Asa cum am precizat si mai sus aceasta regandire a bilantului este facuta doar cu scopul de a evidentia alocarile si sursele lor de acoperire. Nici un moment nu trebuie facuta confuzia intre acest bilant financiar si cel care se intocmeste pentru raportarile semestriale si anuale, care trebuie sa respecte standardele impuse de lege. Acest bilant financiar este, deci,un raport pentru uzul managerului financiar. Datele astfel structurate permit, de exemplu, managerului sa vada in ce masura alocarile permanente sunt acoperite din surse permanente si in ce masura din surse temporare si in functie de raportul dintre aceste cifre sa stabileasca o anumita politica in ceea ce priveste activele circulante.

Putem schematiza utilizarea bilantului contabil in analiza financiara astfel:

Fig.43.3. Legatura dintre bilantul contabil, bilantul financiar si analiza financiara

Deoarece managerul financiar este interesat in permanenta de obtinerea unui echilibru financiar al firmei el poate folosi in acest scop un sistem de indicatori ai echilibrului financiar, intocmit pe baza datelor din bilantul contabil si din cel financiar. Acest sistem de indicatori se poate intocmi facandu-se analiza orizontala si verticala a bilantului, respectiv analiza prin indicatori combinati.

Analiza orizontala a bilantului

In cadrul acestei analize se folosesc trei indicatori importanti si anume:

Fondul de rulment  (FR) - care reprezinta arbitrajul intre finantarea pe termen lung si pe termen scurt a firmei. Orice firma se confrunta cu necesitatea acoperirii nevoilor temporare si a celor permanente din anumite surse de finantare. In starea de echilibru financiar ar trebui sa avem:

Nevoia de fond de rulment (NFR) - este cel de-al doilea indicator al analizei orizontale a bilantului si evidentiaza nevoile temporare (reinoibile) care au ramas neacoperite in cadrul aceluiasi ciclu de exploatare. Partea ramasa neacoperita ar trebui sa fie cel mult egala cu fondul de rulment, pentru ca in caz contrar exista pericolul unui dezechilibru financiar ce va afecta exercitiile viitoare sau chiar integritatea capitalurilor proprii.

Trezoreria neta  (TN) - evidentiaza legatura dintre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment, fiind totodata indicatorul cel mai fidel al echilibrului financiar.

Daca TN atunci situatia financiara a firmei este buna,

cu conditia ca excedentul de disponibilitati

sa nu ramana neutilizat;

Daca TN < 0                  atunci este posibila aparitia unui dezechilibru

financiar in activitatea firmei.

Analiza verticala a bilantului

Analiza verticala a bilantului se poate realiza cu ajutorul indicatorilor de structura, care au drept scop studiul utilizarilor efectiv realizate si al resurselor ce au finantat aceste utilizari. Analiza se realizeaza separat pentru elemetele de activ si pentru cele de pasiv:

Indicatorii structurii activului (utilizari)

Ø            Raportul dintre activele imobilizate si activele totale (IMOB/AT) - in dinamica evidentiaza evolutia imobilizarilor in total active;

Ø                     Raportul dintre activele circulante si activele totale (AC/AT) - analiza factoriala a acestui indicator (adica descompunerea AC pe componente si raportarea lor la AT) poate releva cresterea stocurilor, crestere ce trebuie corelata cu cresterea volumului productiei sau a disponibilitatilor, ca sa reflecte posibilitatile de plata ale firmei.

Indicatorii structurii pasivului (resurse)

Ø               Solvabilitatea patrimoniala (CPP/PT) - raportul dintre capitalurile proprii si pasivele totale releva independenta financiara a firmei, marimea optima fiind situata in jurul valorii de 0,5;

Ø            Rata globala de indatorare (DAT/PT) - raportul dintre total datorii si total pasive reflecta contributia creditelor la formarea resurselor totale

Analiza prin indicatori combinati

Acest gen de analiza foloseste indicatori de rentabilitate, de echilibru financiar, de solvabilitate si lichiditate si de gestiune pentru de a evidentia situatia financiara a firmei.

Indicatorii de rentabilitate

Ø         Rentabilitatea capitalurilor proprii (CAF/CPP) -unde CAF reprezinta capacitatea de autofinantare a firmei si arata capacitatea acesteia de a finanta nevoile din resurse proprii.

Ø         Rata rentabilitatii dupa activele patrimoniale (PBR/AT) - unde PBR reprezinta profitul brut. Marimea acestui indicator este recomandabila a se compara cu media ramurii pentru relevanta.

Indicatorii echilibrului financiar

Ø               Gradul de acoperire a capitalurilor investite - calculat ca raport intre: Resurse stabile/Capitaluri investite, unde: Resurse stabile = CPP + DAT, iar Capitaluri investite = IMOB + NFR pentru exploatare. Teoretic acest indicator trebuie sa aiba valoarea 1; un nivel mai mic indica faptul ca utilizarile stabile si necesarul de fond de rulment pentru exploatare se finanteaza din credite pe termen scurt, ce pot fi suspendate oricand.

Indicatorii lichiditatii si solvabilitatii

Ø       Lichiditatea generala - reflecta capacitatea firmei de a face fata datoriilor sale din activele pe care le are. Se calculeaza cu ajutorul relatiei: AC/DAT , unde AC = active circulante, iar DAT = datorii totale. Recomandabil este ca acest raport sa fie supraunitar.

Ø               Lichiditatea relativa: AC/DTS, unde DTS = datorii pe termen scurt; marimea acestui indicator este optima in intervalul [1,8; 2.]

Ø       Test acid ; (AC - Stocuri)[S1] /DTS, marimea optima fiind in intervalul [0,8, 1.]

Ø                    Lichiditatea imediata: (DISP + Titluri de plasament)/DTS, unde cu DISP s-au notat disponibilitati banesti.

Ø               Solvabilitatea generala : AT/CIMP, care masoara marja de credit a firmei; CIMP = capitaluri imprumutate

Indicatorii de gestiune - care se construiesc raportand un stoc la un flux de aceeasi natura in ceea ce priveste evaluarea contabila, obtinandu-se astfel un indicator al numarului de zile de rotatie.

Ø          Rotatia stocurilor - care masoara intervalul mediu de stocare pe categorii de stocuri astfel:     

Ø     Rotatia creditului clienti - masoara numarul de zile pe care firma acorda credit comercial clientilor. Indicatorul se calculeaza cu ajutorul relatiei:

Ø     Rotatia creditului furnizori - evidentiaza numarul de zile pentru care firma beneficiaza de credit din partea furnizorilor. Marimea acestui indicator trebuie corelata cu cea a zilelor de credit-client, recomandabil fiind ca CRCL<CRFZ, unde :

B. Analiza financiara pe baza contului de profit si pierderi

Pana acum am prezentat modul in care datele din bilant pot fi folosite de catre managerul financiar, insa nu am precizat nimic despre datele din contul de rezultate. Contul de rezultate (sau de profit si pierderi) arata cum s-a trecut de la o stare patrimoniala la alta, sintetizand fluxurile economice din activitatea de exploatare, financiara si exceptionala. Legatura intre bilant si contul de rezultate poate fi cel mai bine evidentiata cu ajutorul urmatoarei figuri:

Fig.4.3.4. Legatura dintre bilant si contul de rezultate

Analiza financiara pe baza contului de rezultate presupune ca elementele contului de rezultate sa fie grupate in functie de activitatile si obiectivele strategice ale firmei.

Se obtin astfel mai multe grupe de indicatori dintre care mai importanti sunt:

indicatori ai activitatii

indicatori compusi

Indicatorii  de activitate

Ø      Marja comerciala - este principalul indicator pentru activitatea de comert;

Ø      Productia exercitiului

Ø      Valoarea adaugata

Indicatori compusi

Ø      Profitabilitatea economica bruta:

PR_BR = EBE/CA sau PR_BR = EBE/VA   (%)

Ø      Profitabilitatea economica neta:

PR_NT = RE/CA sau PR_NT = RE/VA          (%)

Ø      Rentabiltatea economica bruta:

REC_BR = EBE/CINV, unde: EBE = excedent brut de exploatare, CINV = capitaluri investite

Ø      Rentabiltatea economica neta:

REC_NT = RE/CINV

Ø      Profitabilitatea financiara:

PR_FIN = RNC/CA, unde RNC este rezultatul net contabil

Ø      Rentabiltatea financiara:

R_FIN = RNC/CPP, unde CPP =capitaluri proprii

Analiza financiara are drept scop identificarea punctelor tari si slabe ale firmei cu scopul stabilirii unui diagnostic financiar al acesteia. De acest diagnostic si de informatiile care stau la baza lui au nevoie mai multe categorii de utilizatori si anume:

managerii, administratorii, asociatii si actionarii firmei: care au nevoie de un astfel de diagnostic si de informatiile pe care acesta se fundamenteaza pentru a putea stabili politica si strategia de viitor a firmei, adica pentru a stabili daca si in ce masura pot opta de exemplu pentru o strategie de dezvoltare sau, dimpotriva, daca datele o indica, sa fie nevoiti sa opteze pentru o strategie de reducere a afacerilor sau, in cel mai fericit caz de mentinere la nivelul actual. Managerii firmei vor face deci apel la acei indicatori care sa reflecte structura activelor si pasivelor, rentabilitatea capitalurilor investite, rentabilitatea economica, competitivitatea firmei, etc. cu scopul de a supune aprobarii actionarilor/asociatilor strategiile viitoare ale firmei. Actionarii sunt interesati mai ales de profitabilitatea firmei si de rentabilitatea capitalurilor investite, precum si de politica de dividend a firmei, deoarece principalul lor scop este ca firma sa le recompenseze asteptarile si riscurile asumate acordandu-le dividende pe masura.

creditorii (bancile, institutiile financiare, alti operatori de pe piata de capital) care doresc sa cunoasca performantele trecute si prezente ale firmei ca si potentialul acesteia ininte de a-I pune la dispozitie fonduri pentru continuarea afacerilor. Ei trebuie sa decida daca afacerile firmei sunt riscnte si in ce masura sunt dispusi sa-si asume acest risc si la ce pret. De asemenea ei trebuie sa decida pe ce termen finanteaza afacerile firmei si cu ce suma. Acesti utilizatori de informatii financiare vor face apel mai ales la indicatorii de lichiditate si solvabilitate ai firmei, ca si la cei de gestiune si de profitabilitate.

statul prin organismele sale fiscale, care este interesat sa cunoasca marimea cifrei de afaceri, a profitului impozabil, a TVA, a taxelor si altor varsaminte asimilate,etc. cu scopul de a putea preleva drepturile care i se cuvin si a putea preveni sau combate evaziunea fiscala.

agentiile de valori mobiliare, care reglementeaza conditiile de participare la cotare a firmelor, potentialii investitori, institutiile ce asista firmele in dificultate, cenzori, experti, judecatori sindici.

Evident ca nu toate aceste categorii de utilizatori au acces la toti indicatorii prezentati anterior, unii dintre acesti indicatori sunt destinati exclusiv uzului intern al managerilor, iar altii sunt calculati doar la cerere (cum este cazul anumitor indicatori ceruti de imprumutatori). Exista insa si posibilitatea ca utilizatorii sa-si calculeze singuri acei indicatori care ii intereseaza, pe baza datelor pe care fiecare firma este obligata sa le faca publice.