Eficientizarea stilului propriu de conducere. Tipuri de manageri

    Stilul de conducere autoritat

    Stilul de conducere participativ sau de colaborare

    Tipuri de manageri

    Eficientizarea stilului propriu de conducere. Managerii eficienti

    De ce trebuie sa tinem cont ca sa nu devenim un manager ineficient

Pentru a putea analiza in amanunt stilurile de conducere trebuie sa incercam sa descoperim care sunt relatiile din sarcinile si activitatile din firma si dorintele personale ale angajatilor.

Avem urmatoarele tipuri de relatii:

- sarcini multe dar si dorinte multe - suprapunerea crescuta ce presupune o relatie stransa intre activitatile din firma si dorintele personale ale angajatilor.

- sarcini multe, dorinte putine - o relatie de discordanta intre sarcinile de lucru si dorintele angajatilor

- sarcini putine, dorinte foarte multe.

- sarcini putine si dorinte putine - atat sarcinile cat si dorintele angajatilor sunt la un nivel redus

Pornind de la aceste tipuri de relatii putem evidentia patru tipuri de sisteme de conducere. 858i87i

Sistemul autoritar - se caracterizeaza prin lipsa de incredere in angajati si in capacitatile lor, iar deciziile se iau la nivel superior. In acest tip de sistem vom gasi multe insatisfactii, neincredere de ambele parti si chiar ostilitate, iar angajatii isi indeplinesc sarcinile datorita sanctiunilor.

Sistemul autoritar-binevoitor - este o varianta imbunatatita a sistemului autoritar unde conducerea are mai multa incredere in angajati, iar deciziile se iau tot la nivel inalt, dar cu consulatarea prealabila a unor specialisti. Sistemul functioneaza in continuare tot pe sistemul de sanctiuni si recompense, angajatii fiind tot nemotivati in actiunile pe care trebuie sa le intreprinda.

Sistemul consultativ - se caracterizeaza printr-un grad ridicat de incredere in angajati si in conducere. Deciziile se iau prin consultarea angajatilor, dar acestia de cele mai multe ori sunt rezervati in a-si exprima parerile. Conducerea ia doar deciziile importante, iar deciziile de o importanta mai redusa sunt lasate in grija departamentelor. Acest sistem este mai eficient decat primele doua deoarece motivatia materiala si cea morala sunt in stransa legatura si creeaza satisfactii mai mari.

Sistemul participativ - este organizat pe grupuri de lucru in care fiecare angajat participa activ la luarea deciziilor si se implica in realizarea sarcinilor si activitatilor. Conducerea asigura si coordoneaza doar relatiile dintre grupurile si de lucru si traseaza politicile generale ale firmei.

Stilul de conducere autoritar sau de comanda

Stilul de conducere autoritar sau de comanda se caracterizeaza prin gradul sporit de control si de plasare a responsabilitatilor la nivelul conducerii.

Acest stil de conducere este cunosut de foarte mult timp si este intalnit sub diferite forme si astazi. Pe de alta parte putem spune ca acest stil este cel mai prezent in intreprinderile sau firmele cu multi angajati, unde conducerea crede ca angajatii nu au initiativa si le place sa fie coordonati in tot ce fac, iar diviziunea muncii este foarte puternica, fiecarui angajat revenindu-i executarea unei anumite operatiuni. Prin acest mod de organizare a activitatilor conducerea isi poate exercita controlul mai bine, deoarece sarcinile sunt individuale si nu se lucreaza in grupuri sau echipe.

Acest stil prezinta urmatoarele avantaje: procesul decizional este simplu si deciziile sa iau rapid, se asigura un control riguros al actvitatii, angajatii sunt platiti in functie de modul in care isi executa sarcinile (atat cantativ cat si calitativ).

In schimb acest stil prezinta si unele dezavantaje cum ar fi neutilizarea capacitatii creative sau a aptitudinilor angajatilor deoarece acestia muncesc doar ca sa isi mentina locul de munca, productivitatea nu este avantajata pe termen lung chiar daca pe termen scurt acest stil de conducere da rezultate foarte bune, se poate observa ca relatiile cu angajatii si atitudinea lor se 'deterioreaza' in timp deoarece nivelul dorintelor personale ale angajatilor nu corespunde sarcinilor date de conducere.

Stilul de conducere participativ sau de colaborare

Stilul de conducere participativ se caracterizeaza prin mediul deschis pentru discutii si decizii care este oferit angajatilor care in acest sistem participa activ la luarea deciziilor. In acest fel angajatii nu mai sunt simpli angajati in sens general al cuvantului ci sunt tratati ca si colaboratori.

Stilul de conducere participativ este caracterizat de o viziunea deschisa a conducerii, de relatia utila a dorintelor personale si a sarcinilor de realizat si permite afirmarea si dezvoltarea profesionala. Acest stil de conducere avantajeaza oamenii care doresc sa isi asume anumite responsabilitati si care doresc sa munceasca mai mult folosindu-si creativitatea, capacitatea de inovatie si aptitudinile.

Acest stil de conducere prezinta urmatoarele avantaje: angajatii sunt participa la luarea deciziilor cu informatii noi de care conducerea se poate sa nu dispuna in acel moment, deciziile luate sunt intelese mai usor de angajati deoarece ei participa la luarea lor si in acest fel isi asuma si o responsabilitate mai mare pentru realizarea lor, iar pe de alta parte acest stil de conducere ofera performanta si cultiva autocontrolul.

Oricat de ideal ar pare acest stil de conducere, exista totusi si cateva dezavantaje care tin de personalitatea si interesele fiecarui angajat in parte, de tendinta de a adopta sarcina cea mai usoar de realizat chiar daca nu asigura gradul de performanta sau eficacitate necesar si procesul de luare a deciziilor necesita mai mult timp decat in celelalte cazuri.

Foarte important de mentionat este faptul ca acest stil de conducere se poate aplica cu succes doar in firmele mici la nivel general si in firmele mijlocii la nivel de echipe sau departamente, in cazul firmelor mari, cu multi angajati sistemul fiind oarecum imposibil de implementat.

Tipuri de manageri

Pentru a putea identifica tipurile de manageri trebuie sa avem in vedere urmatoarele criterii: modul de stabilire si intretinere a relatiilor, modul de realizare a sarcinilor si gradul de eficienta a procesului de conducere.

In functie de aceste criterii avem mai multe tipuri de manageri dupa cum urmeaza.

Altruistul are o inclinatie mai speciala spre modul de stabilire si intretinere a relatiilor umane.

Delasatorul este caracterizat printr-un grad scazut de eficienta a procesului de conducere si un nivel de interes slab fata de relatiile umane si sarcinile de realizat.

Autocratul pune accent numai pe realizarea sarcinilor, fiind destul de rigid in relatiile cu ceilalti care de obicei nu sunt tocmai eficiente.

Ezitantul este preocupat in mod special de realizarea contactelor si la modul de intretinere a relatiilor umane, neacordand foarte mult interes rezultatelor obtinute.

Promotorul este preocupat in mod deosebit de eficienta activitatii si de modalitatile prin care se poate dezvolta activitatea, acordand un interes deosebit si relatiilor umane.

Birocratul este si el preocupat de cresterea eficientei si dezvoltarea activitatilor, dar doreste sa faca acest lucru numai prin respectarea de regului si ordine rigide.

Autocratul este preocupat de cresterea eficientei si de realizarea sarcinilor dar uita de relatiile umane carora nici nu le da prea mare atentie.

Realizatorul acorda un interes sporit realizarii sarcinilor si cresterii eficientei dar si relatiilor umane. Putem spune ca acest tip de manager este unul ideal si reprezinta imaginea 'conducatorului adevarat'.

Eficientizarea stilului propriu de conducere. Managerii eficienti

Din punctul de vedere al flexibilitatii modului de conducere al fiecarui manager in parte avem de a face cu manageri flexibili si manageri impulsivi.

Managerii eficienti sunt cei care acorda un interes sporit modului de cooperarea cu angajatii si cu superiorii (atunci cand nu ocupa o functie de top-manager) si modului in care se poate eficientiza activitatea de conducere prin cresterea sau cel putin mentinerea nivelului de randament la o cota superioara.

In continuare vom analiza tipurile de manageri eficienti urmand ca in final sa subliniem care sunt elementele de care trebuie sa tinem seama pentru eficientizarea propriului stil de conducere.

Organizatorul,

cum este firesc pune accent pe organizare, stie sa isi organizeze modul de lucru cu colaboratorii chiar daca uneori acestia nu corespund nivelului sau de asteptati, si de asemenea:

- acorda angajatilor dreptul la initiativa atat cat considera de cuviinta,

- poate fi influentat in luarea deciziilor de catre angajati daca nu este pusa in pericol organizarea firmei

- nu isi exercita autoritatea prin intermediul regulilor, ordinelor, procedurilor,

- este constient de pozitia, drepturile si obligatiile sale,

- ascensiunea crede ca se poate realiza experienta, rezultate sau vechime.

Participativul

pune accent pe munca in echipa si:

- se adapteaza la situatii noi,

- stie cum sa relationeze cu diferite tipuri de oameni,

- sarcinile pe care le deleaga sunt pe masura capacitatilor angajatilor,

- este influentabil de catre angajati dar intr-un mod pozitiv deoarece el stie cu nu poti obtine ceva fara sa dai la randul tau altceva,

- atunci cand apar situatii tensionate analizeaza cauzele care le-au provocat si tine foarte mult cont de personalitatea angajatilor care le-au provocat.

Realistul

putem spune ca:

- tine cont de relatiile ierarhice si le stabileste in functie de increderea pe care o are fata de angajat,

- ia decizii impreuna cu angajatii sau cu cei care au o functie superioara,

- este orientat spre realizarea sarcinilor intr-un mod cat mai eficient,

- analizeaza cu mult realism atat parerile proprii cat si pe cele ale interlocutorilor

- atunci cand apar situatii tentionate prefera sa discute cu fiecare persoana implicata in parte.

Maximalistul

putem spune sa isi incepe cariera de manager chiar dinainte sa ajunga in aceasta functie, fiind interesat sa obtina rezultate si ajunge la conducere exact pentru rezultatele pe care le-a obtinut indiferent daca are sau nu experienta sau vechime.

De asemenea maximalistul:

- obisnuieste sa stabileasca sarcini intr-un mod foarte precis acordand o foarte mare importanta utilitatii acestor sarcini si tinand cont de capacitatile celui care le va executa si de mediul si conditiile in care acestea vor fi executate

- apreciaza starile tensionate ca fiind ceva normal, maximalistul incercand sa le rezolve intr-un mod cat mai util pentru ambele parti.

Intreprinzatorul

prezinta urmatoarele caracteristici:

- prefera sa coordoneze pe fiecare angajat in parte pentru ca acesta sa realizeze sarcinile intr-un mod eficient

- pune accent pe relatiile ierarhice care sunt constituite pe baza competentelor,

- nu este influentat de catre angajati dar nici nu ii impiedica sa vina cu idei noi,

- doreste sa controleze activitatile si modul de desfasurare a acestora,

- are in jur oameni care pot fi influentati si care isi manifesta influenta mai putin,

- acorda o importanta deosebita initiativei, pe baza careia si promoveaza angajatii,

- ii place sa dispuna de autoritate si in cazul situatiilor tensionate prefera confruntarile deschise.

Putem spune ca cel mai potrivit tip de manager pentru activitatea economica romaneasca, adaptat la modul de gandire si la trasaturile noastre este tipul participativ si intreprinzator.

De ce trebuie sa tinem cont ca sa nu devenim un manager ineficient

Pentru a sti ce nu trebuie sa facem pentru a deveni un manager ineficient vom studia in continuare niste 'exemple' negative de manageri

Birocratul

prefera sa comunice mai mult in scris furnizand exagerat de multe detalii si in plus:

- nu are initiativa si asteapta instructiuni de la un nivel ierarhic superior,

- urmeaza aproape 'orbeste' instructiunile primite chiar daca acestea ar putea periclita activitatea,

- este preocupat de partea formala a lucrurilor nu de rezultate, iar in caz de nereusita va da vina ori pe superiori ori pe cauze care nu au putut fi prevazute sau indepartate

Paternalistul si demagogul

simpatizeaza mult si pune accent pe ideea de echipa, familie desi aceste notiuni nu-i sunt prea clare, si:

- prefera sa nu discute despre autoritate, ierarhii,

- are in vedere satisfacerea nevoilor angajatilor chiar daca uneori acest lucru este numai de 'fatada' sau este contrar obiectivelor firmei,

- poate fi influentat cu usurinta de angajati fara macar sa isi dea seama de acest lucru

- are acces in diverse institutii datorita relatiilor

Tehnocratul si autocratul

este preocupat de functia pe care o ocupa si de modul in care isi poate pastra postul si in plus:

- este caracterizat prin ambitii personale puternice care de cele mai multe ori genereaza stari tensionate sau rivalitati,

- cauta mijloace prin care sa isi poata pastra functia,

- este autoritar dar nu ajunge in extrema negativa a dictaturii,

- nu ii agreaza pe cei care nu au acceleasi pareri cu el si incearca sa ii indeparteze,

- este agresiv, foarte activ,

- atunci cand ia decizii pune un foarte mare accent pe fundamentarea mai mult tehnica decat logica sau economica,

- este preocupatul de functia pe care o ocupa si face parte din diferite grupuri pentru a-si asigura in continuare functia.

Oportunistul

urmareste ocaziile si momentele potrivite si:

- este instabil in relatiile interumane sau de afaceri, in functie de situatie si oportunitati,

- lucreaza mult cu compromisurile,

- doreste sa ii fie satisfacute dorintele personale decat obiectivele firmei

- in situatii tensinate este nelinistit si vulnerabil fiind foarte usor de influentat.

Utopistul modern

este un tip relativ mai nou de manager, care apartine oarecum timpurilor noastre si este intalnit la persoanele fara experienta profesionala sau de viata si se caracterizeaza prin:

- dorinta de a fi un conducator exemplar, chiar daca rezultatele nu sunt pe masura,

- are multa incredere in oameni si in sistem si de obicei se creaza dezechilibre,

- in situatii tensionate doreste ca lucrurile sa fie discutate cu cartile pe fata si fiecare sa spuna liber ce gandeste,

- simpatizeaza mult cu ideea de avangarda, desi este depasit de ritmul in care se petrec lucrurile si nu are destula experienta, ba mai mult actioneaza putin inconstient.

- stabileste obiective si relatii ambitioase, care nu se stie daca sunt si posibile.