 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
|
|
Sistemul fiscal al finlandei |
|
| Finlanda este una din cele trei tari membre ale AELS (Asociatia Europeana a Liberului Schimb) care, in ianuarie 1995, a devenit membra cu drepturi depline a Uniunii Europene. De altfel, trebuie spus ca AELS a fost cel mai important partener comercial al UE. Dupa lansarea programului Comunitatii Europene in anul 1992 de creare a pietei unice, tarile AELS si-au exprimat dorinta de a colabora cu Comunitatea. Debutul anului 1995 a insemnat practic apogeul unui proces (care a fost initiat in anul 1985 prin lansarea programului 1992). Sistemul fiscal al Finlandei este studiat din perspecti evolutiilor care au marcat intreaga economie finlandeza dupa anii '90 si pana in prezent. In anii '90 intreaga economie a Finlandei a cunoscut o puternica recesiune. Balanta financiara a sectorul Finlanda se evidentiaza printr-un procent ridicat al impozitelor directe in PIB. Cu lori situate in perioada 1995-2005 cuprinse intre 19-20% (elul nr. 7), Finlanda este caracterizata la fel ca celelalte tari nordice printr-o pora fiscala mare asupra muncii. De aceea, impozitarea veniturilor persoanelor fizice reprezinta o sursa importanta de venituri pentru bugetul statului finlandez, insumand 14-l4% din PIB-ul acestei tari (elul nr. 8). Baza legala este reprezentata de Legea nr. 1435 privind impozitul pe venit din 30 decembrie 1992. Platitori sunt toti indivizii rezindenti in Finlanda. Pentru nerezidenti legislatia acestei tari prevede obligativitatea impozitarii acestora pentru toate veniturile realizate pe teritoriul acestei tari. O caracteristica a sistemului fiscal finlandez este ca incepand din anul 1993, impozitarea venitului persoanelor fizice este separata in doua categorii distincte: venitul castigat (realizat) si venitul de capital. in prima categorie sunt cuprinse veniturile impozabile ordinare, precum salariile, pensiile, beneficiile sociale, contributii de somaj, venituri provenite din agricultura, etc. Legislatia fiscala finlandeza prevede si cate exceptii la plata acestui impozit, respectiv: pensii si beneficii sociale platite din bugetul public, cadouri si mosteniri pentru copii, bursele scolare si studentesti, compensatii platite pentru cheltuieli speciale acordate personalului misiunilor diplomatice si oficiilor consulare, precum si deduceri, din care amintim: toate contributiile obligatorii ale angajatilor pentru fondul public de pensii si contributiile de sanatate achitate de someri, o deducere standard pentru cheltuielile de munca, veniturile din pensii. Persoanele casatorite sunt impozitate separat pentru veniturile realizate, iar colectarea acestui impozit se efectueaza de catre angajatori, prin retinere la sursa. Cota de impunere este determinata conform unei scale progresive de impozitare silita anual de catre Parlament. Exista si impozite pe veniturile ordinare ale persoanelor fizice colectate de municipalitati, cu cote de impunere care riaza anual si in functie de fiecare municipalitate in parte, riind intre urmatoarele limite: 14,5% si 19,75%. Cea de a doua componenta: impozitul pe venitul din capital al persoanelor fizice se bazeaza pe o cota de impunere fixa uniforma, care in mod curent insumeaza 29% (a fost de 28% pana in anul 2000). Baza de impozitare este relativ larga si include dividende, venit din dobanzi, venit din chirii, castiguri de capital, o proportie de venit antreprenorial si venit din nzari in ceea ce priveste proprietatea forestiera. Anumite plati pentru dobanzi, inclusiv platile pentru dobanzile pentru locuintele ocupate de detinator si anumite alte cheltuieli sunt deductibile. Daca aceste cheltuieli depasesc cantitatea de venit din capital, 29% din deficit pot fi deduse din impozitele platite pentru venitul castigat. Impozitarea societatilor comerciale reprezinta un procent mai scazut in PIB decat impozitul pe venitul persoanelor fizice (doar 3,9% in PIB conform elului nr. 9). Totusi acest procent marcheaza o evolutie constant ascendenta in ultimii ani - daca in 1995 inregistra 2,3% a atins un nivel de 6% in anul 2000, dar apoi a scazut din nou atingand doar 3,9% in 2005. Trebuie subliniat ca rata statutara de impunere a societatilor de 28% pana in anul 2000 si de 29% dupa anul 2000 reprezinta una dintre cele mai mici din Uniunea Europeana. Totusi, datorita unei baze impozabile relativ largi, raportul veniturilor fiscale provenite din impozitarea societatilor raportat ia produsul intern brut este relativ mare in atie cu aite state membre. Acest raport fiscal relativ mare al venitului corporational poate fi de asemenea partial explicat de profiilitatea ameliorata a societatilor in aceasta perioada de crestere economica. Baza legala a acestui impozit direct este cuprinsa in Legea nr. 1435 din 30 decembrie 1992 privind impozitul pe venit si Legea nr. 360 din 24 iunie 1998 a impozitului pe profitul din afaceri si a veniturilor provenite din activitatile profesionale, cu modificarile si completarile ulerioare. Beneficiarii acestui impozit sunt: statul cu un procent de 58%, municipalitatile cu 40% si comunitatile locale cu 2%. Finlanda aplica un asa-zis sistem de imputatii in impozitarea societatilor, cu scopul de a evita impozitarea dubla a dividendelor. Cota de impozitare fixata de legislatia fiscala finlandeza este de la 1 ianuarie 2005 de 26% (cota de impunere a fost anterior acestei date de 29%). De la plata impozitului exista o serie de numeroase scutiri: 1 .beneficiaza de scutire capitalul adus ca aport de actionarii unei societati comerciale si sumele primite ca rambursari la impozitul pe venit platit (nu insa si dobanzile pentru aceste sume care sunt rambursate); 2. cheltuielile pentru racordare percepute de societatile care intretin sistemele de electricitate, telefonie, aprovizionare cu apa, canalizare sau incalzire; 3. comunitatile regii igioase nu platesc impozit statului. O alta trasatura particulara a sistemului fiscal finlandez este reprezentata de nivelul relativ ridicat al anumitor accize. Acest lucru vizeaza indeosebi accizele asupra bauturilor alcoolice, in ceea ce priveste nivelul de la care ratele minime UE sunt depasite in mod semnificativ. Impozitul de inregistrare al autovehiculelor de pasageri sunt de 100% din pretul de cumparare minus 760 a,¬ (discount pentru catalizator) (impozitul de inregistrare al autovehiculelor de pasageri s-a modificat incepand cu anul 2003). Noua alte tari UE aplica un impozit similar pe autovehicule, dar doar in Danemarca si in Grecia nivelul acestora depaseste sau este abil cu nivelul din Finlanda. Impozitele ecologiste Impozitele indirecte sunt mai reduse ca procent in PIB decat cele indirecte, acestea insumand lori cuprinse intre 13-l4% in perioada 1995-2005 (elul nr. 2). Dintre acestea, TVA reprezinta 7-8 procente din PIB (elul nr. 3). Finlanda a introdus taxa pe loarea adaugata inaintea aderarii in Comunitatea Europeana, actul de reglementare a acestui impozit fiind Legea nr. 1401 din 30 decembrie 1993 privind TVA. Beneficiarul este in totalitate statul finlandez. Cotele de impunere sunt trei: o cota standard de 22%, o cota redusa de 8% aplicata asupra medicamentelor, cartilor, transportului de pasageri, serviciilor culturale, spectacolelor, manifestarilor sportive si o alta cota redusa de 17% care se aplica pentru mancarea umana si animala. Exceptiile prezute de legislatia din acest stat membru vizeaza domenii precum: ingrijirea medicala si serviciile spitalicesti, servicii de asistenta sociala, serviciile educationale, servicii financiare si de asigurari, beneficiile rezultate din performante atletice si artistice, nzarea sau inchirierea proprietatilor imobiliare, altele (loterii, cimitire, etc), tranzactii intracomunitare. Colectarea taxei pe loarea adaugata este efectuata lunar, pana la data de 14 a lunii urmatoare. Reforma Fiscala recenta din statul finlandez, arata ca in aceasta tara s-a urmarit constant reducerea impozitarii muncii. in 1999 noua guvernare a continuat masurile programate pentru a diminua atat nivelul impozitelor directe cat si al celor indirecte asupra venitului din munca, aceste masuri vizand partial castigatorii de venituri mici si medii. Principalele masuri adoptate au fost reprezentate de descresterea cotelor de impunere marginale in impozitele pe venit al caror beneficiar este statul pentru toate transele de venit, de cresterea limitei minime pentru venitul impozabil in cadrul aceleiasi impozitari si cresterea deducerilor legate de munca in impozitarea municipala. Reducerilor impozitarii muncii a fost partial compensata de cresterile venitului din capital si de impozitarea profiturilor societatilor, precum si de impozitarea energiei si de impozitele ecoiogiste. in anul 2000 guvernarea a marit cota de impunere asupra venitului din capital si a celui pe profiturile societatilor de la 28% la 29%, impactul fiind de circa 0,1% din produsul intern brut. in schimb, ratele impozitelor pe energiei si ale impozitelor ecoiogiste au fost mentinute constante intre anii 1999 si 2001, cotele de impozitare respective fiind majorate doar in anul 2003. Sarcina fiscala totala relativ mare din Finlanda este reflectata de sarcinile fiscale relativ mari asupra diferitelor functii economice. Rata fiscala implicita medie asupra consumului in loare de 28,5% (medie pentru perioada 1995-2005) este una dintre cele mai mari din Uniune, in principal datorita accizelor si TVA-ului mari. Totusi, deoarece Finlanda si-a adaptat sistemul de TVA in 1994 prin aranjamente tranzitionale care au rezistat pana in anul 1996, veniturile fiscale din TVA au fost mai mici in 1995 si 1996 decat ar fi fost fara aceste aranjamente tranzitorii. in mod consecutiv, partea impozitelor asupra consumului ca procentaj din produsul intern brut si cota de impozitare implicita asupra consumului nu sunt abile in totalitate cu cele din anii 1997-2002. Venitul din munca suporta in continuare impozite relativ mari. Masuri de politica fiscala au fost implementate cu scopul de a reduce sarcina fiscala asupra venitului din munca in principal prin reduceri ale impozitelor guvernarilor centrale si locale asupra venitului si de asemenea prin reduceri ale contributiilor sociale. Rata fiscala implicita asupra muncii a fost diminuata in mod moderat in perioada 1995-2002. Rata fiscala implicita asupra capitalului si asupra venitului din afaceri este una dintre cele mai mari din Uniunea Europeana ceea ce poate fi explicat partial de faptul ca baza impozabila este relativ mare. Totusi, trebuie precizat totodata ca rata fiscala implicita asupra consumului si asupra venitului din munca este inclinata ascendent, datorita faptului ca castigurile din capital nu sunt incluse in actualul raport fiscal baza/numitor. O crestere a ratei fiscale statutare corporationale de patru puncte procentuale inregistrata intre anii 1995 si 2002 si profiilitatea ameliorata a companiilor in timpul puternicului ant economic pot explica cresterea semnificati din aceasta perioada. Alti factori importanti sunt reprezentati de transferul de la platile dobanzilor catre cele ale dividendelor. Aceasta tendinta este indeosebi pronuntata in Finlanda, desi tendinta ascendenta a ratei fiscale implicite este strans legata de castigurile de capital - deosebit de puternica in 2000- a jucat de asemenea un rol semnificativ. Regresul important inregistrat de rata fiscala implicita in 2001 poate fi de asemenea atribuit pierderilor de capital datorate turnurii descendente a pietei financiare. Rata fiscala implicita totala asupra capitalului (inclusiv impozitarea depozitelor de capital (averii)), se situeaza totusi, cu putin peste media europeana pentru intreaga perioada datorita impozitelor relativ mici asupra productiei. Cu o medie a presiunii fiscale globale in P1B de 45,9% pentru perioada 1995-2005, Fmlanda este una din statele membre cu fiscalitate ridicata (media comunitara fiind de doar 40,6% - elul nr. 1). Finlanda ocupa locul 3 in clasamentul celor mai mari presiuni fiscale din EU25, fiind depasita doar de Suedia si Danemarca. Valoarea inalta a acestui indicator se datoreaza mai putin impozitelor indirecte care cu o medie de 14,3% este apropiata de cea comunitara de 14,2% (elul nr. 2). Impozitelor directe reprezinta fundamentul structurii fiscalitatii finlandeze, media multianuala a acsetui indicator de 19,0% depasind mult mediana comunitara pentru aceeasi interl de timp 12,7% ( de asemenea Fmlanda ocupa locul 3 dupa aceleasi tari: Danemarca si Suedia. Atat impozitele pe venitul personal (14,2% fata de 8,9% - elui nr. 8) cat si impozitul pe profitul societatilor (3,9% fata de 3,0% -elul nr. 9) depasesc media UE25. Aceste lori arata ca presiunea fiscala asupra muncii este una din cele mai ridicate din Uniunea Europeana, Finlanda fiind asadar depasita doar de Suedia si Danemarca. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
