 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
ECONOMIE
Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala. |
| StiuCum
Home » economie
» bancile in economie
» Constituirea si consolidarea sistemului bancar 1859 - 1918
|
|
Banca nationala a romaniei; conditiile de infiintare si rolul acesteia pana la primul razboi mondial. |
|
| Crearea unei banci nationale a fost ridicata, inca din 1861 de catre Ion. C. Bratianu, care, in discursul rostit in (amera in ziua de 10 ianuarie, a afirmat ca atat timp cat nu vom avea o banca nationala, nu vor dispare crizele financiare din tara'. Cuvantarea nu a ramas fara ecou. in februarie 186l, Mar.olachi Costachi Epureanu, presedinte al Consiliului de Ministri si ministru de finante, a publicat, in Monitoail Oficial, un proiect de lege pentai infiintarea unei banci de scont si circulatie, cu un capital de 12 milioane lei vechi, clin care 3 milioane sa fie subscrisi de stat. iar restul de 9 milioane de catr Creditul Funciar si celelalte institutii financiare, create prin forte proprii, care prosperau, au intensificat discutiile si pregatirile pentai infiintarea unei banci de emisiune. Pentru crearea unei banci de emisiune, se desprindeau doua conceptii: Unii credeau ca trebuie sa se astepte ca si comertul si industria tarii sa ia 0 dezvoltare mai mare, pentru ca sa se justifice necesitatea 'nfiintarii unei banci de emisiune, pe cand altii sustineau ca, numai cand rom avea o banca nationala, care sa mijloceasca si sa ajute prin credite ramurile de activitate economica, vom avea sa inregistram progrese mari. dupa cum s-a si intamp'at . Dupa incercarea nereusita cu Banca Romaniei, despre care am vorbit, au inceput cin nou sa apara proiecte, mai ales straine, pentru infiintarea unei banci de scont si emisiune. Astfel. in octombrie 1871, E. Bousquet Deschamps propunea ministrului de finante - P. Mavrogheni, in numele sau si al grupului de bancheri pe care il reprezenta, concesiunea infiintarii, pe langa un Credit Financiar si a unei Banci Nationale de Scont". Potrivit proiectului, Banca Nationala de Scont urma sa inceapa cu un capital ele 5 milioane lire sterline, din care prima emisiune sa fie de 2,5 milioane lire sterline, putand fi sporit pana la 10 milioane lire sterline. Subscrierea capitalului urma a fi facuta: 1/4 in tara si 3/4 de capitalistii straini. Banca urma sa primeasca dreptul de a emite bai cnote, acoperite, in proportie de 25%, cu moneda metalica, statul obligandu-se, ca pe tot timpul concesiunii, care se cerea a fi ele 99 ani, sa nu mai emita nici un fel de bilet ele banca, sa nu mai acorde astfel de concesiuni unei alte institutii si sa scuteasca banea ele' orice fel de impozit pe timpul concesiunii. De asemenea, se preconiza ca Banca sa fie obligata sa deschida guvernului roman un credit de 2 milioane lianei, cu dobanda ele 7%, pe baza unor bonuri ele tezaur, cu afectarea speciala a unor venituri determinate. Desi propunerea, facuta de P. Mavrogheni parlamentului, fusese insusita de o serie de deputati (G. Gr. Cantacuzino. S. Manu, Ioan Rhitoride, N. Costandache, Stefan Goiescu, Rosnoveanu, Tatarascu, Millo), si sub rezerva unor modificari, concesiunea nu a fost acordata. Proiectul lui Ferdinand Leithner, din 1873, prevedea infiintarea unei Banci Nationale Romane cu toate privilegiile necesare, cu un capital ele 8 milioane lire sterline sau 200 milioane franci. impartit in 400 mii actiuni a 500 franci sau 20 de lire sterline, care, de asemenea, nu a fost realizat, prezentand un interes neinsemnat pentru tara. Nici proiectele grupului de- bancheri straini (Hertz, Reims si Daru), precum s: ale grupului de bancheri domiciliati in Bucuresti, dar cu puternice legaturi financiare externe pentru infiintarea unei banci de scont si circulatie (Mallet, Haber si Stern), nu au putui fi admise.In 1874, ministerul de finante P. Mavrogheni a propus un proiect de infiintare a unei banci ele scont si circulatie, fara participarea statului, dar nici acesta nu a fost ve)tat.Infiintarea unei banci ele emisiune ramanea, in continuare, o mare nevoie, determinata de inte'-eseli genei ale ale statului sub aspect financiar si valutar, a greutatilor politice elin mii 1876-l877, cand a fost obligata a suporta sarcini financiare grele pentru purtarea unui razboi si cand creditul statului, atat pe piata interna, cat si ce.i externa, era indoielnic si suporta presiunea conditiilor camataresti insuporabile I.C. Bratianu sustinea ca ce mult si dureros se simte lipsa unui asezamant financiar puternic si serios, care sa poata da tarii existenta baneasca in vremuri de nevoie . La 27 februarie 1880, guvernul l.C. Bratianu a depus in Camera proiectul unei banci nationale care trebuia sa ajute economia nationala mai mult ca oricare alta institutie. Raportorul Gheorghe Chitii intovarasea acest proiect cu o expunere de motive, din care retinem: Necesitatea infiintarii unei banci de scont si circulatie, simtita de societatea noastra intr-un mod atat de intensi de mai multi ani incoace, nu provine numai din cauza legitimei dorinti ce are fiecare om de a afla, cu inlesnire si cu o cat mai mica dobanda, un capital necesar pentru a pune in miscare activitatea sa comercialei, industriala, mijloacele de comunicatii, si in fine, desteptarea intelectuala in genere, care, ne mai putand sta in nelucrare si paralizare, cata in toate si prin toate modurile a-si satisface spiritul de intreprindere, a multiplica necontenit ceea ce are deja, a se misca, in fine, mai liber si cu puteri mai mari, pe calea cea larga a progresului si bunei stari' . Theodor Rosetti se indoia de oportunitatea creerii Bancii Nationale, spunand in senat, in martie 1880, urmatoarele: Orice institutie, creata inaintea timpului si pentru care nu exista elementele necesare ale vietii sale economice intr-o tara, poate deveni foarte usor periculoasa pentru dezvoltarea ulterioara a economiei nationale. Nu cred ca timpul sa fie oportun pentru introducerea, la noi, a acestei institutiuni, atat de delicate, atat de provocata cum este banca'. In jurul organizaii sistemului, ce trebuie adoptat, au fost multe si aprinse discutii. Unii se declarau pentru tipul de banca de stat, altii pentru tipul de banca particulara, unii cereau o singura banca de emisiune cu monopol exclusi altii admiteau principiul pluralitatii (ca in Statele Unite ale Americii si Elvetia). Proiectul a fost acceptat, adoptandu-se sistemul mixt de colaborare a capitalurilor particulare cu statul si acela al unei singure banci cu monopol exlusiv al emisiunii, tinandu-se seama si de lipsurile din scurta activitate a Bancii Nationale a Moldovei. La 17 aprilie 1880, proiectul, depus de ministrul de finante I. C. Bratianu, a devenit legea prin care se statorniceau normele de organizare a BA,NCII NATIONALE A ROMA,NIEI, care urma sa-si inceapa activitatea la 1 iulie 1880. Stefan Zeletin a caracterizat acest important moment ca ,.Cel mai de seama eveniment in dezvoltarea burgheziei romane modeme, metropola capitalismului nostru bancar" Legea din 17 aprilie 1880,. care silea normele de organizare si functionare a Bancii Nationale a Romaniei, avea urmatoarele prevederi mai importante: ' banca avea privilegiul de a emite bilete de banca la purtator. Suma biletelor in circulatie, fiind reprezentata prin valori lesne de realizat, banca trebuia sa aiba o rezerva metalica ele o treime din suma biletelor emise. Biletele urmau a fi de 20, 100, 500 si 1.000 lei. Proportia biletelor de 20 lei nu putea intrece 30% din totalul emisiunii. Biletele, se arata in lege, trebuiau platite la prezentarea la birourile bancii in aur sau moneda nationala de argint. Guvernul era dator a le primi la toate casele statului, precum si la alte silimente publice dependente de guvern. Sediul principal al bancii s-a silit la Bucuresti, cu obligatia de a infiinta sucursale si agentii in principalele orase ale tarii si, in special, in fiecare capitala de judet. Imediat, urmau sa se infiinteze sucursale la Iasi, Galati, Braila si Craiova. Capitalul Bancii s-a silit la 30 milioane lei, impartit in 60 mii actiuni a cate 600 lei, din care 10 milioane lei sa se depuna de stat si 20 milioane lei de particulari, prin subscriptii publice. La infiintare, urmand a se depune 12 milioane lei, iar restul, in doua emisiuni a cate 9 milioane lei, dupa necesitati. Patm actiuni dadeau dreptul la un singur vot in adunarea generala. Nimeni nu putea avea mai mult de 10 voturi, indiferent de numarul actiunilor sale. Fondul de rezerva s-a prevazut a se constitui dintr-o retinere de 20% asupra beneficiilor nete, dupa ce se repartiza actionarilor un prim dividend de 6%. Operatiunile, pe care le putea face banca, conform legii de organizare, erau urmatoarele: ' sa sconteze sau sa cumpere efecte de comert (polite, bilete la ordin), avand ca obiect operatiuni comerciale; ' sa sconteze bonuri de te/aur, pana la concurenta sumei reprezentand 20%) din capitalul varsat; ' sa faca comert cu aur si argint; ' sa dea avansuri pe aur si argint; ' sa primeasca in depozit metale, sume de aur si argint sau sume de bani in cont curent; ' sa dea avansuri in cont curent sau pe termene scurte, garantate prin depozite de efecte publice sau valori garantate de stat; ' sa faca serviciul de casierie al statului, fara nici o indemnizatie, in conditiile silite printr-o lege speciala. Cat priveste organele de cond.ucere ale Bancii Nationale, s-au adoptat forme complexe, si anume - Consiliul de administratie, format din toti directorii prezidati de guvernator, avand sarcina administrarii generale a Bancii. Primul consiliu de administratie a fost format din: Ion Campineanu -guvernator, ajutat ele directorii: Th.- Stefanescu, Em. Constantinescu, Th. Mehedinteanu, D. Bilcescu, I Procopie Dumitrescu, Anton Carp . - Guvernatorul, era numit de guvern pe termen de 5 ani, cu conditia sa fie roman si sa posede 40 de actiuni ale Bancii Nationale. Guvernatorul, cu largi puteri, privind conducerea si administratia Bancii, in calitate de organ executi urmarea realizarea deciziilor luate de consiliul de administratie, consiliul general si adunarea generala a actionarilor. - Directorii, care conduceau diferite sectoare ale Bancii, erau in numar de 6: doi numiti de guvern si patru alesi de adunarea generala pe timp de un an, cu conditia sa fie romani si sa posede 20 de actiuni ale Bancii Nationale. - Cenzorii, in numar de 7, trebuiau sa fie romani si sa posede 4 actiuni ale Bancii. Patru erau alesi de adunarea generala a actionarilor, pe termen de 4 ani, si trei erau numiti de guvern, pe termen de 3 ani. Ei aveau dreptul sa controleze toate operatiunile, constituind impreuna consiliul de cenzori. - Consiliul de cenzori, constituit din cei 7 cenzori, care erau obligati a se intruni, cel putin 4 clin ei, o data pe saptamana, pentru a exercita un control permanent. Deciziile consiliului de administratie, privind operatiunile Bancii si, indeosebi, taxa scontului, trebuiau sa aiba aprobarea consiliului de cenzori. Primii cenzori au fost: M. Germani, St. Ioanid, A. Baicoianu, Petru Stoicescu, C. Angelescu". - Consiliul general era constituit din consiliile de administratie si al cenzorilor, sub presedintia guvernatorului, avand sarcina de a se ocupa cu: probleme generale de emisiuni, ele fixarea diferitelor conditii in operatiuni, votarea bugetului de cheltuieli si numirea membrilor din Comitetul de scont. - Comitetul de scont, cu sarcina de a examina efectele prezentate la scont; membrii sai puteau fi alesi si dintre cenzori sau numiti ele consiliul general, pe timp de un an. - Comisarul guvernului, fara a fi organ al Bancii, reprezenta direct guvernul, avand dreptul: sa cunoasca toate operatiunile Bancii, sa participe cu vot consultativ la adunari, consilii sau comitete si sa se opuna la executarea oricarei hotarari, aceasta suspendandu-se pana la hotararea guvernului.. - Adunarea generala era alcatuita din actionarii care posedau cel putin 4 actiuni, care dadeau dreptul la un vot; nici chiar statul nu putea avea mai mult de 10 voturi, prin delegatul care 4 reprezenta. Adunarea generala putea lua decizii valabile numai claca participau cel putin 1OO actionari, reprezentand cel putin 50% din capitalul subscris. Adunarile generale ordinare se tineau o data pe an, in a 3-a duminica a lunii februarie, iar cele extraordinare, oricand era nevoie sau la cererea consiliului de cenzori ori a minimum 20 de actionari, posedand cel putin 800 actiuni. Adunarea generala delibera asupra: problemelor mentionate in convocari, bilantului anual, aproband descarcarea gestiunii consiliului de administratie, impartirii beneficiilor, alegerii sau revocarii directorilor si cenzorilor. Rezolutiile se luau cu majoritate de voturi. Legea pentru infiintarea Bancii Nationale a Romaniei a provocat discutii aprinse, in Camera si Senat, la care au participat oameni politici ai vremii.In Camera, Alexandru Lehovaiy, recunostea utilitatea institutiei in sine, combatea principiul participarii statului la capitalul Bancii Nationale, considerand ca o inovatie primejdioasa, ca o combinatie neobisnuita intre cele doua teorii ale bancilor privilegiate de scont si circulatie: teoria bancii de stat si teoria bancii fondata din initiativa privata, sub privigherea statului. De asemenea, considera ca o noua emisiune de bilete de banca, dupa ce pe piata existau si circulau 20 milioane lei bilete ipotecare, constituia o primejdie pentru viata economica a tarii. Ion Campineanu, ministru cie finante, a raspuns la obiectiunile ridicate de Al. Lahovary, privind cele doua sisteme de banci de emisiune ' banca de stat sau banca particulara, aratand: Nu s-a admis banca de stat. fiindca s-ar fi zis ca ea este numai o unealta in mana guvernului, un mijloc in mana sa, ca oricand ar voi sa vina sa-si realizeze resursele printr-o emisiune necalculata de bilete de banca, d-atunci ar fi fost izbita de la inceput o asemenea institutie ele discredit . Banca particulara, cu privilegiu de stat, insemna, de fapt, o banca constituita cu ajutorul capitalului strain, straini care nu vin la noi decat atunci cand vac putinta si siguranta unui castig pentru dansii, iar nicidecum pentru noi", arata Ion Campineanu in combaterea lui Alexandru Lahovary. In privinta inflatiei, ce se putea produce prin emiterea bancnotelor peste biletele ipotecare, aflate deja in circulatie. Ion Campineanu, raspundea ca, desi Statul ar fi avut ocazia sa abuzeze de aceasta emisiune, totusi nu a facut-o, biletele ipotecare avand chiar un agio fata de argint, dovada increderi: publicului; emisiunea Bancii Nationale urma a se tine la nivelul nevoilor pietei, iar atunci cand biletele ipotecare deveneau inutile prin intrarea in uz a noilor bancnote, ele urmau a se retrage in timp de 4 ani, dupa cum prevedea si legea in art. 3" asa incat, pe piata, ramanea in circulatie o singura moneda fiduciara. Experienta ultimilor ani - spunea Ion Campineanu ' nu justifica aceste proorociri pesimiste" .In Senat, de asemenea, proiectul de lege a fost mult dezbatut. Raportorul D. Pisca arata urmatoarele: Lipsa unei asemenea institutii facea ca atat creditul public, cat si cel comercial sa fie foarte marginit la noi, iar ind Ion Ghica a combatut temerile pe care le avea Theodor Rosetti. iar Vasile Boerescu, ministrul de externe, care inlocuia pe ministrul de finante, expunand in detaliu principiile legii, conchidea astfel: Eu va marturisesc ca, daca regret ceva, este ca o asemenea banca nu s-a infiintat mai dinainte, de acum cativa ani, caci rezultatele ei folositoare erau deja sa fie simtite. De altfel, epoca infiintarii ei este foarte oportuna, caci creditul statului este bine silit si operatiunile bancii au sa se faca cu inlesnire si folosul, ce se va produce, are sa se simta imediat. Atunci, cu totii impreuna si cu dl. Theodor Rosetti, avem sa ne felicitam de instituirea unei banci, care este conditiunea prealabila a oricarei reforme si imbunatatiri economice generale"' . De la infiintare si pana la primul razboi mondial, dupa unii economisti, activitatea Bancii Nationale a Romaniei se poate imparti in mai multe etape, iar dupa altii, intreaga perioada se considera o singura etapa. Dupa clasificarea facuta de Victor Slavescu, etapele dinaintea primului razboi mondial ar fi urmatoarele: Prima etapa: De la infiintare si pana la schimbarea etalonului nostru monetar - 1880-l890; A doua etapa: De la introducerea etalonului aur si pana la retragerea statului, in ceea ce priveste capitalul social al bancii - 1891-l901; A treia etapa: De la transformarea Bancii Nationale in banca de emisiune particulara si pana la declararea primului razboi mondial - 1901-l914. In perioada 1880-l890, in activitatea Bancii Nationale a Romaniei, principala operatiune - emisiunea de bilete - a inregistrat unele \ariatiuni din punct de vedere al acoperirii metalice legale.In aceasta perioada, la baza biletelor emise se gasea aur, foarte mult argint si o alta moneda hartie - biletele ipotecare - emise de stat, cu valori certe si reale - bunurile domeniilor. Biletele ipotecare, emise de Stat in iunie 1877, aveau ca scop acoperirea cheltuielilor de razboi si urmau sa fie retrase dupa doi ani fie prin contractarea unui imprumut pe termen lung, fie prin vinderea imobilelor statului, ipotecate pentru garantare. Neluindu-se nici una clin aceste masuri, in legea de organizare a Bancii Nationale, s-a stipulat obligatia acesteia de a retrage, in timp de 4 ani, biletele ipotecate, emitand, in schimb, bilete de banca contrar prevederilor legii, privind modul de acoperire a biletelor de banca emise. Termenul de retragere a biletelor ipotecare nu a putut fi respectat; in 1886 Banca detinea inca un volum ele bilete ipotecare, insumand 25 milioane lei.In operatiunile de cumparari si vanzari de devize, care au atins un nivel ridicat, cu toate ca s-a urmarit permanent silitatea cursului ele schimb al leului, in primii 10 ani de activitate a Bancii, cursul leului s-a departat de paritate, mai cu seama in perioadele de criza. De exemplu, in 1884, disagiul, respectiv diferenta in minus intre valoarea nominala si cursul real al leului, a fost de 189 b. Scaderea cursului leului, sub valoarea nominala, a dat nastere la multe dezbateri in presa si parlament, deprecierea fiind atribuita, de unii, acoperirii cu bilete ipotecare, de altii, sistemului bimctalist aur-argint, adoptat in 1867, care, in fapt, devenise monometalist, deoarece argintul se depreciase. Data fiind situatia, la 20 decembrie 1888 s-a adoptat legea pentru lansarea unui imprumut intern, in renta amortizabila, in valoare de 32 milioane lei, din care, in 1889, guvernul a platit Bancii toate biletele ipotecare, punandu-se partial capat disagiului care a produs atatea ube statului roman. Creditul de scont, cea de-a doua operatiune de baza a Bancii Nationale a Romaniei, in perioada 1880-l890, s-a concretizat prin promovarea acestuia cu precadere in sectorul agricol, tinandu-se astfel seama de caracteristica, din acea perioada, a economiei noastre nationali-, in care predomina agricultura ca principala ramura a economiei. Datorita dezvoltarii lente a comertului si industriei romanesti, precum si datorita nedeprinderii oamenilor de afaceri romani cu asemenea operatiuni, efectele comerciale aveau o circulatie neinsemnata, ceea ce a determinat Banca Nationala sa tipareasca formulare de cambii si bilete la ordin, pentru a impulsiona comertul ca sa practice obtinerea fondurilor ele circulatie necesare, prin intermediul scontului care se fixase la 5% si 4%, ceea ce era mult sub nivelul dobanzilor camataresti. Ca urmare a masurilor luate, dupa 1885, operatiunile de scont s-au dezvoltat normal, ca in perioada urmatoare sa ia o amploare deosebita, cu intreruperi doar in perioadele de criza. argint in aur, urmare a trecerii la monometalismul aur si a modificat legea monetara clin 1867 - Unitatea monetara a Romanici devenind leul - aur Introducerea monometalisnuilui aur in tara noastra a fost una din problemele vitale pentru economie in acea perioada. Aceasta masura a fost mult dezbatuta intre anii 1880- 1890 si se impunea ca urmare a devalorizarii, cu 18-20%, a monedei nationale, datorita: - acoperirii in mare parte, numai cu argint, care pierdea mereu pasul fata de aur, cu bilete ipotecare, care erau o promisiune a statului si nu metal pretios; - balantele comerciale si de plata deficitare in tot deceniul 1880-l890; anuitatile datoriei publice contractate in strainatate care trebuiau lichidate in aur; - bugetele deficitare din anii 1881-l88(). Prin legea din 1890, s-au adus si unele modificari ale prevederilor statutare din legea de organizari' a Bancii Nationale, ceea ce a dus la nasterea unui conflict intre guvern si Banca Nationala, care cerea, ca la modificarile legiferate, sa-si fi dat acordul si adunarea generala a actionarilor Bancii. Dupa multe dezbateri, conflicul s-a stins si sa elaborat legea, cu urmatoarele prevederi: - proportia rezervei metalice, care a fost ceruta de stat, sa fie de 40%, iar de catre Banca - 33%; s-a consimtit, de cai re stat, ca 30% din rezeiva metalica sa fie formata din trate de prima ordine asupra pietelor Londra s Paris; - biletele de 20 lei, care, prin legea din 1890, s-au suprimat, s-a admis sa fie pastrate, dar sa nu depaseasca 20%) din emisiunea totala; - suma, ce va depasi dobanda de 7%, sa nu se verse statului, ci sa ramana Bancii. Prin activitatea pozitiva desfasurata in diferite ramuri de productie si in comert, Banca Nationala a inregistrat insemnate beneficii, di.i care s-a constituit fondul de rezerva si din care au beneficiat atat actionarii, cat si statul. Datorita activitatii de urmarire in permanenta a mersului pietii, adoptandu-se, cu elasticitate, la cerintele acesteia, asigurand respectarea liniei generale de dezvoltare a econmiei tarii, ingrijindu-se de garantarea si existenta disponibilitatilor ele fonduri in lei si in moneda straina, Banca Nationala a contribuit, efecti la depasirea, cu succes, a perioade.or de crize ciclice, cu care s-a confruntat in aceasta perioada economia tarii. Portofoliul de scont al Bancii a crescut de la 15,5 milioane lei, in 1892, la 22,6 milioane lei, la sfarsitul anului 1893, iar in anul urmator, criza agricola a provocat o scadere a acestui portofoliu, clar, pana in 1898, a crescut din nou, ajungand la 44,6 milioane lei. Criza ciclica din 1900. agravata de puternica criza agricola din Romania, a elimini.at portofoliul. in acest sector, cu 26%. Pe masura cresterii operatiunilor de credit, au sporit si biletele de banca in circulatie, volumul cel mai ridicat al acestora a fost atins in 1898. cand era 162,3 milioane lei. Aceasta activitate prevazatoare a consolidat, an ele an, pozitia Bancii Nationale a Romaniei, obtinand. in primele doua etape amintite (1881-l900), urmatoarele rezultate: Beneficii nete 1881 2,2 1891 3,2 1900 4,6 Fond de rezerva Portofoliu de scont 5,3 14,6 6,8 22,7 33,1 Perioada 1901-l914 a avut un inceput foarte greu ca urmare a crizei din 1899-l9(0, care a dus la slabirea statului si a economiei; bugetul de 200 milioane lei s-a incheiat cu un deficit de 02,4 milioane lei. Rencntandu-se la credite externe, asanarea financiara, din surse proprii, nefiind posibila, statul a fost silit sa vanda cota sa de participare la capitalul Bancii Nationale a Romaniei. Dupa mai multe discutii si variante privind vanzarea, valorificarea prin conventii incheiata intre stat si Banca Nationala la 16 decembrie 1990, devenita lege clin toamna 1901. cele 8.000 de actiuni ale statului s-a silit a fi vanchre cu 1850 lei bucata, respectiv' 1-l.8 milioane lei. Operatiunea a inceput in cursul anului 1901, cand cea mai mare parte de actiuni au fost subscrise de vechii actionari si s-a terminat complet in anul 1903. Astfel, de la 1 ianuarie 1901, statul a iesit clin asociatie, Banca Nationala devenind institutie cu caracter privat. Situatia finantelor publice, ramanand in continuare nesatisfacatoare, Guvernul se adreseaza clin nou Bancii Nationale, care, la 11 mai 1901, a acordat statului un credit de 15 milioane lei, fara dobanda (cu termen de restituire pana la data expiratii privilegiului), din sumele provenite clin redeventj de 30% cuvenita statului din beneficiile Bancii. Creditul de 15 milioane lei, acordat statului, prezenta o importanta deosebita sub aspectul acoperim metalice a biletelor emise de banca. Banca Nationala a luptat pentru introducerea etalonului aur, dar si impotriva fixarii rezervei metalice de aur la 40% din valoarea biletelor emise, justificand aceasta prin fenomenele economice si financiare ale perioadei. La acordarea creditului de 15 milioane lei, banca a solicitat, din nou reducerea rezervei metalice, in cazuri exceptionale, la 33%, cu aprobarea Consiliului de Ministri, ceea ce s-a aprobat, completandu-se, in acest sens, Legea de organizare a bancii. Banca Nationala nu a facut, insa. uz niciodata de aceasta prevedere, in perioada 1901-l914.In domeniul portofoliului de scont, in perioada 1901-l914, s-au inregistrat variatiuni in plus.sau in minus, cauzate de diferitele evenimente politice si economice, inregistrate in multe etape, dar, pe intreaga perioada, se constata un vadit progres. Astfel, daca in 1901 portofoliul de scont era de 31,4 milioane lei, in 1914 acesta ajunsese la 246,1 milioane lei.In prima etapa, pana in 1907, recolta buna, imbunatatirea, in general, a economiei, legiferarea Bancilor populare, urcarea scontului, la bancile straine fata de cel al Bancii Nationale, au facut ca portofoliul de scont al bancii sa creasca de la 30,1 milioane lei la 43,6 milioane lei.In aceasta perioada au fost infiintate agentiile din: Targoviste, Rm. Valcea, Falticeni, Tecuci, Slatina, Calarasi, Vaslui, Campulung, Husi, Rm. Sarat. Dotorita crizei din 1907, cat si unor evenimente politice din anii urmatori, Banca Nationala, fara a refuza pietei concursul sau financiar, a actionat cu prudenta; datorita imbunatatirii recoltelor si a exportului a sustinut dezvoltarea afacerilor, prin scaderea taxei scontului si scontarea unui numar mare de cambii care, in 1910, a atins soldul de 79 milioane lei, iar balanta comerciala a realizat un excedent de 206,7 milioane lei. O alta criza s-a manifestat in anii 1911-l912, determinata de razboiul balcanic, de conflictul italo-turc si inchiderea Dardanelelor. Banca Nationala, influentata si de atitudinea celorlalte banci europene, a ridicat taxa scontului; datorita preogresului economic al tarii, realizat in preajma izbucnirii primei conflagratii mondiale, Banca a redeschis robinetul creditelor de scont si de efecte publice pentru a sili echilibrul intre cererea si oferta de capitaluri" .In 1914, portofoliul de scont al Bancii Nationale a atins cifra cea mai mare din toata existenta sa, demonstrand sprijinul dat pietei de aceasta importanta institutie financiara a tarii. Operatiunile de lombard" au urmat aceeasi curba de crestere ca si cele de scont, datorita acelorasi cauze determinante. Ca urmare a cresterii activitatii econmice, biletele de banca in circulatie au crescut considerabil, de la 145 milioane lei, in 1901, la 578,2 milioane lei, in 1914, concomitent cu sporirea acoperirii metalice care, in 1914, a fost de 217 milioane lei, fata de 69 milioane lei, in 1901 (crestere 214%), raportul de acoperire mentinandu-se tot timpul peste cel prevazut de lege. Activitatea sintetica a Bancii, din perioada 1901-l914, se prezenta astfel: - milioane lei - Activ Pasiv Acoperire % Porte )foliu de scont Bilete in circulatie Fond de rezerva Beneficii aur devize aur 1901 1907 1914 49,1 96,2 154,0 20,3 39,4 62,9 47,86 =>0,04 37,51 31,4 62,1 246,1 145,0 271,0 578,2 15,8 24,6 39,4 4,7 6,5 9,9 Imediat dupa infiintare, pentru Banca se impunea un local propriu, in care scop a cumparat de la stat, cu suma de 800 mii lei, localul numit Hanul Serban Voda", care se afla pe amplasamentul actualului sediu al Bancii Nationale.In anul 1882, s-a incredintat intocmirea proiectelor, pentru palatul Bancii, arhitectilor parizieni Cassien Bernard si A. Galeron. Cassien Bernard fusese elevul s; colaboratorul ilustrului arhitect Charles Garnier, care a proiectat Marea Opera din Paris. in 1884, s-au procurat materialele necesare, iar in anii 1885-l887, dupa greutati insemnate, s-a pus sub acoperis imobilul. In anii urmatori s-au facut finisajele interioare si, abia in 1889, s-a mutat mai intai tipografia Bancii, iar, in iunie 1890, toate celelalte birouri. intreaga lucrare s-a executat sub conducerea arhitectilor N. Cerkez si C. Baicoianu si a costat circa 2,7 milioane lei. Cu 1913, se termina prima epoca de viata a Bancii Nationale, caci in anul 1914, statul, prin diversitatea nevoilor sale care merg crescand de la an la an, schimba, pe nesimtite, intreaga structura de plasament a institutului nostru de emisiune, care este silit, tot mai mult, sa paraseasca, treptat, formele rigide si ortodoxe ale operatiunilor sale si ale emisiunilor de bilete, deci, in consecinta, si ale acoperirii emisiunii, fiind tot mai mult remorcat de Ministerul de Finante, in serviciul caruia se pune de la 1916, exclusi pe un lung sir de ani". |
|
|
Politica de confidentialitate
|
