Aspecte de procedura privind judecarea actiunilor de contencios administrativ

ASPECTE DE PROCEDURA PRIVIND JUDECAREA ACTIUNILOR DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV

Instantele judecatoresti competente sa solutioneze actiunile de contencios administrativ.

Legea 29/1990, cu modificarile ulterioare, prevederea in art. 6: Judecarea actiunilor formulate in baza art. 1 din prezenta Lege este de competenta tribunalului sau a curtii de apel in a caror raza teritoriala isi are domiciliul reclamantul, potrivit competentei materiale prevazute de art. 2 si 3 din Codul de procedura civila.

Prin urmare, competenta instantelor de contencios administrativ suferea modificari in functie de modificarile codului de procedura civila, sectia de contencios administrativ a tribunalului fiind competenta sa judece in prima instanta actiunile impotriva actelor autoritatilor si institutiilor locale si judetene, iar curtile de apel judecind in prima instanta actiunile impotriva actelor autoritatilor si institutiilor centrale.

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevede la art.10 "Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel."

"Recursul impotriva sentintelor pronuntate de tribunalele administrativ-fiscale se judeca de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, iar recursul impotriva sentintelor pronuntate de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel se judeca de Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, daca prin Lege speciala nu se prevede altfel."

Competenta materiala de fond este reglementata in functie de doua criterii:

a) pozitionarea autoritatii publice

b) valoarea impozitului, taxei, contributiei etc.

Tribunalele administrativ fiscale( pana la constituirea lor sectiile de contencios administrativ ale tribunalelor) judeca pe fond:

-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene

-Litigiile cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la 5 miliarde lei(indifer 323j92d ent de pozitia pe care se afla autoritatea)

Curtile de apel- sectiile de contencios administrativ si fiscal- judecape fond:

-Litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale

-Litigiilecare privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei(indiferent de pozitia pe care se afla autoritatea)

Competenta materiala in recurs( singura cale de atac in materia contenciosului administrativ) apartine instantei imdeiat superioare celei care a pronuntat hotararea in prima instanta, respectiv Curtii de Apel sau Inaltei Curti de Casatie si Jutitie, sectiile de contencios administrativ, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.

Competenta teritoriala de fond este prevazuta la art.10 alin 3:"Reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale."

Prin stabilirea acestei reguli cu caracter derogator de la regula comuna a competentei teritoriale potrivit careia cererea se face la instanta de la domiciliul paratului , se urmareste protejarea particularilor, persoane fizice sau juridice.

Reclamantul poate introduce actiune si la instanta de la sediul paratului( in lege se prevedere domiciliul paratului, desi e vorba de sediul acestuia). O data ce a optat pentru o instanta nu mai poate reveni asupra optiunii sale decat in cazul in care s-a aflat in eroare.

In cazul in care prin legi speciale se prevede o alta competenta materiala sau teritoriala, cererile se vor introduce la instanta precizata in legea speciala. De ex, in cazul actiunilor introduse in baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, plangerea se face la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul sau in a carei raza are sediul autoritatea publica sau institutia publica(indiferent de pozitia ocupata in ierarhia autoritatilor- locala sau centrala.

2.Procedura in fata intantei de contencios administrativ

Actiunile in contencios administrativ se introduc la instanta competeta, in termenul prevazut de lege, dupa indeplinirea procedurii prealabile( atunci cand se solicita anularea unui act administrativ), conform art. 7 din lege.

In cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante, precum si in cazul prevazut la art. 4 alin. (2), nu este obligatorie procedura prealabila.

Cererile in justitie se pot introduce nu numai impotriva autoritatii publice ci pot fi formulate si personal impotriva persoanei fizice care a elaborat, a emis sau a incheiat actul ori, dupa caz, care se face vinovata de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru intarziere. In cazul in care actiunea se admite, persoana respectiva va putea fi obligata la plata despagubirilor, solidar cu autoritatea publica respectiva. Persoana actionata astfel in justitie il poate chema in garantie pe superiorul sau ierarhic, de la care a primit ordin scris sa elaboreze sau sa nu elaboreze actul.

Cererea introductiva de instanta trebuie sa cuprinda toate elementele unei cereri de chemare in judecata cerute de dreptul procesul civil: numele sau denumirea reclamantului, denumirea autoritatii parate, obiectul, semnatura etc.

In cazul atacarii unui act administrativ tipic, reclamantul va depune impreuna cu cererea introductiva:

copia actului admv. Atacat

copia recursului administrativ prealabil inregistrat la autoritate

eventual, raspunsul autoritatii la recursul administrativ

In cayul contestarii refuzului nejustificat explicit de solutionare a unei cereri , reclamantul va depune:

copia cererii inregistrate la autoritate

refuyul propriu zis al autoritatii

In cazul refuzului nejustificat implicit(tacerea administratiei) reclamantul va depune copia cererii inregistrate la autoritatea public, pentru a se putea determina exiprarea termenului in care autoritatea avea obligatia sa rspunda.

La primirea cererii, instanta va dispune citarea partilor si va putea cere autoritatii al carei act este atacat sa ii comunice de urgenta acel act, impreuna cu intreaga documentatie care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

In situatia in care:

· reclamant este un tert

· actiunea este introdusa de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public

· actiunea are ca obiect refuzul de rezolvare a cererii privind un drept recunoscut de Lege sau un interes legitim.

instanta va cere autoritatii publice emitente sa ii comunice de urgenta actul atacat impreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii lui, precum si orice alte lucrari necesare pentru solutionarea cauzei.

Daca autoritatea publica nu trimite in termenul stabilit de instanta lucrarile cerute, conducatorul acesteia va fi obligat, prin incheiere interlocutorie, sa plateasca statului, cu titlu de amenda judiciara, 10% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de intarziere nejustificata.

Cererile adresate instantei se judeca de urgenta si cu precadere in sedinta publica, in completul stabilit de Lege(format dintr-un judecator la judecarea pe fond si din 3 judecatori la judecarea recursului)

Pentru cererile formulate in baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru cauzele neevaluabile in bani, cu exceptia celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

Asftel pentru cererile de anulare, de obligare la rezolvarea cererii, suspendare si inclusiv pentru actiunile in despagubiri(cand vizeaza acte administrative unilaterale) trebuie platita taxa de timbru de 3,7 lei, pentru fiecare capat de cerere, anticipat, o data cu introducerea cererii de chemare in judecata.

In cazul actiunilor care au ca obiect contracte administrative, taxa de timbru de plateste raportta la valoarea contractului.

Obiectul actiunii in contencios administrativ. In conformitate cu dispozitiile legale,persoana vatamata intr-un drept sau interes legiitm poate solicita instantei de contencios administrativ:

anularea in tot sau in parte a actului administrativ

suspendarea actului administrativ pana la solutionarea actiunii pe fond

obligarea autoritatii publice la rezolvarea cererii, emiterea unui act administrativ sau operatiuni material tehnice

repararea daunei provocate

reparatii pentru daune morale

In cazul actiunilor de contencios obiectiv(introduse de prefect sau ANFP), nu se pot solicita despagubiri, doar anularea actului sau obligarea la rezolvarea cererii

In cazul actiunilor intentate de Av. Poporului sau de Ministerul Public, reclamantul introdus in proces poate sa isi completeze actiunea introductiva si sa solicite si despagubiri.

Solicitarea de daune materiale si morale poate insoti si o actiune principala in anulare/obligare dar poate fi introdusa si ca actiune separata. Cand persoana vatamata a cerut anularea actului administrativ, fara a cere in acelasi timp si despagubiri, termenul de prescriptie de un an pentru cererea de despagubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei.

Cererile se adreseaza instantelor de contencios administrativ competente si se supun normelorLegii 554/2004 in ceea ce priveste procedura de judecata si taxele de timbru.

Conducatorul autoritatii publice se poate indrepta cu actiune impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun. In cazul in care cei vinovati sunt functionari publici, se vor aplica reglementarile speciale.

Hotararea instantei de contencios administrativ. Solutionand actiunea , instanta poate:

sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ

sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris

sa se pronunte si asupra legalitatii actelor sau operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii.

Sa hotarascai si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.

Sa oblige pe cel cazut in pretentii la plata de cheltuieli de judecata

sa stabileasca un termen pentru executare, cu aplicarea art. 24.

Hotararea judecatoreasca nu poate tine loc de act administrativsau sa-l modifice(cu execptia anularii partiale).

In cazul in care obiectul actiunii in contencios administrativ il formeaza un contract administrativ, in functie de starea de fapt, instanta poate:

a) dispune anularea acestuia, in tot sau in parte;

b) obliga autoritatea publica sa incheie contractul la care reclamantul este indrituit;

c) impune uneia dintre parti indeplinirea unei anumite obligatii;

d) suplini consimtamantul unei parti, cand interesul public o cere;

e) obliga la plata unor despagubiri pentru daunele materiale si morale.

Hotararile vor fi redactate si motivate de urgenta, in cel mult 10 zile de la pronuntare.

Recursul. Calea de atac in materia contenciosului administrativ.

Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare.

Acest aliniat a fost considerat neconstitutional de catre Curtea constitutionala, prin decizia nr. 189/2006, apreciindu-se ca se lasa la latitudinea judecatorului stabilirea momentului din care incepe sa curga termenul de recurs, iar pe de alta parte partile nu au un reper sigur al termenului in care pot sa atace cu recurs hotararea pronuntata de prima instanta de contencios adm.

Recursul suspenda executarea si se judeca de urgenta.

Recursul de judeca la instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea de fond.

In cazul admiterii recursului, instanta de recurs, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond, daca nu sunt motive de casare cu trimitere. Cand Hotararea primei instante a fost data cu incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala din prezenta Lege, cauza se va trimite la instanta competenta. Cand Hotararea primei instante a fost pronuntata fara a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singura data, la aceasta instanta.

" Judecarea recursului in situatii deosebite

(1) Recurentul, in situatii deosebite, cum ar fi implinirea termenului pana la care isi poate valorifica dreptul pretins, va putea solicita presedintelui instantei competente sa solutioneze recursul si stabilirea termenului de judecata a recursului chiar inainte de primirea dosarului.

(2) Cererea de fixare a unui termen de urgenta, insotita de dovada inregistrarii recursului la instanta de fond, se solutioneaza in termen de 24 de ore de la prezentarea acesteia presedintelui instantei de recurs.

(3) Solutia de admitere a cererii se comunica de indata instantei de fond, care are obligatia redactarii Hotararii atacate, a comunicarii acesteia partilor, precum si a expedierii dosarului, intr-un termen de 5 zile.

(4) Motivarea recursului se poate face, sub sanctiunea nulitatii pentru tardivitate, in termen de doua zile de la comunicare.

(5) Procedura de citare a partilor si de comunicare a motivelor de recurs se va efectua cu prescurtarea termenului la 48 de ore, prin agent procedural sau prin orice mijloc rapid de comunicare a informatiilor scrise."

Acest articol criticat de doctrina este considerat inutil, considerandu-se ca reglementeaza o procedura ipotetica, ce nu poate fi respectata in practica.

Procedura de executare a hotararilor judecatoresti.

Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au admis actiunile formulate potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie titluri executorii.

Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, executarea hotararii definitive si irevocabile se va face in termenul prevazut in cuprinsul ei, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii.

In cazul in care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru intarziere. Judecarea acestei cereri se face de instanta de executare(instanta care a solutionat si fondul cauzei), fara plata unei taxe de timbru, la cererea reclamantului. Hotararea se ia in camera de consiliu, de urgenta, cu citarea partilor. Hotararea pronuntata de instanta de executare poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Acesta procedura se aplica si pentru punerea in executare a hotararilor instantelor de contencios administrativ date pentru solutionarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.

Neexecutarea sau nerespectarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ si dupa aplicarea amenzii prevazute la alin. (2) constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 100.000.000 lei.

3.Consideratii privind "actiuni speciale" introduse la instanta de contencios administrativ

Actiunile impotriva ordonantelor Guvernului

"Art.1 alin7

Persoana vatamata in drepturile sale sau in interesele sale legitime, prin ordonante sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale, se poate adresa instantei de contencios administrativ, in conditiile prezentei legi.

Art.9

Persoana vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

Instanta de contencios administrativ, daca apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile prevazute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, sesizeaza, prin incheiere motivata, Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea cauzei pe fond.

Instanta de contencios administrativ, dupa pronuntarea Curtii Constitutionale, repune cauza pe rol si va da termen, cu citarea partilor, numai daca ordonanta sau o dispozitie a acesteia a fost declarata neconstitutionala. In caz contrar, respinge actiunea ca inadmisibila pe fond.

In situatia in care decizia de declarare a neconstitutionalitatii este urmarea unei exceptii ridicate in alta cauza, sesizarea instantei de contencios administrativ se va face in conditiile art. 7 alin. (5) si ale art. 11 alin. (1) si (2), cu precizarea ca termenele incep sa curga de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I."

Exista 2 actiuni:

una care are ca obiect ordonante declarate neconstitutionale, care poate fi introdusa in termen de 6 luni sau un an(pentru motive temeinice) de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale

a doua care are ca obiect ordonante estimate neconstitutionale, care poate f introdusa oricand

In doctrina de specialitate se considera ca obiectul actiunii introduse la instanta de contencios administrativ nu poate fi decat obligarea emitentului(Guvernul, sau eventual functionarul vinovat-primul ministru, ministri care au semnat ordonanta) la plata de despagubiri, anularea ordonantei nefiind posibila datorita dispozitiilor art.5 alin1 lit a) "Nu pot fi atacate in contenciosul administrativ:

a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;"

Actiunea impotriva actelor administrative normative

In definitia data actului administartiv in textul Legii 554/2004, este inclus si actul administartiv normativ :"act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executarii ori a organizarii executarii Legii, dand nastere, modificand sau stingand raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect:

- punerea in valoare a bunurilor proprietate publica;

- executarea lucrarilor de interes public;

- prestarea serviciilor publice;

- achizitiile publice;"

Astfel se consacra in mod expres posibilitatea de a se ataca la instanta de contencios administrativ si actele administartive normative considerate ilegale, curmandu-se o disputa anterioara dintre autorii de specialitate.

Mai mult, actiunea indreptata impotriva unor astfel de acte este imprescriptibila, legea statuand ca "Actele administrative cu caracter normativ care se considera a fi nelegale pot fi atacate oricand."

Hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, prin care s-au anulat acte administrative cu caracter normativ, sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.

Pentru a se asigura opozabilitatea , "ele se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, sau, dupa caz, in monitoarele oficiale ale judetelor ori al municipiului Bucuresti, la cererea instantei de executare ori a reclamantului, fiind scutite de plata taxelor de publicitate."

Aceasta dispozitie a fost considerata criticabila, intrucat:

stabileste caracaterul facultativ al publicarii, existand riscul de a nu fi pusa in practica,

mentionarea reclamantului in randul celor care au posibilitatea de a solicita publicarea e discutabila, intrucat acesta nu mai are nici un interes, o data ce si-a rezolvat problema. Ar fi trebuit instituita obligativitatea publicarii la cererea instantei.

Publicarea in monitoarele judetelor s-ar putea sa nu isi atinga scopul, datorita gradului scazut de distributie a acesor monitoare

Actiunea in vederea suspendarii actelor administrative

Datorita faptului ca actele administartive sunt executorii din oficiu si prin ele insele, nefiind necesara interventia unui alt organ pentur a le investi cu formula executorie, devine necesara suspendarea lor atunci cand sunt contestate din punct de vedere al legalitatii lor si cand prin punerea in executare ar putea provoca o paguba persoanelor fizice sau juridice.

In Legea 554/2004 problema suspendarii actelor administartive a fost trata in art.14 si 15.

"ART. 14

Suspendarea executarii actului

(1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in conditiile art. 7, a autoritatii publice care a emis actul, persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ pana la pronuntarea instantei de fond.

(2) Instanta va rezolva cererea de suspendare, de urgenta, cu citarea partilor.

(3) Cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusa si de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator.

(4) Incheierea sau, dupa caz, sentinta prin care se pronunta suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacata cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

ART. 15

Solicitarea suspendarii prin actiunea principala

(1) Suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o data cu actiunea principala sau printr-o actiune separata, pana la solutionarea actiunii in fond.

(2) Dispozitiile alin. (2) si (4) ale art. 14 se aplica in mod corespunzator.

(3) Hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspenda executarea."

Astfel , este reglementata posibilitatea de a solicita suspendarea unui act administartiv oricand dupa emiterea actului vatamator, fie dupa introducererea recursului administartiv, fie o data cu introducerea actiunii principale in anulare, fie in timpul solutionarii actiunii principale in anulare.

Suspendarea intemeiata pe introducerea recursului amdinistartiv

Este o suspendare judecatoreasca, facultativa, admisibila dupa introducerea recursului administratic prealabil, care dureaza pana la solutionarea cauzei pe fond. Este nou introdusa prin legea 554/2004, in Legea 29/90 negasindu-se texte similare.

In literatura de specialitate se considera ca dispoyitiile mai sus mentionate se aplica si in cazul contestarii actelor administartiv jurisdictionale.

Durata suspendarii este insa criticata, aratandu-se ca se incurajeaza recursuri administartive nefinalizate prin introducerea unei actiuni la instanta de contecios administartiv(se castiga 30 zile in care ar trebui sa raspunda autorittaea sesizata+6 luni termenul pentru introducerea actiunii la instanta).

Suspendarea , ca accesoriu al actiunii in fata instantei de contencios administrativ

Este o suspendare judecatoreasca, facultativa, care poate fi ceruta fie o data cu introducerea actiunii principale in anulare, fie ulterior pe parcursul solutionarii cauzei, reglementata si de legea 29/1990.

Actiunea in suspedare are in acest caz un caracter accesoriu actiunii principale, asa incat renuntarea la actiunea principala atrage respingerea actiunii secundare(in suspendare) ca ramasa fara obiect.

Motivele suspendarii trebuie sa fie temeinice, sa se previna producerea unei pagube iminenete, sa creeze de la inceput i indoiala asupra legalitatii actului contestat si trebuie sa fie cuprinse in considerentele hotararii.

Instanta trebuie sa se pronunte asupra suspendarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, adica pana la expirarea termenulu de recurs sau pana la solutionarea recursului.

Dupa cum se poate observa, legea prevede anumite masuri menite a facilita judecarea cu celeritate a cererii de suspendare: solutionarea de rugenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor, hotararea este executorie de drept. Solutionarea se face printr-o incheiere(cand e o actiune introdusa ca accesoriu al actiunii in anulare) sau hotarare(in cazul art. 14, cand actiunea de suspendare este una principala), care pot fi atacate cu recurs in termen de 5 zile de la prununtare, recursul nefiind suspensiv de executare.

Durata suspendarii este pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, adica pana la expirarea termenului de recurs sau pana la solutionarea recursului.

Instanta competenta sa solutioneze cererea de suspendare este instanta competenta sa se pronunte si asupra fondului, prin urmarea optiunea realizata de reclamant(dpdv teritorial) la intentarea actiunii in suspendare este obligatorie si la intentarea actiunii in anulare.

Suspendarea la solicitarea Ministerului Public

Este supusa unor conditii:

poate viza doar acte normative

este intemeiata doar atunci cand prin actul normativ se perturba grav activitatea unui serviciu public"administrativ"

este intemeiata pe un interes public major, nu pe un drept subiectiv vatamat, prin urmare este "obiectiva"

este independenta de actiunea in anulare a actului administartiv normativ

Prin urmare nu este admisibila introducerea de catre Ministerul Public a cererii de suspendare a actului administrativ normativ ce vatama drepturi subiective ale unor persoane fizice sau juridice

Prevederea legala a fost criticata, aratandu-se ca nu este justificata utilitatea ei, cata vreme cat persoana juridica de drept public sau privat care administreaza serviciul public respesctiv are posibilitatea si interesul de a actiona ea insasi in vederea naularii si suspendarii actului normativ.

Suspendarea de drept

In temeiul unor dispozitii speciale ale legii contenciosului administrativ 554/2004 sau ale altor legi speciale(d ex. L.215/2001), introducerea actiunii in anulare poate avea ca efect suspendarea de drept a actului administartiv atacat. Este cazul contenciosului obiectiv declansat de prefect, ANFP, etc. In aceste cazuri reclamantul nu trebuie sa motiveze in nici un fel necesitatea suspendarii, aceasta operand de drept

Actele administrativ jurisdictionale

|"ART. 6

Actele administrativ-jurisdictionale

(1) Jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite.

(2) Actele administrativ-jurisdictionale pot fi atacate direct la instanta de contencios administrativ competenta potrivit art. 10, in termen de 15 zile de la comunicare, daca partea nu exercita caile administrativ-jurisdictionale de atac.

(3) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa nu utilizeze calea administrativ-jurisdictionala de atac, va notifica aceasta organului administrativ-jurisdictional competent. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data notificarii.

(4) Daca partea care a optat pentru jurisdictia administrativa speciala inteLege sa renunte la calea administrativ-jurisdictionala in timpul solutionarii acestui litigiu, va notifica intentia sa organului administrativ-jurisdictional sesizat, care emite o decizie ce atesta renuntarea la jurisdictia administrativa speciala. Termenul prevazut la alin. (2) incepe sa curga de la data comunicarii acestei decizii. "

Conform Legii, prin act administrativ-jurisdictional se intelege  actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare;

Inainte de revizuirea Constitutiei din 2003, recusul administrativ jurisdictional trebuia in mod obligatoriu exercitat inainte de sesizarea intantei judecatoresti, sub sanctiunea decaderii, fiind prin urmare un recurs administrativ prealabil obligatoriu.

Acum, caracterul obligatoriu a acestui recurs administrativ a disparurt, el devenind facultativ.Astfel, cel vatamat de un act administrativ petnru care legea prevedere o precedura administrativ jurisdictionala de atac, nu mai este obligat sa urmeze calea acestei proceduri, putand ataca actul respectiv direct la instanta de contencios administrativ( dupa realizarea procedurii prealabile obisnuite, prev de art7).

In raportul dintre recursul administrativ-jurisdictional si actiunea in contencios administartiv se poate sublinia:

jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite( cel care alege daca urmeaza calea administratic jurisditionala fiind reclamantul)

daca procedura administrativ jurisdictionala este formata din fond si cai de atac, petitionarul are optiunea de a renunta la caile de atac si de intenta actiune la instnta de contencios administartiv in termen de 15 zile de la data notifiacrii organului administartiv jurisdctional

dupa exercitarea cailor de atacadministrativ jurisdictionale, se poate intenta actiune la instnta de contencios administrativ in termen special de 15 zile

dreptul petitionarului de a renunta la calea administrativ jurisdictionala in timpul solutionarii cererii sale, cu notificarea intentiei sale organului administrativ jurisdictional sesizat, care trebuie sa emite o decizie de constatare a renuntarii. In termen de 15 zile dela comunicarea deciziei de constatre, petitionarul se poate adresa instantei de contencios administartiv.

Obligatia petentului de a astepta decizia de constatare a renuntarii la "judecarea " litigiului de catre organul administrativ jurisdictional este considerata neconstitutionala, intrucat permite autoritatii tergiversarea declansarii actiunii iin contencios administrativ, termenul pentru sesizarea instnatei curgand de la daca comunicarii acestei decizii.

Exceptia de ilegalitate

"ART. 4

Exceptia de nelegalitate

(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricand in cadrul unui proces, pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate. In acest caz, instanta, constatand ca de actul administrativ depinde solutionarea litigiului pe fond, va sesiza prin incheiere motivata instanta de contencios administrativ competenta, suspendand cauza.

(2) Instanta de contencios administrativ se pronunta, dupa procedura de urgenta, in sedinta publica, cu citarea partilor.

(3) Solutia instantei de contencios administrativ este supusa recursului, care se declara in 48 de ore de la pronuntare ori de la comunicare si se judeca in 3 zile de la inregistrare, cu citarea partilor prin publicitate.

(4) In cazul in care instanta de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanta in fata

careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost constatata."

Institutia "exceptiei de ilegalitate" este definita in doctrina romana ca fiind " un mijloc de aparare prin care, in cadrul unui proces pus in curgere pentru alte temeiuri decat nevalabilitatea actului administrativ, una din parti, amenintat sa i se aplice un asemenea act ilegal, se apara invocand acest viciu si cere ca actul sa nu fie luat in considerare la solutionarea spetei"

In temeiul Lecii 554/2004, exceptia de ilegalitate przinta urmatoarele trasaturi:

este o aparare, care nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar constatare ilegalitatii lui si inlaturarea lui din cauza

poate fin ridicata oricand, fiind imprescriptibila, si pe tot parcursul procesului- fond, apel sau recurs.

vizeaza doar acte administrative tipice, nu si acte administrative asimilate( ex refuzul nejustificat)

poate fi ridicata de orice parte din proces sau de instnta din oficiu

instnta de drept comun poate refuza sesizarea instnatei de contencios administrativ numai in cazul in care de actul administrativ nu depinde solutionarea pe fond a pricinii

este o exceptie procesuala de ordine publica, chiar daca are efecte numai intre parti

poate fi ridicata in orice proces de competenta instantelor judecatoresti- civil, comercial,dr.muncii, penal, dar nu in cazul procedurilor administrativ jurisdictionale

competenta de solutionare pe fond a exceptiei de ilegalitate apartine instantei de contencios administartiv, care va fi sesizata de instanta in fata careia a fsot ridicat, prin incheiere motivata. Pe tot parcusrul judecarii exceptiei de ilegalitate, cauza principala va fi suspendata

In cazul ridicarii unei exceptii de ilegalitate in cadrul unui proces de contencios administrativ , judecata va fi suspendata si cauza trimisa instantei competente sa judece exceptia, daca este alta decat cea sesizata initial( in cazul in care in cadrul unui proces judecat de tribunal, se ridica o exceptie privind un act emis de o autoritate centrala, de competenta curtii de apel).

in urma constatarii ilegalitatii, actul administrativ continua sa produca efecte juridice, atat fata de destinatar cat si fata de terti, dar instnta chemata sa solutioneze cauza il considera inopozabil in cazul acesteia. Intr-o noua cauza, legalitatea actului va trebui pusa din nou in discutie, insa ea va beneficia de autoritate de lucru judecat.

este admisibila indiferent daca actul administrativ in discutie mai poate fi contestat pe cale directa sau nu

este admisibila si in cazul actelor administrative exceptate dela actiunea directa in contencios administrativ, intrucat nu duce la anularea actului, dar actul ar putea fi ignoar si s-ar putea acorda despagubiri. O opinie contrara are autorul legii, Antonie Iorgovan.

Exemple practice:

se doreste naularea unui act individual , dar nu si a actului normativ in baza caruia a fost emis

in cadrul procedurii de executare silita a unui act ilegal, care nu a fsot atcat pe cale directa