 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Functiile sl organizarea finantelor in economia de piata
|
|
Functia de transfer a capitalurilor |
|
| Domeniul principal de manifestare a finantelor este cel al pietelor financiare si al evaluarii activelor care se schimba pe aceste piete. Tranzactiile financiare (cu titluri) se releva a fi partea superioara a echilibrului dintre cererea si oferta totala de bunuri si servicii dintr-o economie de piata. Reluand celebra relatie de echilibru macroeconomic: Y + M = C + I+X se poate relativ usor evidentia sursa si destinatia fluxurilor financiare (de capital): Y-C = I + X-M S = I + SBP , in care S = economisiri SBP = soldul balantei de plati fn ipoteza maximizarii utilitatii consumului prezent (Co), dar si a celui viitor (I + SBP), agentii, care vor realiza economisiri, le vor transfera (le vor investi) catre antreprenori. Acestia folosesc capitalurile mobilizate pentru a finanta proiecte de investitii reale, prin care garanteaza economisitorilor o renilitate scontata. Daca facem ipoteza unei balante de plati echilibrate (cu SBP = 0), atunci principala ecuatie de echilibru din economie este cea dintre econimisiri si investitii (in imobilizari si stocuri): S = I. Aceasta sintetica ecuatie de echilibru evidentiaza existenta, pe de o parte, a unor surplusuri de capital ( + K), rezultate din procese de economisire (renuntari la procese de consum in prezent pentru cresterea averii in viitor) si, pe de alta parte, a unor nevoi de capitaluri (-K), aparute la antreprenorii care dezvolta procese de investitii reale si care depasesc capacitatea lor de autofinantare. Rolul finantelor este deci de a face transferul eficient, sigur si operativ al capitalurilor disponibile de la economisitori catre antreprenori. Selectia proiectelor de investitii reale, care merita cel mai mult acest transfer de capitaluri (functia de evaluare), transferul eficient si operativ al capitalurilor din economie (functia de transfer) si siguranta unui transfer organizat de capitaluri pentru investitii, cu o renilitate acoperitoare riscului asumat (functia de protectie), iata principalele contributii ale finantelor la realizarea echilibrului economic general. Se evidentiaza astfel existenta a doua categorii de agenti care opereaza pe piata financiara: investitorii (de capital) si antreprenorii. 1) Investitorii de capital sunt cei care au realizat, din gestiunea lor financiara, un excedent de capital (Y-C = S) sau care isi propun sa disponibilizeze capitaluri, in raport cu nevoile lor proprii de consum. Ei formeaza la un loc oferta de capital national, economiile publice ale tarii (de aceea mai sunt denumiti si "economisitori"). Regasim in aceasta categorie, in primul rand, gospodariile familiale (menage-le) care, pe ansamblul tarii, formeaza un potential financiar apreciabil (in functie de rata medie de economisire). Nefericitul fenomen CARITAS, din tara noastra, a facut cel putin evidenta capacitatea de economisire (chiar si din dezinvestiri de bunuri patrimoniale) a populatiei tarii pentru a face o investitie, din pacate, prea riscanta intr-o "acumulare primitiva" de capitaluri. Regasim apoi intreprinderile renile, performante, cu excedente permanente de trezorerie si care urmaresc un plasamant strategic, renil si sigur, fn sfarsit, pe parcursul executiei bugetului central si a bugetelor locale, trezoreria publica poate inregistra surplusuri temporare de incasari in raport cu platile curente, surplusuri ce vor cauta un plasament renil (fie si temporar). 2) Antreprenorii pu&lici si privati sunt cei care se confrunta cu nevoi de finantare a proiectelor lor de dezvoltare mai mari decat capacitatea lor de autofinantare. Pentru realizarea proiectelor de investitii, ei sunt nevoiti sa apeleze la surse externe de finantare, intre care economiile publice reprezinta o alternativa (uneori singulara, alteori mai interesanta decat creditul bancar sau alte surse externe). Apelul la economiile publice, prin intermediul pietei de capitaluri, se face prin emisiunea si vanzarea catre investitori a doua categorii clasice de titluri: a) actiuni, respectiv titluri care confera cumparatorului un drept de asociat, de coproprietar si b) obligatiuni care confera cumparatorilor un drept de creanta (asupra capitalului investit si asupra dobanzii nominale). Aceste titluri vor garanta investitorilor de capital o remunerare a economisirilor lor (So), la o rata de renilitate (k), care va determina cresterea veniturilor viitoare cu So(1 + k)n, "n" fiind durata, in ani, a investitiei de capital. Motivatia economisirii si transferului constau, deci, in marimea si garantarea factorului de fructificare "k". Emitentii de titluri financiare formeaza cu totii cererea de capital national, fn toate tarile cu economie de piata, principalii emitenti sunt institutiile publice centrale si locale, care atrag economiile publice pentru finantarea deficitului lor bugetar (pe calea imprumutului public). Titlurile emise sunt cunoscutele obligatiuni (pe termen mijlociu si lung) si bonuri de trezorerie publica (pe termen scurt), fn categoria emitentilor urmeaza apoi intreprinderile care fac apel la economiile publice fie pentru cresterea capitalului propriu (prin emisiunea de actiuni noi), fie pentru cresterea capitalurilor imprumutate (a datoriilor, prin emisiunea autorizata de obligatiuni si/sau bilete de trezorerie).In cele din urma, piata financiara (monetara si de capitaluri) este deci piata organizata a transferurilor de capital de la cei ce au surplus (de capital) catre cei care au nevoie de capitaluri. Motivatia efectuarii acestor transferuri rezida atat in conferirea, in compensatie, a unui drept de asociat sau a unuia de creanta, cat, mai ales, in remunerarea asteptata (scontata) a capitalului transferat. Remunerarea trebuie sa se faca la nivelul ratei de renilitate minim accepile pe economie si la nivelul primei de risc asumat pentru cumpararea si detinerea respectilui titlu financiar. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
