Instrumente financiare europene

INSTRUMENTE FINANCIARE EUROPENE

Asistenta structurala: Instrumentele de finantare

Asistenta structurala: Interventiile

Initiative Comunitare

Actiuni Inovative

Proceduri de programare

Procesul de implementare

Regiuni defavorizate

Asistenta structurala: Instrumentele de finantare

Fondurile Structurale

In prezent, patru Fonduri Structurale permit Uniunii Europene sa ofere asistenta financiara nerambursabila pentru a rezolva problemele structurale economice si sociale. Cele patru Fonduri Structurale nu constituie o sursa unica de finantare in cadrul bugetul Uniunii, ci fiecare fond acopera zona sa tematica specifica.

Fondul European de Dezvoltare Regionala (European Regional Development Fund - ERDF) a fost infiintat in 1975 si a devenit principalul instrument al politicii regionale a Comunitatii. Obiectivele ERDF sunt, in principal, promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma si sustinerea reconversiei economice, redezvoltarea si dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile industriale in declin, zonele urbane in dificultate, zonele aflate in criza, precum si zonele dependente de pescuit sau de servicii. Poate finanta proiecte de infrastructura, investitii care creeaza locuri de munca, investitii ITC, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMMuri, etc.

Fondul Social European (European Social Fund - ESF) a fost infiintat in 1958. In scopul de a intari coeziunea economica si sociala si de a contribui la implementarea "Strategiei europene privind ocuparea fortei de munca", ESF are ca sarcina imbunatatirea oportunitatilor de angajare pentru someri si muncitori in Piata Unica, prin cresterea mobilitatii lor si prin facilitarea adaptarii la schimbarile industriale, in particular prin instruire vocationala si reinstruire, precum si prin sistemele de recrutare.

Sectiunea de Orientare a Fondului European de Garantare si Orientare pentru Agricultura (Guidance Section of the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - EAGGF - Guidance), de asemenea infiintat in 1958, finanteaza masuri de dezvoltare rurala si ajutoare pentru fermieri, in special in regiuni cu intarzieri in dezvoltare. Este destinat imbunatatirii eficientei structurilor de productie, procesare si marketing al produselor agricole si forestiere si dezvoltarii potentialului local in zonele rurale. Sectiuna de Garantare a acestui fond (EAGGF - Guarantee 616f56g ) sustine dezvoltarea rurala in cadrul Politicii Agricole Comune in alte zone ale Uniunii.

Instrumentul Financiar de Orientare in domeniul Pescuitului (Financial Instrument for Fisheries Guidance - FIFG), infiintat in 1993, contribuie la adaptarea si modernizarea industriei pescuitului prin indepartarea capacitatilor in surplus si orientarea industriei catre sustinerea unei dezvoltari integrate a regiunilor costiere dependente puternic de pescuit. Fondul sustine actiuni avand ca scop atingerea unui echilibru sustinut intre

resurse si exploatare; promovarea dezvoltarii intreprinderilor viabile economic in sectorul pescuit; imbunatatirea aprovizionarii pietei si cresterea valorii adaugate la produsele din peste si acvacultura prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit si acvacultura. In afara de finantarea innoirii flotei si investitiilor industriale, fondul finanteaza masurile avand ca scop cautarea de noi piete si de sectoare alternative de activitate.

Fondurile Structurale nu finanteaza proiecte individuale separate. Ele finanteaza programe de dezvoltare regionala multianuale trasate impreuna de regiuni, State Membre si Comisie, pe baza orientarii propuse de

Comisie pentru intreaga Uniune Europeana.

Fondul de Coeziune

Fondul de Coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht in 1992 pentru a furniza contributia financiara necesara proiectelor din domeniul mediului si a retelelor trans-europene de infrastructura de transport.

Fondul este rezervat Statelor Membre care au introdus "programul de convergenta" si al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunitatii. In prezent acopera Spania, Grecia, Irlanda si Portugalia. Spre deosebire de Fondurile Structurale prezentate mai sus, Fondul de Coeziune nu co finanteaza programe, ci furnizeaza finantare directa pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la inceput. Decizia de a finanta un proiect este luata de Comisie, in acord cu Statul Membru beneficiar, in timp ce proiectele sunt administrate de autoritati nationale si supervizate de un Comitet de Monitorizare.

Asistenta structurala: interventiile

Obiective prioritare

Pentru a facilita impactul maxim si a asigura cele mai bune rezultate posibile, 94% din finantarea structurala pentru perioada de programare 2007-2013 este concentrata pe trei obiective prioritare. Doua din acestea sunt "teritoriale", adica bazate pe regiuni, in timp ce al treilea este orizontal si focalizat pe resurse umane.

Obiectivul 1 promoveaza dezvoltarea si ajustarea structurala a regiunilor a caror dezvoltare este ramasa in urma, prin asigurarea infrastructurii de baza care le lipseste si prin incurajarea investitiilor in activitati economice. Acest obiectiv acopera zone al caror PIB pe locuitor este sub 75% din media Comunitatii si, prin extindere, zone cu densitate a populatiei extrem se redusa. In total 22% din populatia Uniunii locuieste in cele 15 regiuni "obiectiv 1" . Asistenta pentru obiectivul 1 este disponibila din toate cele patru fonduri structurale si reprezinta aproape 70% din totalul cheltuit.

Obiectivul 2 se refera la zonele afectate de conversia economica si sociala, ale caror economii nu sunt suficient diversificate si, in particular, la zonele care sufera schimbari socio-economice in sectoarele industrial si servicii, la zonele rurale in declin, zonele urbane in dificultate si zonele in stagnare dependente de pescuit. 18% din populatia UE locuieste in zone obectiv 2. Obiectivul 2 este finantat de doua fonduri, ERDF si ESF, si primeste 11,5% din totalul lor, inclusiv fonduri pentru sustinerea tranzitiei (dedicate zonelor

care nu mai sunt eligibile pentru fondurile structurale - chiar daca au fost in perioada anterioara: pentru aceste zone fondurile nu dispar dintr-o data, ele pot beneficia de o iesire treptata, datorita alocarilor speciale din cadrul fondurilor structurale pentru "faza de iesire").

Obiectivul 3 este finantat de ESF si are o natura orizontala. Este focalizat in primul rand pe adaptarea si modernizarea politicilor nationale si ale Uniunii Europene si a sistemelor pentru angajarea fortei de munca, educatie si instruire. Este destinat sa serveasca drept cadru de referinta pentru toate operatiunile destinate resurselor umane din Statele Membre, luand in considerare capitolul privind ocuparea fortei de munca din Tratatul de la Amsterdam, noua "Strategie privind ocuparea fortei de munca" a UE, inclusiv coordonarea planurilor de ocupare a fortei de munca din Statele Membre.

Luand in considerare marea varietate de politici, practici si nevoi existente in diferitele State Membre, implementarea obiectivului 3 permite un nivel suficient de flexibilitate, iar masurile eligibile sunt destul de larg definite: masuri active impotriva somajul, promovarea includerii sociale si sanselor egale pentru barbati si femei, sporirea sanselor de angajare prin educatie pe tot parcursul vietii si sisteme de instruire, anticiparea si facilitarea de schimbari economice si sociale.

Zonele eligibile pentru finantare sub Obiectivul 3 sunt zonele neacoperite de Obiectivul 1. Bugetul Obiectivului 3 reprezinta 12,3% din Fondurile Structurale, iar impartirea pe State Membre este bazata, in principal, pe marimea populatiei eligibile, situatia ocuparii fortei de munca si severitatea anumitor dificultati, cum ar fi excluderea sociala, nivelurile de educatie si instruire, participarea femeilor in piata muncii, etc.

Urmatorul tabel rezuma modul in care Fondurile contribuie, fiecare conform prevederilor specifice care guverneaza operarea sa, la realizarea Obiectivelor 1, 2 si 3:

EAGGF Sectiunea Orientare si FIFG contribuie de asemenea la actiuni structurale in afara zonelor Obiectiv 1, in conformitate cu Reglementarea Consiliului 1999. In afara de obiectivele prioritare, Fondurile mai contribuie la finantarea Initiativelor Comunitare si sprijina masurile inovative si de asistenta tehnica.

Initiative Comunitare

Initiativele Comunitare care absorb 5,35% din bugetul Fondurilor Structurale, au ca scop identificarea de solutii comune la problemele care afecteaza intreaga Uniune. Ele difera de masurile tipice Fondurilor Structurale, in sensul ca se concentreaza pe unele obiective prioritare comune direct identificate de Comisia Europeana. In linie cu angajamentul general de concentrare a resurselor, pentru perioada 2007- 2013 exista 4 astfel de obiective, fiecare finantat de un singur fond.

Interreg III este finantat de ERDF si promoveaza cooperarea peste frontiere (masura A) si transnationala (masura B) pentru stimularea dezvoltarii economice regionale si incurajarea planificarii regionale echilibrate. O a treia masura (C) cofinanteaza, de asemenea, cooperarea interregionala intre parteneri regionali care nu impart, insa, o granita comuna dar au caracteristici socio-economice similare si sunt interesati de schimburile de experienta. Aceste proiecte trebuie sa corespunda cu obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale si trebuie sa fie corelate cu instrumentele de sprijin extern ale Uniunii, cum ar fi programele Phare, Meda si Tacis.

Urban II este finantat de ERDF si isi concentreaza fondurile pe strategiile inovative care vizeaza regenerarea oraselor si zonelor urbane aflate in declin.

Leader+, finantat de EAGGF Sectiunea Orientare, sprijina dezvoltarea capacitatilor actorilor locali din zonele rurale si incurajeaza introducerea de strategii integrate de dezvoltare rurala durabila.

Equal, finantat de ESF, este initiativa comunitara de cooperare transnationala pentru combaterea tuturor categoriilor de discriminare si inegalitate care reduc accesul la ocuparea locurilor de munca. Prin reunirea

partenerilor publici si privati in parteneriate de dezvoltare cuprinzatoare, Equal se concentreaza pe eliminarea discriminarii bazate pe sex, saracie, origine etnica, handicapuri, varsta, orientare sexuala, religie,

lipsa de calificare.

Actiuni Inovative

Deoarece Fondurile Structurale finanteaza in mod limitat "experimental", actiunile inovative dau ocazia sa fie testate noi idei si abordari pentru dezvoltarea regionala sociala si economica. Bugetul acestora (reprezentand 0.5% din totalul alocarii Fondurilor Structurale) finanteaza atat intocmirea de noi strategii, cat si faze experimentale ale proiectelor. Daca stadiul initial se dovedeste satisfacator, proiectele pot apoi fi incluse in viitoarele strategii sub diferite Obiective.

Actiunile inovative ale Fondului European de Dezvoltare Regionala (ERDF) sunt laboratoare de idei pentru zone din regiuni dezavantajate, iar pentru perioada 2007-2013 ele sunt concentrate pe trei teme strategice:

o       economii regionale bazate pe cunoastere si inovatie tehnologica;

o       e-EuropeRegio: societatea informationala si dezvoltarea regionala;

o       identitate regionala si dezvoltare durabila.

Alte actiuni inovative sunt derulate pentru ocuparea fortei de munca si pentru instruire (finantate de ESF) si in sectorul pescuit (finantate de FIFG).

Proceduri de programare

Principii de baza ale programarii

Fondurile Structurale opereaza pe baza urmatoarelor principii-cheie:

Ø      Subsidiaritatea este un principiu de baza al functionarii UE si se traduce prin faptul ca o autoritate superioara nu trebuie si nu poate prelua activitatile unei autoritati inferioare, atat timp cat aceasta poate sa atinga scopul in mod eficient. De aceea, Fondurile Structurale nu sunt direct alocate de Comisie, principalele prioritati ale unui program de dezvoltare fiind definite de autoritati regionale/nationale in cooperare cu Comisia, iar selectia si managementul proiectelor raman in responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale si regionale.

Ø      Concentrarea resurselor pe cateva obiective prioritare (Obiectivele 1, 2 si 3, plus un numar limitat de Initiative Comunitare) asigura directionarea cele mai mari parti a Fondurilor catre regiunile cu cele mai critice situatii economice si catre grupurile sociale cele mai dezavantajate.

Ø      Aditionalitatea implica faptul ca asistenta furnizata de Uniunea Europeana este complementara celei asigurate de un Stat Membru. Cu alte cuvinte, ajutorul Comunitar trebuie sa fie suplimentar si nu un substitut pentru activitatile si cheltuielile nationale existente.

Ø      Principiul Programarii implica diagnosticarea situatiei existente, formularea unei strategii multi-anuale integrate si coerente si definirea de obiective concrete care sa fie atinse.

Ø      Parteneriatul este un principiu-cheie care implica cooperare stransa intre Comisia Europeana si autoritatile corespunzatoare nationale, regionale si locale, inclusiv parteneri economici si sociali.

Prioritati orizontale

Programele Fondurilor Structurale sunt subiectul a doua prioritati orizontale, care trebuie sa fi incorporate in definirea si implementarea masurilor finantate de Fondurile Structurale si de Fondul de Coeziune: dezvoltarea durabila, care include conformitatea cu legislatia comunitara de protectia mediului si a naturii, si egalitatea intre barbati si femei. Incorporarea lor in toate politicile (asa numitul 'mainstreaming') nu este o optiune, ci o obligatie.

"Documentul tehnic nr. 3" publicat de Comisie explica cerintele oficiale legate de integrarea "sanselor egale pentru femei si barbate" in planurile si programele Fondurilor Structurale si dau indrumari asupra modului in

care aceste cerinte pot fi implementate in practica.

Procesul de programare

Fondurile Structurale nu se aloca direct proiectelor selectate de Comisie. In timp ce prioritatile principale ale unui program de dezvoltare sunt definite in cooperare cu Comisia, selectia proiectelor si managementul lor sunt in responsabilitatea autoritatilor nationale si regionale. Aceasta mare descentralizare este una din principalele inovatii ale reglementarilor 2007-2013.

Odata ce proiectele au fost selectate, ele sunt finantate atat din fonduri nationale cat si comunitare, datorita faptului ca bugetele programelor sunt intotdeaua compuse din fonduri ale Uniunii Europene precum si din surse nationale (publice sau private).

Conform principiului aditionalitatii, finantarea UE este intotdeaua adaugata la finantarea nationale, astfel incat tara sa poata depasi limitele impuse de propria capacitate financiara. Cu toate acestea, finantarea comunitara nu poate reprezenta pentru nici o tara un mijloc de a face economii la bugetele nationale proprii.

Pentru verificarea aditionalitatii in zonele Obectiv 1, Comisia a emis un document metodologic de lucru.

Statele Membre poarta principala responsabilitate pentru dezvoltarea zonelor in dificultate. Uniunea le ajuta sa obtina mai mult si sa atinga rezultate mai bune decat ar putea daca ar actiona pe cont propriu. Aceasta

este adevarata valoare adaugata a Fondurilor Structurale.

Diferitele etape, programarea in timp si cerintele pentru toti cei implicati in procesul de programare sunt fixate de Reglementarile Generale privind Fondurile Structurale, ulterior analizate si integrate in Vademecum-ul Fondurilor Structurale.

Procesul de programare urmeaza urmatorii pasi:

La inceputul fiecarei perioade de programare, Uniunea Europeana (Consiliul, la propunerea Comisiei Europene si dupa negocieri cu Parlamentul European) decide bugetul pentru Fondurile Structurale si defineste regulile de baza pentru folosirea lor. Fondurile Structurale sunt impartite pe tari si pe Obiective.

Apoi Comisia propune linii directoare tematice comune.

Urmand aceste decizii si linii directoare, fiecare Stat Membru sau regiune - cu implicarea activa a actorilor economici si sociali - identifica zonele in dificultate sau grupurile sociale vulnerabile si traseaza propunerile sale si strategiile de dezvoltare, rezumate in "Planul National de Dezvoltare" (PND)

Dupa ce Planul National de Dezvoltare este finalizat, este trimis la Comisie. Comisia si Statele Membre discuta continutul PND si cele mai potrivite fonduri comunitare pentru implementarea lor.

Dupa ce ambele parti au cazut de acord asupra tuturor subiectelor, Comisia adopta planul si programele rezultate, cum ar fi Cadrul de Sprijin Comunitar (CSF) si Programele Operationale (OP). Odata finalizate, CSF si Programele de Operatiuni sunt incluse intr-un document unic prezentat spre aprobarea Comisiei.

Acest documentul aprobat se numeste "Document Unic de Programare" si contine aceleasi informatii care pot fi gasite in CSF si in OP.

Fiecare CSF trebuie sa includa:

- O declaratie a strategiei si a prioritatilor atat pentru interventia comunitara cat si pentru cea nationala, in care obiectivele specifice sunt cuantificate (daca este posibil) si impactul asteptat este evaluat;

- O indicatie privind natura si durata Programelor Operationale;

- Un plan de finantare indicativ, specificand alocarea anuala pentru fiecare fond;

- Prevederi pentru implementare, inclusiv nominalizarea autoritatii de management si aranjamentele pentru implicarea partenerilor in comitetele de monitorizare;

- Informatii asupra metodelor de monitorizare si evaluare si prevederi financiare;

- O verificare ex-ante a aditionalitatii si transparentei fluxurilor financiare.

Programul Operational este un document aprobat de Comisie care permite implementarea CSF, prin includerea unui set consistent de prioritati cuprinzand masuri multianuale care implica unul sau mai multe fonduri. Daca Programul Operational este finantat de mai mult decat un fond, este numit "program operational integrat".

Deci, Programul Operational trebuie sa contina:

- Prioritatile programului conforme cu CSF, tintele lor specifice, posibil cuantificate, si o evaluare a impactului asteptat.

O descriere sumara a masurilor planificate pentru implementarea prioritatilor si proceduri de monitorizare si evaluare;

- Un plan financiar indicativ specificand pentru fiecare prioritate si pentru fiecare an alocarea financiara avuta in vedere pentru contributia fiecarui fond, ca si suma totala a finantarii eligibile publice si private estimate pentru fiecare fond;

- Prevederi pentru implementarea programului operational, cum ar fi nominalizarea autoritatii de management, descrierea aranjamentelor pentru administrarea programului, descrierea sistemului de monitorizare si evaluare, definirea procedurilor privind fluxurile financiare care asigura transparenta, descrierea masurilor de control.

Detalii ale programului, numite Programe Complement, sunt decise de autoritatile nationale sau regionale, in timp ce Comisia trebuie sa fie informata. Odata ce aceste documente au fost aprobate, programele devin

operationale.

Procesul de implementare

Odata ce Programul Complement este aprobat, autoritatile nationale/regionale pot sa inceapa implementarea programului conform cu metodele lor de operare identificate (adica lansarea apelului de propuneri de proiecte, licitatiile.).

Dupa ce autoritatile de management au derulat faza de selectie a proiectelor in baza respectarii obiectivelor programului si a unei serii de criterii identificate in documentele de programare, ele informeaza participantii la licitatie asupra rezultatului acesteia.

Organizatiile selectate pot apoi sa isi implementeze proiectele care trebuie sa fie finalizate inainte de termenul limita stabilit in program, deoarece planificarea in timp a decontarilor din ajutorul comunitar este fixat de la inceput.

In mod regulat, autoritatile responsabile monitorizeaza progresul programelor, informeaza Comisia si dovedesc utlizarea fondurilor in cel mai bun mod posibil (adica certificarea cheltuielilor). Comisia pastreaza evidenta oferita de sistemele de audit, platind regulat sumele ramase din contributia de la Fondurile Structurale. De asemenea, pastreaza analizele dezvoltarii indicatorilor de monitorizare si studiile de evaluare.

In scopul de a indruma si asista autoritatile in administrarea Fondurilor Structurale cat si in corecta interpretare a Reglementarilor Fondurilor Structurale, Comisia Europeana - DG Region a realizat diferite documente de lucru (ex. documente de lucru privind "regula n+2", evaluarea ex-ante si intermediara, privind rezerva de performanta, precum si managementul eficient al fondurilor structurale).

Toate documentele oficiale sunt disponibile in sectiunea "Official Text" a sitului de web al DG Regio

https://europa.eu.int/comm/regional_policy/sources/docoffic/offi_en.htm

Beneficiari tinta

Experienta arata ca politica regionala poate fi de succes numai daca isi concentreaza eforturile intr-un numar limitat de zone si asupra unor grupuri sociale dezavantajate moderat de largi.

Diferitele grupuri de beneficiari identificate in cadrul Fondurilor Structurale sunt detaliate in continuare.

Regiuni defavorizate

Fondurile Structurale sprijina:

Regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma (zone Obiectiv 1): includ in principal regiuni cu un PIB pe locuitor care nu depaseste 75% din media comunitara, cu niveluri slabe de investitii, cu o rata a somajului mai inalta decat media, cu lipsa de servicii pentru populatie si afaceri, cu o slaba infrastructura de baza.

Regiuni care se confrunta cu conversii (Objectiv 2): includ zone cu patru dificultati principale: sectoare industriale sau de servicii care sunt subiect al restructurarii; disparitia activitatilor traditionale in zonele rurale; zone urbane in declin si dificultati in sectorul de pescuit.

Regiuni al caror PIB pe locuitor este sub 90% din media Comunitatii: sunt eligibile pentru sprijinul Fondului de Coeziune.

Zone cu dezavantaje specifice

In interiorul sau exteriorul regiunilor defavorizate, Fondurile Structurale sprijina:

Zone de granita, in care Interreg III, masura A, sprijina actiunile de cooperare cu zone transfrontaliere.

Scopul este de a promova infiintarea de zone transfrontaliere cu activitate economica comuna si elaborarea de strategii comune pentru dezvoltare teritoriala.

Zone urbane in declin, care primesc asistenta regionala prin Initiativa Comunitara Urban II, pentru introducerea de strategii inovative in vederea regenerarii economice si sociale.

Zone rurale, unde Politica Agricola Comuna (CAP) finanteaza masuri de dezvoltare rurala in afara zonelor rurale eligibile sub Obiectivele 1 si 2. Acestea includ investitii in unitati agricole, in favoarea protectiei mediului inconjurator si pentru promovarea produselor locale. In plus, programul Leader + sprijina proiectele rurale inovative organizate de grupuri de populatie locala.

Zone de pescuit, unde Politica de Pescuit Comuna - finantata de FIFG - este destinata sa indrume si sa urgenteze restructurarea in acest sector. Asistenta structurala comunitara incearca sa rationalizeze si sa modernizeze pescuitul in toate zonele relevante ale Uniunii, urmarind, printre altele, imbunatatirea calitatii produselor de pescuit. Cand aceste masuri se deruleaza in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma, ele sunt incorporate in programele destinate Obiectivului 1. In alte zone ele fac parte din programe separate.

Grupuri sociale vulnerabile

Fondurile Structurale sprijina:

Populatia care se confrunta cu dificultati pe piata muncii. Principalele grupuri sociale acoperite de Obiectivul 3 sunt tinerii si somerii pe termen lung, cei care sufera datorita excluderii sociale si muncitorii subcalificati.

Aceste grupuri nu trebuie sa locuiasca in regiuni a caror dezvoltare este ramasa in urma sau in zone aflate in reconversie, ci pot fi asistati oriunde ar locui in Uniunea Europeana. In fiecare Stat Membru, Obiectivul 3 actioneaza ca un punct de referinta pentru toate masurile privind resursele umane, incluzand si ajustarea sistemelor si structurilor de educatie, instruire si angajare.

Populatia discriminate si cu sanse inegale pe piata muncii. Unele grupuri sociale sunt in mod special slab pozitionate pe piata muncii, in principal datorita discriminarii si inegalitatilor cauzate de sex, rasa sau origine etnica, religie, handicap fizic sau mental, varsta sau orientare sexuala. Pentru combaterea excluderii, Uniunea furnizeaza suport pentru noi metode integrate propuse de parteneri publici, privati si asociati prin Initiativa Comunitara Equal.

Autoritati locale si regionale

Toate autoritatile locale din Uniune pot beneficia de masurile de cooperare transnationala si interregionala cofinantate de Interreg III B si C. Masura B incearca sa imbunatateasca planificarea teritoriala a zonelor intinse, in timp ce masura C promoveaza cooperarea si schimburile de experienta intre cei implicati in proiecte de dezvoltare regionala si locala. Regiunile din Statele ne-Membre, in particular in acelea care au candidat pentru aderare, sunt invitate sa participe in aceste masuri de cooperare.

Fondurile Structurale si Fondul de Coeziune

In 25 martie 1999, la summitul de la Berlin, Consiliul European a agreat ca resursele disponibile pentru Fondurile Structurale, inclusiv asistenta de tranzitie, Initiativele Comunitare si Actiunile Inovative, sa totalizeze 195 miliarde euro. Defalcarea, care reflecta o concentrare semnificativa pe regiunile Obiectiv 1, este dupa cum urmeaza:

Obiectiv 1: 69.7% sau 135.9 miliarde euro pentru cele mai sarace regiuni ale UE, inclusiv 4.3% pentru sprijinirea tranzitiei in regiunile care nu mai sunt eligibile pentru Obiectivul 1 conform noilor reglementari.

Obiectiv 2: 11.5% sau 22.5 miliarde euro vor fi alocate reconversiei economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale (inclusiv 1.4% pentru sprijinul tranzitiei).

Obiectiv 3: 12.3% sau 24.05 miliarde euro pentru sprijinul adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, instruire si angajare oriunde in afara regiunilor Obiectiv 1.

- 0.5% sau 1.1 miliarde euro din totalul Fondurilor Structurale este alocat Instrumentului Financiar pentru Orientare in domeniul Pescuitului (FIFG) pentru sprijinul masurilor insotitoare ale Politicii de Pescuit Comune in zone ne-acoperite de Obiectivul 1.

- 5.35% din angajamentele Fondurilor Structurale sunt alocate pentru Initiativele Comunitare (Interreg III, Urban II, Leader + si Equal).

- 0.65% din alocarile Fondurilor Structurale sunt destinate actiunilor inovative si asistentei tehnice.

In completare, 18 miliarde euro sunt alocate Fondului de Coeziune si aprox. 7 miliarde euro sunt dedicate procesului de aderare pentru tarile candidate.

Pentru fiecare din Obiective, Comisia a trasat o departajare indicativa a fondurilor pe Statele Membre.

Totalul anual primit de fiecare Stat Membru din Fondurile Structurale, in combinatie cu asistenta furnizata sub Fondul de Coeziune, nu trebuie sa depaseasca 4% din PIB-ul national.

Rezerva de performanta

In scopul de a imbunatati performanta programului, 4% din fiecare alocare nationala este tinuta in rezerva la inceputul perioadei de programare. Cu ocazia revizuirii de la mijlocul perioadei, Comisia, in stransa cooperare cu Statele Membre, va aloca rezerva la acele programe care au rezultate mai bune. De aceea, o serie de indicatori cuantificabili, definiti de Statele Membre, vor fi folositi pentru a masura eficienta, managementul si implementarea financiara a tuturor programelor, masurand rezultatele la jumatatea perioadei, in functie de tintele specifice initiale. Detalii pot fi gasite in documentul metodologic de lucru "Implementarea rezervei de performanta".

Rate maxime ale contributiei financiare

Criteriile de eligibilitate pentru operatii si proiecte sunt diferite, conform cu obiectivele prioritare:

Obiectivul 1: maxim 75% din costul total eligibil si, ca o regula generala, cel putin 50% din cheltuiala publica eligibila, care in cazuri exceptionale si bine justificate poate creste la 80-85% din costurile totale eligibile.

Obiectivul 2 si 3: maxim 50% din costul total eligibil si cel putin 25% din cheltuiala publica eligibila.

In cazul investitiilor in infrastructura generatoare de venituri substantiale, contributia nu poate sa depaseasca 50% din costurile totale eligibile in Statele Membre acoperite de Fondul de Coeziune; 40% in regiunile acoperite de Obiectivul 1 si 25% in regiunile acoperite de Obiectivul 2.

In cazul investitiilor in firme, contributia nu poate depasi 35% din costurile totale eligibile in regiunile acoperite de Obiectivul 1 si 15 % in regiunile acoperite de Obiectivul 2.

Mai multe detalii privind eligibilitatea cheltuielilor pot fi gasite in Reglementarea Comisiei (EC) No 1685/2000 din 28 iulie 2000, care traseaza reguli detaliate pentru implementarea Reglementarii Consiliului (EC) No

1260/1999 in ceea ce priveste eligibilitatea cheltuielilor operatiunilor cofinantate de Fondurile Structurale.