Procesul decizional

Procesul decizional

Stakeholder-ii si asteptarile lor

Pentru a intelege modul in care se iau deciziile intr-o organizatie este necesar in primul rand sa fie intelese interesele celoir implicati in acest proces. Acestia sunt etchetati cu termenul "stakeholder".

'Stakeholder' este o organizatie sau un individ ce sunt interesati in mod direct de performantele unei organizatii date.

Configuratia "stakeholder"-ilor unei organiazatii ce opereaza in turismar putea fi:

Fiecare constituent organizational urmareste organizatia prin prisma propriilor interese. Sunt listati cativa dintre acesti constituenti si criteriile pe care le au in vedere cu maxima probabilitate (v. fig. 5. 2. ).

Fiecare constituent organizational urmareste organizatia prin prisma propriilor interese. Sunt listati cativa dintre acesti constituenti si criteriile pe care le au in vedere cu maxima probabilitate.

Satisfacerea stakeholder-ilor creaza conflicte de interese si putere, care se cer explicate in vederea optimizarii decizionale.

Analiza stakeholder-ilor implica urmatoarele etape:

identificarea stakeholder-ilor

stabilirea pozitiei stakeholder-ilor pentru diferite strategii OP

identificarea aliantelor intre stakeholder-ilor

stabilirea caracteristicilor de comportament, putere si nivel de interes

Procesul decizional

Discutarea subiectului impune clarificarea conceptelor de baza: decizia si procesul decizional. Trecerea in revista a studiilor de referinta, ca si a lucrarilor ce inventariaza aspectele esentiale ale domeniului, releva o demarcatie slaba intre conceptele vizate. Ambiguitatea poate fi diminuata prin studiul semantic al cuvintelor de baza. Dictionarul explicativ al limbii romane (editia a II-a, 1996) ofera urmatoarele explicatii ale cuvintelor "decizie" si "proces", potrivite contextului prezentei lucrari:

decizie - hotarare luata in urma examinarii unei probleme, a unei situatii, solutie adoptata (dintre mai multe posibile) - pag. 266

proces - succesiune de operatii, de stari sau de fenomene prin care se efectueaza o lucrare, se produce o transformare, evolutie, dezvoltare, desfasurare, actiune - pag. 853.

Relativitatea raportarii accentueaza in practica posibilitatea suprapunerii pana la identificare a procesului decizional cu decizia propriu-zisa. In consecinta se vor mentiona clasificari ale "modelelor decizionale" sau ale "modelelor proceselor decizionale".

In ambele cazuri ar trebui sa fie satisfacute un numar de conditii minimale pentru a avea un model stiintific:

definirea variabilelor pertinente ale sistemului studiat

descrierea relatiilor legice dintre variabile sistemului

specificarea starilor rezultante ale sistemului

stabilirea zonelor de validitate ale legilor enuntate.

Daca primele doua conditii sunt mai frecvent indeplinite, ultimele doua sunt doar rareori atinse de modelele propuse, fapt ce sugereaza ca nu a aparut inca teoria unificatoare care sa propuna modelul incontestabil.

Structura generala a procesului decizional implica aceleasi etape de rezolvare rationala ca orice alta problema:

Diagnoza problemei consta in identificarea cauzelor ce genereaza un efect nedorit, perceput ca o abatere de la un model predefinit;

Dezvoltarea alternativelor consta in gasirea unor solutii de interventie asupra cauzelor identificate la etapa anterioara in scopul inlaturarii abaterii sesizate;

Optiunea asupra unei alternative reprezinta selectarea unei solutii ce se doreste optimala din punct de vedere al efectelor scontate, conform unor criterii rationale sau emotionale. Unii autori identifica decizia propriu-zisa cu aceasta optiune.

Implementarea alternativei consta in transpunerea in actiune a solutiei alese. Alegerea mijlocului de transpunere in practica a solutiei presupune raportarea la criterii de aceeasi natura ca cele de la punctul anterior.

Exista numeroase tipologii decizionale, cele mai multe fiind cunoscute dupa numele autorilor lor. Una dintre cele mai renumite, de referinta in toate manualele domeniului este tipologia G. Allison. Aceasta contine trei modele cu urmatoarele caracteristici:1. Modelul analitic/ rational

Ø     proces cu actor unic ghidat de rationalitate

Ø     solutie optimala din multimea tuturor solutiilor posibile

Ø     alegerea = proces de natura carteziana cu set de obiective.

2. Modelul organizational

Ø     procesul decizional bazat pe teoria rationalitatii limitate:

decidentul nu are timpul si informatiile necesare pentru o analiza completa a tuturor solutiilor problemei

cautarea solutiei este limitata la gasirea unei solutii satisfacatoare, fara a viza solutia optimala

rezolvarea problemei implica transformari incrementale, partiale

decidentul opereaza cu un set neordonat de obiective si este supus presiunilor diferitilor constituenti organizationali.

3. Modelul politic (birocratic)

Ø     procesul decizional influentat de aspectele manifestarii puterii

Ø     ciocnire de interese divergente (lupta pentru resursele OP)

Ø     managerul da o anumita directie de evolutie prin ajustari sistematice ce exploateaza o stare data a intereselor celorlalti, ca si a conflictelor dintre ei.

Desi in scoala se studiaza algoritmi decizionali ce se inscriu in prima categorie a tipologiei mentionate, trebuie remarcat ca in realitate majoritatea deciziiloe se inscriu in celelate categorii. De aci apare necesitatea cunosterii unor astfel de modele ca si a elementelor de comportament managerial implicate.

Managerul, ca si alti stakeholder-i implicati intr-un process decisional, va fi conditionat de un numar de elemente specifice procesului. Acestea pot fi:

Ø     conditionari impuse de caracteristicile decidentilor

Ø     conditionari impuse de mediul intern al organizatiei

Ø     conditionari impuse de mediul extern al organizatiei

Ø     conditionari impuse de natura 'tehnica' a procesului decizional