgerile la pietele interbancare si operatiunile de trezorerie prin mobilizarea portofoliului de titluri. Capitalurile proprii sunt completate, in mod frecvent, prin titluri subordonate perpetuu.In ultimii ani, structura bilantului bancar este supusa unor transformari fundamentale. Unele tipuri de resurse sunt in puternic regres, datorita remunerarii nesatisfacatoare. Banca este obligata, atunci, fie sa-si contracteze activul, fie sa capteze alte categorii de resurse, prin intermediul instrumentelor financiare noi, rezultante ale procesului de inore sau inginerie financiara. Scaderea ponderii depozitelor la vedere, in cazul bancilor franceze, este suficient de ilustrati: de la 45%, in 1986, la numai 27%, in 1992. Cresterea corelata a ponderii certificatelor de depozit, de la 4,2% la 36%, ilustreaza pe deplin aceasta tendinta. Varietatea de titluri negociabile, pe termen scurt sau lung, detine o pondere crescanda in cadrul bilanturilor bancare. Gestiunea bancara se simplifica, in ceea ce priveste dimensiunea totala, riscurile de dobanda si lichiditate, asociate diferentelor intre structurile la termen, corespunzatoare activului si pasivului. intrucat preturile acestor titluri, (dobanzile) sunt, in cea mai mare parte, determinate de piata, in conditii de concurenta, bancile pierd puterea de monopol detinuta anterior. O parte din marja lor de dobanda, rezultata din activitatile de intermediere, este astfel erodata. Acest fapt determina, in consecinta, reducerea unei parti crescande a profitului net bancar provenit de comisionul asupra diferitelor servicii (intre 30 si 35%). Mai recent, operatiunile in afara bilantului (ansamblul de operatiuni care angajeaza banca, dar care nu sunt mentionate in bilant) inregistreaza cresteri considerabile. Se obser aparitia unei noi rubrici -angajamente asupra instrumentelor financiare la termen - ceea ce se traduce prin contracte la termen si optiuni de curs de schimb, de dobanzi sau indici bursieri, desfasurate pe pietele organizate sau "over the counter". La acestea, se adauga operatiunile swap. Al doilea post, ca importanta, devizele de livrat sau de primit, care corespunde operatiunilor la termen pe piata de schimb, este mult in urma pe lista. De remarcat faptul ca, la marile banci internationale, rubrica "operatiuni in afara bilantului" poate reprezenta, de 3 pana la 5 ori loarea bilantului obisnuit! |
|
|
Politica de confidentialitate
|
