 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Constituirea si consolidarea sistemului bancar 1859 - 1918
|
|
Activitatea bancara in perioada primului razboi mondial - ii9i4 - i9i8 |
|
| ACTIVITATEA BANCARA, IN PERIOADA PRIMULUI RA,ZBOI MONDIAL - 11914 - 1918, s-a integrat in momentul de maxima incordare politica, economica si sociala a poporului roman, insotita de suferinte, sacrificii de eti omenesti si distrugeri de valori materiale. In timp ce bancile romanesti, in frunte cu Banca Nationala a Romaniei, au fost prezente pentru solutionarea problemelor financiare deosebit de grele, prin care a trecut tara noastra in acele momente, bancile cu capital strain au adoptat o atitudine de expectativa. Banca Nationala a Romaniei, cu toate ca, de la infiintare, a avut ca obiectiv principal finantarea necesitatilor dezvoltarii economice si, numai in unele cazuri, finantarea nevoilor statu Prin conventiile din 15 aprilie si 19 decembrie 1915, s-au acordat alte doua imprumuturi de cate 100 milioane lei. cu dobanda de 3,5% si, respectiv, 2,5%. Primele doua imprumuturi s-au prelungit pe inca doi ani, reducandu-li-se dobanda la 3%. Pentru acoperirea emisiunilor, determinate de imprumuturile acordate, guvernul a silit ca Banca Nationala sa perceapa taxele de export in aur, care sa rena bancii. La sugestia bancii, in aprilie 1916, guvernul a lansat un imprumut national care a avut succes si astfel, cu suma realizata, s-a redus datoria statului la Banca Nationala, incat, in iunie 1916, aceasta insuma numai 147,8 milioane lei. Dupa intrarea in razboi a Romaniei, Banca Nationala a acordat noi imprumuturi statului. Astfel, la 21 octombrie 1916, a acordat un imprumut de 300 milioane lei, cu o dobanda de 2,5%, care a fost extinsa si la imprumuturile anterioare, statul obligandu-se a varsa, la Londra, valorile de acoperire, obligatie ce nu s-a respectat din cauza imprejurarilor. In conditiile grele ale razboiului, dupa mutarea intregii actitati a Bancii Nationale la Iasi, in baza garantiilor si intelegerilor dintre guvernul Romaniei si Rusiei imperiale, tezaurul Bancii Nationale a fost transportat la Moscova si incredintat, spre pastrare, guvernului imperial rus. Dupa verificarea minutioasa a intregului tezaur, efectuata intre 9 ianuarie 1917 si 4 februarie 1917, in fata delegatilor romani si rusi, prin protocolul incheiat la 16 februarie 1917, s-a constatat depunerea a 1738 de lazi, continand stocul metalic al Bancii Nationale a Romaniei in valoare de 314.580.456 lei si 84 bani, precum si a 2 lazi in valoare de 7 milioane lei, in total 321.580.456,84 lei. Si in noile conditii, la 12 aprilie 1917, Banca a acordat un imprumut de 300 milioane lei, statul obligandu-se sa depuna la Londra, pentru acoperirea emisiunii, rente engleze de 5 milioane lire sterline si a fost de acord ca Banca sa suspende plata biletelor sale in moneda convertibila. - La 20 decembrie 1917, un nou imprumut de 300 milioane lei, in conditii identice cu cel din 12 aprilie 1917. - La 3 august 1917, Banca Nationala a Romaniei a depus la Moscova si valorile si efectele primite spre pastrare, in valoare de 1.594.836.721,09 lei. La 11 mai 1918, Banca a acordat ultimul imprumut din perioada de razboi, de 300 milioane lei, cu o dobanda de 1%, statul obligandu-se sa furnizeze bancii deze in valoare de 100 milioane lei. La sfarsitul anului 1918, emisiunea Bancii nu mai avea la baza operatiuni economice decat in proportie de 4,5%, grosul fiind avansuri acordate statului.In bilantul pe 1918, datoria statului, contractata in timpul ostilitatilor, ura cu 1.596,1 milioane lei. Actitatea Casei de Depuneri si Consemnatiuni, in timpul razboiului, a fost aproape complet paralizata, datorita cererilor masive de restituire a depunerilor, precum si de evacuarea tezaurului Casei la Iasi, odata cu cel al Bancii Nationale. Disponibilul in numerar, de 1,2 milioane lei, a fost confiscat, in cea mai mare parte, de ocupantii germani, in timp ce depunatorii cereau staruitor restituirea depunerilor, mai ales de la Casa de Economii. in aceasta situatie, Casa de Depuneri si Consemnatiuni a acordat Casei de Economii, intre iunie 1916 si august 1917, imprumuturi de 4,3 milioane lei, pentru a face fata cererilor de restituire. Casa de Depuneri si Consemnatiuni a fost silita sa faca o serie de operatiuni in folosul ocupantilor: sa participe la imprumutul fortat de 250 milioane lei, impus de acestia judetelor ocupate, pe baza de obligatiuni garantate cu veniturile din impozite locale, desi acestea constituiau, de mai inainte, dreptul de prilegiu in favoarea creditului judetean si comunal; sa participe la imprumutul contractat de orasul Bucuresti, destinat restituirii unor imprumuturi antebelice, plasate pe piata germana, ceea ce le-a ingreunat si mai mult situatia.In septembrie 1917, conducerea Casei de Depuneri si Consemnatiuni a hotarat primirea de depuneri speciale, cu dobanda de 5% pe an. cu termen de restituire de cel putin 3 luni dupa incheierea definitiva a pacii, actiune reusita care a influentat pozitiv depunerile, putandu-se astfel face fata restituirilor. Dupa armistitiul de la Focsani (() decembrie 1917), depunerile au depasit restituirile, soldul in numerar ajungand la 10 milioane lei (la inceputul anului 1918) si la 23 milioane lei (dupa incheierea paci separate de la Buftea, din 5 martie 1918), dar acesta a fost si rezultatul inflatiei provocate de punerea in circulatie a banilor de razboi etnisi de Banca Generala Romana (2 miliarde lei, de trei ori mai mult decat totalul biletelor Bancii Nationale, aflate in circulatie in ajunul intrarii Romaniei in razboi). In perioada 1915-l917, cele mai mari credite au fost acordate statului, iar dupa aceasta data au aparut creditele pentru institutiile de utilitate publica si particulari. La institutiile de utilitate publica, care cuprindeau intreprinderile de stat si, indeosebi, caile ferate, in anii 1917-l918 imprumuturile acordate au depasit pe cele ale statului, tendinta, care va continua si dupa razboi, in Urmare a cresterii disponibilitatilor, Casa a inceput, din ianuarie 1918, sa acorde particularilor imprumuturi pe gaj de efecte publice pana la suma de 10 mii lei, cu dobanda de 6% pe an, pentai cel mult 30% din valoarea nominala a gajului. Din aprilie 1918, plafonul de 10 mii lei a fost ridicat la 30speculative, iar, in conditiile inflatiei, restituirea acestora s-a facut in moneda depreciata. CASA DE ECONOMII a fost si ea afectata de razboi, depunerile fiind in permanenta scadere, ceea ce reflecta starea de saracie pricinuita de razboi, de ocupatia germana si de cresterea continua a preturilor cu care se confruntau masele largi ale populatiei. Conducerea Casei de Economii nu a intreprins nimic pentru atragerea economiilor banesti ale populatiei, singura masura, luata in noimebrie 1918, fiind ridicarea limitei maxime a depunerilor pe un libret de la 3 mii lei la 6 mii lei si a sumei maxime, ce se putea depune odata, de la 300 la 600 lei. Fata de 40 mii - 45 mii de librete, ce se emiteau anual in perioada antebelica, in 1917 s-au emis numai 7,5 mii librete si s-au anulat 8,4 mii, iar in 1918, s-au emis 7,7 mii librete si s-au anulat 2,2 mii. Aceasta se datora si faptului ca oamenii de afaceri nu aveau interes sa faca depuneri la Casa de Economii, preferand comertul speculativ, care aducea profituri considerabile Bancile Comerciale cu capital romanesc au avut, fata de razboiul national din 1916-l918, asa cum s-a mai aratat, interese deosebite fata de cele cu capital strain. Astfel, in timp ce bancile romanesti si-au sporit capitalul social, finantand nevoile crescute ale tarii, in aceasta perioada, bancile cu capital strain au avut o atitudine de asteptare si de mare prudenta comerciala, neaducand nici o modificare capitalului social.Cea mai mare crestere a capitalului a inregistrat-o Banca Romaneasca, respectiv de la 26,2 milioane lei, in 1914, la 60 milioane lei, in 1916, capital care a ramas neschimbat pana in 1918. Cresterea de capital la Banca Romaneasca a fost determinata de faptul ca vanzarea, catre puterile centrale a unor importante cantitati de cereale in anii 1915-l916, pe de o parte, a usurat situatia financiara a agriculturii noastre, pe de alta parte, a provocat o abundenta de numerar pe piata financiara romaneasca. inmultirea numerarului s-a datorat si faptului ca Banca Nationala a Romaniei a acordat statului un imprumut pe bonuri de tezaur pentru acoperirea cheltuielilor mereu crescande. Cu toate ca statul roman a lansat un imprumut intern, imprumutul national", sub forma de renta 5%. cu un curs de 84%, ceea ce a adus tezaurului suma de 400 milioane lei, pe piata financiara au ramas, in continuare, importante cantitati de numerar. in aceste conditiuni, Banca Romaneasca si-a sporit capitalul social cu deplin succes, din doua motive. Unul de ordin tehnic bancar, respectiv sporirea prea mare a angajamentelor in depuneri spre fructificare, conturi curente creditare si reescont, fata de mijloacele proprii de exploatare - capital si rezerve. Al doilea motiv, de ordin national economic, a fost sintetizat de catre profesorul V. Slavescu: Pentru reorganizarea diferitelor ramuri de productie economica, agricultura si, mai ales, industria, comertul si transporturile, era necesara intarirea intreprinderilor de credit, care sa fie capabile, la momentul dat, sa dea tot sprijinul lor initiativei ce urma sa se ridice in acest scop infaptuirea practica a principiului nationalizarii etii noastre economice . Dintre bancile cu capital strain - The Bank of Romania Ltd., nu era decat 0 sucursala a bancii, cu acelasi nume din Londra si, deci, nu putea fi considerata ca o banca de sine statatoare, iar Banca Generala Romana si Banca de Credit Roman au fost puse sub sechestru pe durata ostilitatilor. Banca Generala Romana, cea de-a 4-a banca cu capital strain, imediat dupa intrarea Romaniei in razboi si invadarea teritoriului de catre armata germana, a jucat cel mai nefast rol. Sub conducerea lui Sterling si Petersen, reintorsi cu maresalul Mackensen, a fost inchisa Banca Nationala a Romaniei din Bucuresti, aceasta banca preluand emiterea biletelor de banca in interesul ocupantilor, ceea ce a avut drept consecinta inflatia monetara si scumpirea etii. Prin intermediul acestor bilete de banca, au inceput sa se cumpere mosii, terenuri urbane, case si alte valori materiale, sa se organizeze intreprinderi industriale si comerciale germane pe teritoriul Romaniei. Gazeta Bucurestilor", organul oficial al comandaturii germane, in 9 august 1918, publica urmatoarele: Diskonto Gesellschaft, Banca S. Bleichschroeder si Banca Generala Romana au achizitionat minele si regiunile de lignit din Romania. Minele, ce se afla in exploatare, cuprind 80% din productia totala din Romania". Dar si dupa pacea de la Bucuresti, din 24 aprilie 1918, dintre Romania si Puterile Centrale, Banca Generala Romana si-a continuat rolul nefast, punand in circulatie peste 2 miliarde bilete de banca pe care tara a trebuit, ulterior, sa le rascumpere. Prin Decretul-lege din 3 decembrie 1918, dupa ce Germania a fost innsa, s-a silit ca, pana la 1 ianuarie 1919, sa se stampileze toate biletele de banca emise de Banca Generala Romana. Biletele nestampilate urmau a se confisca dupa aceasta data . |
|
|
Politica de confidentialitate
|
