 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Constructia teoriei financiare
|
|
Fondatorii teoriei financiare |
|
| Paradoxal, la temelia finantelor moderne se afla analisti- cercetatori de profesiuni diferite fata de cea de finante, respectiv matematicieni, psihologi, economisti. Este epoca anilor '50, epoca a dezvoltarii cercetarilor operationale in care se plaseaza inceputurile teoriei financiare. Locul de nastere al finantelor, in acceptiunea moderna, este in SUA la Graduate School of Industry Administration din cadrul Carnegie Institute of Technology din Pit-tsburgh, statul Pennsylnia. Doi profesori economisti ai acestei scoli, F. Modigliani si M. Miller au fost animati de o idee fixa (favorita), cea a gasirii optimului in politica de indatorare a unei intreprinderi. Celebrul lor articol "The cost of capital, Corporate Finance and the Theory of investment", publicat in iunie 1958 in revista "American Economic Review" no 48, reprezinta piatra unghiulara a stiintei finantelor. Daca putem spune astazi ca finantele reprezinta o teorie stiintifica, aceasta devenire a cercetarii financiare se datoreaza, in primul rand, acestui articol. Autorii fac apel, pentru prima data, la teoria arbitrajului, in demersul lor de a gasi o structura de finantare a intreprinderii, structura care sa determine cresterea lorii acesteia. Concluzia lor este ca decizia de finantare a investitiilor nu are nici o incidenta asupra lorii intreprinderii, structura de finantare este neutra in raport cu loarea intreprinderii. Justificarea caracterului stiintific al cercetarii celor doi profesori americani (premiati Nobel) este evidenta: 1 - ipoteza fundamentala a comportamentului rational rezulta din obiectivul scontat in procesul de optimizare a structurii financiare: maximizarea lorii intreprinderii, a proprietatii actionarilor; 2 - modelul Modigliani - Miller (MM) este prima fundamentare a ratei de renilitate financiara (Rf) sperata de actionari, in conditiile date ale ratei de fiscalitate (t). Pe langa renilitatea activului economic (Re) al intreprinderii, actionarii solicita sa fie remunerati cu o prima de risc pentru detinerea unor actiuni ale unei intreprinderi indatorate. Prima de risc este in functie de diferenta intre rata renilitatii economice si rata dobanzii de piata ("i", considerata ca remunerare a unui activ fara risc: obligatiuni ale statului) si in functie de levierul ("L" = gradul de indatorare al intreprinderii): Rf = Re + (Re-i)L (1-t) 3 - verificarea empirica a modelului a vizat, in principal, ipoteza existentei unei intreprinderi totalmente indatorata, deci fara capitaluri proprii, ipoteza pe care modelul MM o presupune implicit. O alta ipoteza, supusa verificarii, a fost aceea a autofinantarii nete; intregul beneficiu, plus amortizarea din exercitiul incheiat sunt alocate autofinantarii investitiilor, deci nu se distribuie dividende. in sfarsit, autorii au testat ipoteza apelului nelimitat la sursele externe de capital, prin emiterea si nzarea de actiuni si de obligatiuni. 4 - Validarea modelului, in diferite ipoteze de lucru, a fost facuta pe un esantion important de intreprinderi din industria productiei de electricitate a Statelor Unite ale Americii. Primul articol, privind structura optima de finantare, fi definitiv consacrat in lumea moderna a finantelor numai in anul 1966 (iunie), prin publicarea rezultatelor lidarii statistice a modelului si a ipotezelor (Cost of capital to electric utility Industry). Modigliani si Miller utilizeaza, pentru prima data, econometria pentru a rezol problemele financiare ale intreprinderii. Verificarea empirica si, mai ales, lidarea statistica au devenit posibile prin utilizarea calculatoarelor. Dupa acesti intemeietori ai finantelor moderne, nimeni nu mai poate face ce serios in cercetarea financiara fara demersul stiintific in cele 4 etape: (1) formularea ipotezelor, (2) modelarea, (3) verificarea empirica a diferitelor riante de aplicare, (4) testarea statistica a liditatii modelului si a ipotezelor. Apelul la econometrie si la calculator este implicit. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
