Marketingul este, astazi, omniprezent. Din mediul afacerilor, el a iesit in strada, a intrat in case, in arta, in biserica, in politica, in cotidian. Lumea contemporana manifesta pentru el un interes superfluu si o atitudine contradictorie. Unii vad in marketing un salvator al civilizatiei moderne, iar altii doar un instrument de manipulare, corupere si dezumanizare a consumatorului anonim, pe care-l impinge in vartejul unui supraconsum inutil.In orice caz, pe o piata suprasaturata si in conditii de concurenta dura, afacerile nu mai pot supravietui fara marketing. El are rolul de a "incalzi" si umaniza tranzactiile comerciale, asigurand circulatia ideilor, informatiilor, sentimentelor si emotiilor care insotesc schimburile de bunuri si bani intre producator, distribuitor, consumator si utilizator.
Astazi, marketingul tinde sa incorporeze aproape tot ceea ce poate folosi la initierea si promovarea unei afaceri, din momentul conceperii ei pana atunci cand produsul ajunge la ultimul consumator care mai avea neie de el. El cuprinde numele firmei, numele marcii si numele produsului, imaginea publica a acestora, forma, marimea, culoarea si performantele produsului, ambalajul, eticheta, pretul si politicile care-l sustin, logistica si reteaua de distributie, fortele de vanzare, amplasarea firmei si magazinului, publicitatea facuta in jurul lor, relatiile publice, cercetarea de piata, invitatia la targuri si expozitii, felicitarile de Craciun si inca multe, multe altele. Fara marketing, aproape ca nu mai exista succes. Varietatea politicilor, metodelor si instrumentelor sale se extinde mereu, mergand de la marketingul fastuos si oarecum ermetic pe care-l folosesc companiile gigant, pana la trucurile si actiunile de guerila pe care le practica firmele mici.
Statutul moral al marketingului este, totusi, unul destul de controversat. Sir Winston Churchill, de pilda, considera ca "marketingul sporeste neia de a trai mai bine. El propune o locuinta mai conforila, o haina mai frumoasa, o masa mai buna". Multi altii care impartasesc aceeasi opinie, vad in marketing un factor de progres si considera ca "datorita marketingului dispunem astazi, la costuri relativ reduse, de produse si servicii care altadata erau considerate bunuri de lux" (Stanton W., Foundamentals of Marketing, New-York, 1967).
Exista insa si puncte de vedere contrare. Conform acestora, "de sase mii de ani, lumea marketingului nu este alta decat cea a hotilor si banditilor, a cameleonilor buni de gura si lipsiti de scrupule, lumea mercantila in care prea multi dintre cei buni sunt inselati. Consumatorii de buna credinta sunt impinsi sa cumpere produse de care nu au neie. Ulterior, prea tarziu, ei descopera ca nu le sunt utile si ca nu le-au vrut cu adevarat" (Farmer, R.N., Journal of Marketing, ian. 1967, p.l).
Problema este si veche si actuala. Filosofii antici dispretuiau consumul excesiv. Socrate, de pilda, in timp ce se plimba prin pietele Atenei, unde negustorii isi laudau zgomotos ofertele, exclama adesea: "Iata ce multe lucruri de care nu am neie pentru a fi fericit! ". Nici lumea lui si nici a noastra nu sunt, insa, lumi de intelepti, in genere, a trai mai bine se considera a fi totuna cu a consuma mai mult. Pentru asa ceva, este neie de marketing.
|
