 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finate publice
» Constructia teoriei financiare
|
|
Nucleul dur al teoriei financiare |
|
| Consistenta unei teorii, in confruntarea cu rationalismul critic, rezida, in rezistenta ei, la tentativele de a fi infirmata, contrazisa. Criteriul de lidare al respectivei teorii este rezistenta la critica. Orice teorie noua inlatura teoria pe care vrea s-o inlocuiasca si risca sa fie, la randul ei, inlocuita de o alta teorie care o contrazice8. Pentru ca stiinta sa poata progresa, dupa cum Popper recunoaste, ea are nevoie nu numai de respingeri critice ci si de succese, respectiv sa furnizeze previziuni noi efectiv verificate si sa nu fie respinsa prea devreme9. Printr-o euristica negati, "nucleul dur" al teoriei trebuie protejat de falsificarile facile, printr-o centura protectoare (numita astfel de Lakatos) de ipoteze auxiliare, de conditii initiale care apara sistemul stiintific de a fi zguduit. Printr-o euristica poziti, "nucleul dur" trebuie completat cu ipoteze noi, in scopul explicarii si prezicerii fenomenelor reale10. Toate aceste consideratii introductive (prea succinte, de altfel) pun in evidenta conditiile in care o anumita teorie, inclusiv cea financiara, este acceptata de catre oamenii de stiinta ca fiind pertinenta, ca and un "nucleu dur" de ipoteze de lucru si de modele operationale viabile pentru orice demers stiintific posibil. Teoria financiara are ca obiectiv explicarea si intelegerea fenomenelor financiare, a transferurilor temporare de avere (de bogatie) care sunt, in mod fundamental, riscante, ca urmare a probabilitatii pierderii de loare. Campul de investigare il constituie, deci, pietele financiare unde se realizeaza aceste transferuri de loare, ca urmare a deciziilor financiare ale firmelor si a ansamblului de agenti economici. Maturitatea si coerenta teoriei financiare este data de elementele componente ale nucleului sau dur. Dupa G.Charreaux, acesta este compus din urmatoarele elemente11: 1 - utilizarea probabilitatilor subiective pentru reprezentarea incertitudinii fenomenelor financiare; 2 - principiul maximizarii sperantei de utilitate a averii (a bogatiei) in procesele de decizie, privind consumul si investitiile; 3 - ipotezele de anticipare rationala si de eficienta a pietelor financiare; 4 - utilizarea tot mai frecventa a proceselor aleatoare continue (de tipul proceselor de difuziune) pentru reprezentarea riatiilor cursurilor de piata (bursiere) ale activelor financiare. Metodologia, sub care lucreaza teoria financiara, este cea ipotetico-deducti. La baza elaborarii fiecarui model financiar se afla, in mod necesar, un anumit numar de ipoteze care descriu cadrul institutional si comportamental al indivizilor si agentilor economici, nu neaparat intr-o maniera realista, cat, mai ales, intr-o maniera care sa faca posibila elaborarea unei reprezentari formalizate a functionarii sistemului financiar analizat. M.C.Jensen (1972) a sintetizat, pentru teoria financiara, opt ipoteze de lucru12: 1) Toti investitorii individuali au un comportament rational si iau decizii de plasament financiar care trebuie sa situeze portofoliul lor pe frontiera eficienta (H.Markowitz); 2) Se pot acorda imprumuturi si se pot solicita credite la o rata de dobanda fara risc, (Rf) pentru orice cantitate de moneda; 3) Ne aflam intr-o situatie de incertitudine idealizata, in care tuturor investitiilor li se atribuie aceeasi distributie de probabilitati ale riatiilor renilitatii fiecarui titlu financiar (ipoteza asteptarilor omogene); 4) Toate investitiile au acelasi orizont economic, respectiv toate se fac pe o singura perioada. 5) Toate plasamentele sunt perfect divizibile si perfect lichide, respectiv transfor-mabile imediat in moneda; 6) Operatiile nu sunt afectate de nici un cost de tranzactie; 7) Piata financiara nu este segmentata, tranzactiile financiare se fac la un pret unic rezultat din negociere. La nivelul teoriei financiare se discuta, in mod egal, de piata financiara si de piata bursiera, considerandu-se o singura piata (netimentata). 8) Investitorii anticipeaza, in mod omogen, fluctuatiile ratei de dobanda pura sau fara risc, ceea ce se constituie ca unul dintre factorii de echilibru economic general si ca unul dintre elementele exogene ale modelelor financiare de echilibru prezentate mai inainte. Problema corespondentei sistemului de ipoteze cu realitatea financiara este desemnata sub numele de problematica a eficientei sau a eficacitatii pietei financiare. Chiar si-n conditiile frecvent intalnite de piata imperfecta, modelele financiare, elaborate sub aceste ipoteze (restrictive), reprezinta repere labile pentru reprezentarea realitatii financiare pe aceste piete. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
