Strategiile institutiei si firmei

STRATEGIILE INSTITUTIEI SI FIRMEI

Caracterizare generala

Institutiile si firmele moderne au in vedere la elaborarea documentelor cu caracter previzional, trei directii principale de actiune [12] :

adaptarea la mediu pentru a raspunde prompt    la provocarile concurentilor

angajarea pe termen lung pentru a face fata schimbarilor de mediu

alocarea resurselor pentru a raspunde cerintelor de performanta prin excelenta operationala.

Identificarea si adoptarea modalita 212g66c tilor de actiune pe cele trei directii reprezinta una dintre preocuparile permanente ale managementului pentru orientarea strategica a institutiilor si firmelor

Prima abordare temeinica a strategiei a apartinut lui Alfred Chandler in lucrarea Strategy and Structure, publicata in anul 1962, unde strategia este definita ca,

"determinarea pe termen lung a scopurilor si obiectivelor unei intreprinderi, adoptarea cursurilor de actiune si alocarea resurselor

necesare pentru realizarea acelor obiective"

Numeroasele incercari de a defini acest concept scot in evidenta tendintele de specializare pe domenii restranse ale unor echipe de cercetare in management. In literatura romaneasca parerile sunt foarte apropiate si converg spre o formulare generala, acceptabila atat pentru institutii cat si pentru firme.

Strategiile sunt documente programatice de functionare ale institutiei/firmei pe termen mediu si lung privind realizarea misiunii asumate de fondatori si managementul de varf, pe baza unor politici specifice si a unor obiective de performanta sustinute de resursele necesare, in conditii competitionale bazate pe loialitate si pe schimbarea permanenta a factorilor de mediu.

Componentele strategiei

Institutia sau firma obtine prin intermediul strategiilor raspunsurile cele mai bune la urmatoarele intrebari existentiale pe termen mediu si lung :

ce oportunitati ar trebui cautate atunci cand se schimba conditiile de mediu (noi descoperiri in domeniul cunoasterii, noi reglementari etc.) pentru a raspunde noilor asteptari si sperante ale beneficiarilor/clientilor?

cum trebuie alocate resursele in cadrul compartimentelor institutiei/firmei?

cum poate deveni institutia/firma mai competitiva in comunitatea sau pe piata unde actioneaza sau pe alte piete unde doreste sa intre?

ce trebuie facut pentru ca institutia/firma sa se angajeze pe termen lung si sa suporte toate schimbarile care se produc in mediu?

Formularea strategiei institutiei/firmei are in vedere urmatoarele elemente componente caracteristice: misiunea, politica, obiectivele, termenele de realizare si optiunile. Toate acestea sunt cuprinse in planul si bugetul institutiei/firmei care reprezinta instrumentele concrete de exprimare sintetica a strategiei si cu care se opereaza in exercitarea functiei de previziune.

Misiunea institutiei si firmei

Exista uneori tendinta de a considera misiunea ca un scop in sine, limitat doar la "a realiza satisfactia publica a partilor implicate" sau "a obtine profit", ceea ce ar conduce la imposibilitatea diferentierii intre organizatii pentru ca toate urmaresc aceste scopuri.

Peter Drucker, cunoscut sustinator american al scolii moderne de management, arata ca "satisfacerea clientului reprezinta misiunea oricarei afaceri, ceea ce clientul gandeste, crede si doreste in orice moment trebuie acceptat de manageri ca un fapt obiectiv" [18] .

Misiunea institutiei/firmei presupune exprimarea raspunsurilor la o serie de intrebari dupa cum urmeaza:

Cine suntem? Ce facem? Cu ce ne deosebim de altii? Incotro ne indreptam?

Politica institutiei si firmei

Politica institutiei/firmei este un concept teoretic asupra caruia au fost emise o serie de acceptiuni contradictorii in practica manageriala.

Majoritatea autorilor arata ca politica institutiei/firmei este o concretizare a culturii manageriale si exprima conceptiile de baza in legatura cu indeplinirea misiunii firmei. In acelasi timp se apreciaza ca politica institutiei/firmei are o arie mare de cuprindere si un grad redus de detaliere privind concretizarea obiectivelor strategiei.

Politica institutiei/firmei este modalitatea de actiune social-istorica care cuprinde relatiile, orientarile si manifestarile pe baza carora se stabilesc directiile principale ce trebuie urmate de toti salariatii pentru indeplinirea misiunii si obiectivelor strategiei.

Obiectivele, termenele si optiunile institutiei si firmei

Obiectivele sunt elementele strategiei care arata nivelurile concrete de performanta pe care institutia/firma urmareste sa le atinga.

Obiectivele se ordoneaza pe trei nivele ierarhice:

• obiectivele generale-strategice;
• obiectivele tactice-functionale;
• obiectivele operationale-curente.

Termenele sunt perioadele de timp previzionate pentru realizarea obiectivelor si se aloca astfel:

• obiectivele generale-strategice - 1 pana la 4 sau 5 ani
• obiectivele tactice-functionale - 1 pana la 4 trimestre
• obiectivele operationale-curente - o zi pana la o luna.

Optiunile - modalitati posibile de realizare a obiectivelor la termele stabilite.

Planul si bugetul

Planul cuprinde suita operatiunilor procedurale prin intermediul carora urmeaza a fi atinse obiectivele iar bugetul arata ce plan de cheltuieli si venituri implica realizarea obiectivelor.

Planul se poate prezenta sub forma scrisa sau pe cale orala/mentala. Planul scris este strategic sau tactic, are caracter formal, este intocmit in mod riguros, la intervale de timp repetate si urmareste imbunatatirea situatiei viitoare. Planul strategic se refera la obiectivele pe termen lung si se modifica la perioade de 3 pana la 5 ani. Planul tactic se refera la obiectivele cu termen de pana la un an si se modifica anual. Planul mental are caracter informal si operativ, se realizeaza spontan, pe baza analizelor de moment, se refera la obiectivele cu termen imediat sau zilnic si se pastreaza in agenda sau in memoria managerilor.

In sensul cel mai larg, planul si bugetul reprezinta documentele care cuprind seria ordonata a operatiunilor destinate sa conduca la aplicarea strategiei. Planul si bugetul sunt de fapt parghiile principale de concepere si de realizare ale procesului de management.

Tipologia strategiilor institutiei si firmei

Orientarea pe termen mediu si lung a institutiilor si firmelor se realizeaza apeland la doua tipuri distincte de strategii.

Strategia de sistem sau strategia corporativa, releva aspectele de ansamblu, corporative sau de sistem.

Strategia de produs sau de strategia de afacere, releva aspectele legate de un anumit serviciu, produs, afacere sau parte din activitatea generala a sistemului

Strategii de sistem

Strategiile de sistem au ca obiectiv final perpetuarea si succesul pe termen lung al institutiei/firmei in intregul ei.

Dinamica actiunilor este adaptata in functie de complexul factorilor interni si de mediu care impun o gama tipologica a strategiilor de sistem.

Strategii de produs

Strategiile de produs indica actiunile cu scop competitiv, prin intermediul carora se poate dobandi o pozitie favorabila pe piata pentru fiecare produs sau serviciu in parte.

Managementul strategic

In practica manageriala se confunda de multe ori conceptul de management strategic cu strategia insasi. Pentru a diferentia cele doua concepte este suficient sa raspundem la urmatoarea intrebare: de ce o institutie/firma care dispune de o strategie buna nu obtine intotdeauna rezultatele asteptate? Raspunsul este ca, nu intotdeauna o strategie buna este urmata si de o aplicare buna.

Managementul strategic este un proces care se include in procesul general de management al institutiei/ firmei si este format dintr-un ansamblu de activitati prin care se stabileste directia de dezvoltare a sistemului, se adopta deciziile de alocare si utilizare a resurselor in scopul atingerii obiectivelor, se urmareste realizarea acestora si se reformuleaza actiunile pentru ciclurile urmatoare de evolutie.