 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Constructia teoriei financiare
|
|
Introducerea reversibilitatii in deciziile financiare |
|
| Pentru a fi flexibila, teoria financiara trebuie sa admita posibilitatea rersibilitatii deciziilor financiare (de institii, de finantare, de distribuire a dividendelor), de renire asupra deciziilor initiale si de optiune pentru proiecte care ofera oportunitati de renilitate superioare celor initiale. Institorii pot opta intre proiectul initial si proiectele viitoare, facand acelasi clasic arbitraj intre diferitele oportunitati care apar pe piata financiara. Primii renovatori ai cadrului traditional rigid sunt doi cercetatori tot americani, F.BIack si M.Scholes, al caror renume, in teoria financiara, este legat de formalizarea si testarea teoriei optiunilor in institiile financiare (The pricing of options and cor-porate liabilities, 1973). Pretul unei optiuni (C = de cumparare sau P = de vanzare)5 asupra unui activ suport (actiuni, obligatiuni, activ economic) este determinat nu de beneficiile viitoare asociate proiectului de institii ci de evolutia valorii activului suport pe durata de exercitiu a optiunii, in raport cu pretul de exercitiu presilit. Departe de formalismul greoi pentru neinitiati in econometrie6, modelul Black & Scholes revine asupra selectiei portofoliului de titluri, arbitrajul facandu-se acum intre doua componente ale portofoliului: - optiunea (de cumparare = CALL, in engleza sau de vanzare = PUT, in engleza) si - activul - suport (actiuni, obligatiuni, activul economic al intreprinderii sau proiecte de institii). Se poate constitui un portofoliu fara risc, format dintr-o actiune si un anumit numar de optiuni asupra acestei actiuni. Modelul are meritul de a evidentia factorii determinanti si impactul lor asupra pretului unei optiuni: cursul (pretul) titlului suport, pretul de exercitiu al optiunii, scadenta optiunii, variatia renilitatii titlului suport, renilitatea activului fara risc, dividendul. Ideea utilizarii optiunilor, in arbitrajul pret-valoare, nu este noua. I se atribuie lui Aristotel paternitatea optiunilor, ca mijloc speculativ, in actele de comert ale anticei Atena. Din lectura astrelor, Aristotel a anticipat o vara calda care conducea spre o recolta bogata de ulei de masline. increzator in aceasta premonitie, el a cumparat la preturi destul de interesante, optiuni de inchiriere a culor de pastrare a uleiului, implinirea previziunii i-a adus, dupa cum era si firesc, nituri, de asemenea, interesante. Negustorii din Amsterdam, in comertul lor cu anticii fenicieni, au utilizat optiunile pentru inchirierea si asigurarea cargourilor. in acest caz, optiunile au fost folosite ca mijloc de aparare impotriva riscurilor. Celebra afacere a bulbilor de lalele, inceputa in orasul Haarlem, Olanda in secolul al 18-lea, este, de fapt, tot o utilizare a optiunii pentru recolta de lalele ca mijloc speculativ. Integrarea optiunilor in finantele moderne reprezinta un salt calitativ, privind integrarea principiului flexibilitatii (rersibilitatii) in modelarea financiara. Pentru prima data instirea unui capital intr-un proiect de institii nu este de natura definitiva. Daca pe parcurs apar oportunitati mai renile de instire, se poate abandona proiectul initial (platind o prima), pentru a se adopta oportunitatea de instire mai performanta. Ajunsi in acest stadiu al formalizarii, se poate aplica, relativ usor, rationamentul optional in evaluarea intreprinderii si a proiectelor de institii. Este suficient sa consideram activul economic al intreprinderii ca activ-suport al unei optiuni de a cumpara actiuni ale respectii intreprinderi. Valoarea intrinseca a unei actiuni este astfel asimilata cu pretul unei optiuni (de cumparare sau de vanzare), pe care institorul financiar o poate detine si exercita asupra activului economic al intreprinderii. Determinarea valorii actiunii face apel la modelul optional al lui Black & Scholes. In mod similar se poate rationa si in cazul evaluarii proiectelor de institii (a se dea dezvoltarea acestei teme intr-un modul viitor al lucrarii). Prima ipoteza a modelului Black & Scholes este cea a utilizarii optiunilor de tip european care necesita existenta unei perioade de timp pentru ca rationamentul optional sa poata fi facut. Decizia de exersare a dreptului de cumparare (sau de vanzare) a activului-suport poate fi luata numai la data scadentei optiunii si nu pe tot parcursul duratei de valabilitate a optiunii (model optional in discontinuitate), fnlaturarea acestei ipoteze restricti o realizeaza J.Cox si S.Ross, prin modelul lor de optiuni in continuitate (optiuni de tip american): "The valuation of options for alternati stochastic processes", Journal of Financiar Economics no.3, 1976. Desi mai complex si mai flexibil, modelul "Cox & Ross" este mai putin operational. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
