Practici anticoncurentiale bazate pe pret

PRACTICI ANTICONCURENTIALE BAZATE PE PRET

Pretul este principalul instrument utilizat in lupta cu concurentii. Exista insa o serie de practici de restrictionare sau inlaturare a concurentilor prin utilizarea preturilor, care sunt incriminate de Legea Concurentei. Aceste practici anticoncurentiale se regasesc in practicarea:

fixarii concertate a preturilor;

preturilor de revanzare;

preturilor de ruinare;

preturilor de discriminare;

preturilor de dumping.

Fixarea concertata a preturilor

Scopul practicilor de fixare concertata a preturilor este in general acela de a mari preturile dupa distrugerea concurentei. Firmele care participa l 454d37e a aceasta strategie sunt cele care nu au suficiente resurse de eficientizare prin care sa poata reduce preturile.

Formele interzise de fixare concertata a preturilor sunt urmatoarele:

a)     fixarea de preturi minime care au ca scop eliminarea concurentilor ce nu pot face fata acestui nivel, avand costuri mai ridicate. Ulterior, in lipsa competitiei, preturile vor putea fi majorate, in detrimentul consumatorilor.

b)    intelegerile de a majora uniform preturile sau marja profitului.

c)     intelegerile prin liste de preturi, schimburile de informatii cu privire la preturi sau recomadarile vizand preturile sau cresterile de preturi.

d)    intelegerile referitoare la preturile de vanzare.

e)     intelegerile privind rabaturile agregate, prin care un grup de ofertanti acorda rabaturi, bonificatii sau discounturi functie de suma achizitiilor facute de un client de la toti acesti ofertanti.

Preturile de revanzare

Sunt considerate practici interzise preturile impuse si revanzarea in pierdere.

Principiul este acela ca nici un pret nominal nu poate fi impus pentru vanzarea bunurilor sau serviciilor prestate.

Pretul de vanzare impus este pretul  de gross sau de detaliu fixat aprioric de producator, independent de canalele de distributie ale produsului. Uneori, impunerea pretului de vanzare este camuflata prin practica preturilor recomandate care nu sunt insa doar orientative ci impuse prin sanctionarea nerespectarii lor.

Revanzarea in pierdere este definita ca fiind vanzarea oricarui produs la un pret inferior pretului sau de cumparare efectiv, majorat cu impozitele asupra cifrei de afaceri aferente acestei revanzari. Revanzarea in pierdere este asimilata cu practicarea preturilor ilicite.

Vanzarea in pierdere nu este sanctionata decat daca ea procura sau poate sa procure un castig suplimentar si anormal comerciantului. Din contra, daca ea nu este inspirata decat printr-un motiv legat de buna gestionare, de exemplu, daca ea permite evitarea unei pierderi si mai mari, o asemenea vanzare se justifica.

Interdictia vanzarii in pierdere nu se aplica urmatoarelor situatii:

produselor perisabile, incepand din momentul in care sunt amenintate de o alterare rapida;

vanzarilor voluntare sau fortate motivate de incetarea sau schimbarea activitatii comerciale;

produselor la care vanzarea prezinta un caracter sezonier marcat, in timpul perioadei terminale a sezonului vanzarilor si in intervalul cuprins intre doua sezoane de vanzare;

produselor care nu mai corespund datorita evolutiilor modei sau aparitiei perfectionarilor tehnice, fiind uzate moral;

produselor la care reaprovizionarea s-a efectuat sau ar putea sa se efectueze in scadere.

Preturile de ruinare

Pretul de ruinare este un pret nerezonabil de scazut practicat de o firma cu pozitie dominanta pe piata, intr-un interval de timp suficient de lung, pentru a denatura concurenta.

Denaturarea concurentei poate insemna:

parasirea pietei de catre unii concurenti care nu-si pot acoperi costurile;

indepartarea potentialilor concurenti care ar fi dorit sa intre pe piata , dar constata ca profitabilitatea a scazut dramatic, odata cu practicarea pretului de ruinare.

In etapa urmatoare, dupa indepartarea concurentei, firma ruinatoare procedeaza la ridicarea semnificativa a preturilor pentru recuperarea pierderilor inregistrate in perioada de practicare a pretului de ruinare.

Daca prima etapa, cea de reducere a pretului, este favorabila consumatorului, cea de-a doua ii este defavorabila si se poate prelungi pana la restabilirea concurentei pe piata respectiva.

Conditiile ce concura la sanctionarea practicarii preturilor de ruinare sunt urmatoarele:

a)     Presupusa firma ruinatoare trebuie sa aiba o pozitie dominanta pe piata, astfel incat sa-si poata impune unilateral preturile;

b)    Pretul impus pe piata sa fie cu adevarat " nerezonabil de scazut". Aceasta presupune un pret inferior costului variabil mediu (a tuturor costurilor ce variaza functie de nivelul productiei: manopera, energie, materiale, etc.). Fac exceptie situatiile exceptionale, justificate de cauze imprevizibile, precum penurie de materii prime care ridica temporar costul peste nivelul pretului, sau vanzarea produselor perisabile la preturi diminuate. Exista, de asemenea, o zona discutabila (zona gri), cand pretul se situeaza peste costul variabil mediu, dar sub costul total mediu, ceea ce inseamna ca firma nu isi acopera toate costurile fixe aferente productiei. Acest pret este considerat nerezonabil de scazut intr-o conjunctura de piata normala, dar poate fi rezonabil intr-o piata cu cerere in declin, sau cu capacitati de productie excedentare.

c)     Sa existe o politica de vanzare la preturi de ruinare pe o perioada mai lunga de timp (deci nu reduceri de scurta durata pentru a face fata concurentei);

d)    Preturile de ruinare sa fie aplicate de firma ruinatoare pe intreaga piata relevanta a produsului respectiv.

Preturile de discriminare

Preturile de discriminare sunt preturile diferentiate in mod subiectiv de catre un vanzator fata de cumparatorii concurenti, la aceleasi conditii de vanzare, de calitate si cantitate.

Discriminarea se realizeaza prin nivelul diferit de discount, rabat, remiza sau alta concesie de pret oferite la conditii similare de vanzare.

Principalele forme de discriminare prin preturi sunt urmatoarele:

a)     Acordarea unui discount conditional, atunci cand acesta defavorizeaza sau favorizeaza nerezonabil anumiti clienti. Discountul conditional este concesia de pret acordata cumparatorului ce respecta o anumita conditie sau realizeaza un obiectiv de vanzare;

b)    Acordare unui discount de volum diferentiat la acelasi volum de cumparare sau omisiunea de a face cunoscut si a acorda discountul catre anumiti cumparatori;

c)     Acordarea preferentiala a discountului de exclusivitate, adica a acelei concesii de pret acordate clientilor care se angajeaza sa faca comert exclusiv cu articolele vanzatorului respectiv;

d)    Acordarea diferentiata a remizei profesionale, adica a concesiei de pret care recompenseaza un serviciu prestat de cumparator vanzatorului si care altfel ar cadea in sarcina celui din urma ( transportul sau depozitarea marfurilor).

Preturile de dumping

Pretul de dumping este un pret nejustificat de scazut, care nu acopera de multe ori nici costurile de productie, practicat de un producator la vanzarile pe o piata straina. Scopul urmarit este acela de a intra rapid pe o piata eliminand concurenta producatorilor autohtoni. Aceasta politica de pret poate fi sustinuta prin:

a)     mijloace proprii firmei, precum majorarea preturilor de vanzare in tara de origine, sau pe alte piete, unde acest lucru este posibil;

b)    politici guvernamentale care, sub o forma sau alta, dau posibilitatea firmei sa reduca artificial pretul de export, precum:

politici ce reduc concurenta interna si favorizeaza un numar limitat de producatori in a practica preturi mai mari pe piata interna, cu care pot apoi sustine preturi nejustificat de scazute la export;

politici ce limiteaza concurenta straina pe piata nationala, cu acelasi efect asupra comportamentului producatorilor locali, ca in situatia de mai sus;

politici de preturi dirijate de stat la anumite materii prime sau utilitati, care intra in fabricatia produselor de export;

practicarea subventiilor guvernamentale acordate producatorilor interni si in baza carora ei pot sa exporte la preturi de dumping;

politici sociale care au ca efect mentinerea fixa a costului fortei de munca, fara compensarea efectului inflationist.

Practicarea preturilor de dumping este sanctionata pe plan international de catre toate statele semnatare ale "Codului antidumping" elaborat sub egida GATT. In baza acestei conventii internationale, statele sunt abilitate sa adopte masuri antidunping de protejare a producatorilor interni afectati de preturile de dumping ale exportatorilor straini, sub forma instituirii unor taxe vamale suplimentare, denumite taxe antidumping, stabilite peste nivelul taxelor vamale prevazute in tariful vamal, care compenseaza diferenta nejustificata de pret pana la nivelul pretului cu ridicata de pe piata interna.

Atunci cand preturile de dumping se datoreaza unei politici de subventionare de catre stat a producatorului strain, taxele de retorsiune instituite de stat in apararea producatorilor autohtoni sunt denumite taxe compensatorii si urmaresc contracararea efectului de reducere artificiala a pretului de import prin aducerea lui la nivelul pretului cu ridicata.