Agentii economici. circuitul economic

AGENTII ECONOMICI. CIRCUITUL ECONOMIC

Economiile de piata functioneaza prin actiunile si interactiunile a numerosi agenti (subiecti) economici liberi, animati de realizarea propriilor interese. Descrierea vietii economice presupune cunoasterea acestor agenti economici, a naturii operatiunilor economice la care participa precum si a fluxurilor care se deruleaza in cadrul circuitului economic.

Agentii economici si functiile lor

Actvitatea economica rezulta din operatiile efectuate de o multitudine de unitati economice elementare: intreprinderi publice sau private, consumatori, organisme publice etc. Descrierea circuitului economic presupune inainte de toate precizarea notiunii de agent sau unitate economica si gruparea acestora in functie de criterii diverse.

Agentul economic reprezinta o persoana sau un grup de persoane (fizice si/sau juridice) care participa la viata economica avand functii bine determinate in cadrul acesteia.

Agentii economici pot fi priviti ca agenti economici elementari si agenti economici agregati. Agentii economici elementari sunt entitati primare, actionand ca subiecti de sine statatori ai vietii economice. Ei au o contabilitate proprie, dispun de autonomie decizionala si exercita o functie principala. Agentii economici agregati rezulta din gruparea agentilor economici elementari pornind de 444d31e la criterii diverse. De exemplu, agregarea agentilor economici se poate realiza dupa ramura de activitate (pe tipuri de activitati), dupa forma de organizare, dupa functiile economice indeplinite sau criteriul institutional.

Conform acestui ultim criteriu agentii economici se grupeaza in mai multe sectoare institutionale dupa cum urmeaza:

Societati si cvasi-societati non-financiare. Aceste unitati economice au ca activitate principala productia de bunuri si servicii - exclusiv serviciile financiare - destinate vanzarii: societati comerciale private, intreprinderi publice, cooperative. Sunt cuprinsi astfel toti acei agenti economici care produc pentru piata, ofera bunuri comerciale si obtin pe aceasta baza venituri.

Institutii de credit. Cea mai mare a agentilor economici efectueaza operatiuni financiare fara ca acestea sa reprezinte activitatea lor principala. Unitatile economice apartinand acestui sector au insa ca functie principala realizarea de operatiuni financiare. In acest sens, ele mobilizeaza resursele banesti temporar disponibile si le redistribuie, finantand astfel economia. In aceasta categorie sunt cuprinse bancile - banca centrala si bancile comerciale - si alte organisme financiare specializate.

Institutii de asigurari. Aceste institutii asigura o plata in caz de realizare a riscului, in schimbul primelor contractuale si a cotizatiilor voluntare care le sunt varsate.

Administratii publice. Acest sector cuprinde unitati care presteaza servicii nemarfare pentru colectivitate si redistribuie veniturile. In mod concret, exista administratii publice centrale (statul si alte organisme ale administratiei centrale), administratii publice locale si administratii de securitate sociala. Resursele lor provin din varsaminte obligatorii de la alte sectoare, primite direct sau indirect.

Administratii private. Acestea reprezinta organisme fara scop lucrativ care furnizeaza unor grupuri speciale de menaje servicii marfare si nemarfare. Aici sunt incluse partidele politice, sindicatele, asociatiile culturale. Resursele lor sunt constituite din contributiile voluntare ale menajelor.

Menaje sau gospodarii. Aici sunt incluse ansamblul persoanelor fizice aflate in calitate de consumatori si, eventual, in calitate de producatori atunci cand productia este organizata in cadrul intreprinderilor individuale. In aceasta ultima ipostaza, menajele ofera bunuri si servicii marfa nefinanciare. Veniturile obtinute, cu precadere din plata muncii dar si din unele transferuri efectuate de alte sectoare, sunt destinate satisfacerii nevoilor de consum. Justificarea includerii intreprinderilor individuale in acest sector rezida in faptul ca ele sunt animate de o logica a bunastarii individuale.

Strainatatea (restul lumii sau exteriorul). Acest sector sintetizeaza relatiile dintre unitatile rezidente (cu centrul principal de activitate pe teritoriul tarii de referinta) si cele nerezidente.

O asemenea grupare a agentilor economici raspunde unor cerinte de obtinere si agregare a rezultatelor economice de la nivel inferior la nivel macroeconomic.

Operatiuni ale agentilor economici

In vederea realizarii propriilor interese agentii economici desfasoara o serie de operatiuni. Acestea sunt extrem de diverse si constituie premisa tranzactiilor economice.

Operatiunile pe care le efectueaza agentii economici se pot structura in trei mari categorii:

(1) Operatiuni asupra bunurilor si serviciilor. Aceste operatiuni privesc crearea, transformarea, circulatia si utilizarea bunurilor si serviciilor. In mod concret, sunt incluse in aceasta categorie productia de bunuri si servicii, consumurile intermediare, consumul final, investitiile, exporturile, importurile, achizitiile nete de terenuri si active incorporale, consumul de capital fix.

Bunurile si serviciile au caracter marfar si nemarfar. Cele cu caracter marfar se schimba pe piata contra unui pret. Ele sunt oferite de ansamblul sectoarelor institutionale. Administratiile publice si uneori cele private ofera servicii nemarfare care nu presupun plata unei sume in schimbul lor (de exemplu, serviciile de invatamant sau sanatate).

(2) Operatiuni de repartitie. Aceste operatiuni se refera la formarea si circulatia veniturilor. Ele cuprind transferuri curente si transferuri in capital. In cadrul operatiilor de repartitie, cea mai mare pondere o detin transferurile curente. Ele se refera la obtinerea salariilor, profiturilor, dobanzilor, formarea veniturilor de transfer operate prin administratiile publice, alte transferuri curente precum impozitele directe si indirecte si contributiile sociale.

Transferurile in capital vizeaza, pe de o parte, sprijinirea investitiilor prin acordarea de prime si diverse subventii, iar, pe de alta parte, impozitele pe capital (prelevari din donatii si succesiuni in cazul transferurilor cu titlu gratuit).

Operatiile de repartitie descriu astfel distributia veniturilor rezultate din productie precum si redistribuirea asigurata de administratiile publice. Impozitele percepute de stat si de colectivitatile locale fac obiectul redistribuirii catre intreprinderi sub forma subventiilor de exploatare (sume ce permit intreprrinderilor sa vanda la un pret inferior costurilor de productie) sau catre menaje. In mod analog, cotizatiile sociale sunt redistribuite sub forma prestatiilor sociale. Institutiile financiare contribuie la repartitia veniturilor acordand dobanzi si dividende sau beneficiind de dobanzi si dividende. In acelasi timp, exista o multitudine de transferuri de venituri intre un stat si restul lumii.

(3) Operatiuni financiare. Operatiunile financiare se refera la crearea si circulatia mijloacelor de plata, plasare si finantare.

Unele unitati economice dispun de resurse care exced la un moment dat nevoile lor. Ele dispun ca urmare de capacitate de finantare. Alte unitati au nevoie de finantare caci nevoile lor sunt mai mari decat resursele disponibile. Aceste unitati economice, in masura in care isi gasesc creditori, se indatoreaza si devin debitori. Operatiunile financiare se afla in legatura cu fluxurile de creante si datorii existente intre diferite sectoare institutionale. Ultimele se materializeaza fie printr-un suport de tipul biletelor de banca, monedei metalice, titlurilor, fie in simple inscrieri in conturi deschise la institutiile specializate.

Operatiile financiare constituie contrapartida celei mai mari parti a operatiilor asupra bunurilor si serviciilor sau a operatiilor de repartitie deoarece aceste operatii presupun cel mai adesea moneda si creditul.

Operatiile financiare cuprind o prima categorie de instrumente de plasament a caror achizitie depinde de decizia creditorului de a constitui o rezerva de mijloc de plata insotita de alegerea intre diverse plasamente - mijloace de plata internationale, moneda, bunuri negociabile, obligatiuni si actiuni. O alta categorie este reprezentata de acele instrumente de finantare rezultate dintr-un acord intre creditor si debitor in contrapartida unui transfer de moneda, unei cesionari dintr-un bun sau unei prestari de servicii. O ultima categorie de operatiuni financiare este reprezentata de rezervele tehnice de asigurare care sunt o datorie a companiilor de asigurare fata de asigurati.

Operatiunile agentilor economici au loc prin intermediul schimbului pe piata. Astfel, intre agentii economici au loc permanente fluxuri de bunuri si servicii si, respectiv, fluxuri de venituri si cheltuieli.

Circuitul economic

Intr-o economie de piata cea mai mare parte a tranzactiilor economice se desfasoara prin intermediul pietei. Tranzactiile de piata presupun ca oricarui transfer de bunuri si servicii sa-i corespunda o contrapartida. Aceasta poate fi reprezentata fie de un alt bun sau serviciu, fie de o suma de bani echivalenta. In acest caz, se identifica doua categorii de fluxuri economice: fluxuri reale (de bunuri si servicii ale factorilor de productie) si fluxuri monetare (de venituri si cheltuieli). Ele sunt de aceeasi marime insa au sens opus.

Circuitul economic reprezinta ansamblul fluxurilor reale si monetare care evidentiaza interactiunile de natura tranzactionala dintre agentii economice care actioneaza in cadrul economiei.

In conditiile unei simplificari extreme se poate considera ca o economie se compune din doua mari grupe de unitati economice: grupa intreprinderilor si grupa menajelor. Prima categorie de agenti economici cuprinde ansamblul intreprinderilor rezidente si constituie unul dintre polii circuitului economic. Menajele reprezinta cel de al doilea pol al circuitului economic.

Intr-o asemenea economie simplificata nu exista stat, nici institutii de credit si nici exteriorul.

Operatiunile descrise in schema simplificata a circuitului economic se deruleaza numai in interiorul economiei nationale. O economie care nu are relatii cu exteriorul este numita economie inchisa. Operatiile la care participa agentii economici sunt doar operatii de productie si de consum. Alte operatii precum cele de economisire si investitie sunt ignorate.

Descrierea circuitului economic poate fi imaginata intr-o economie non-monetara sau intr-o economie monetara.

Circuitul economic intr-o economie non-monetara: fluxuri reale

In schema de mai jos sunt prezentate doar fluxurile reale - de bunuri si servicii si de factori de productie, care se deruleaza intre cele doua grupe de agenti economici. Menajele sunt cele ce furnizeaza factorii de productie necesari desfasurarii proceselor de productie din cadrul intreprinderilor. In cadrul acestor procese de productie, sunt combinati factorii de productie iar rezultatul se concretizeaza in bunuri si servicii. Urmeaza un al doilea flux real, acela al trecerii bunurilor si serviciilor de consum de la intreprinderile producatoare la menaje.

Acest circuit poate fi rezumat astfel: intreprinderile folosesc factorii de productie furnizati de catre menaje, iar pentru aceasta le remunereaza in natura, oferindu-le bunuri si servicii de consum.

O asemenea schema presupune ca intreaga productie de bunuri si servicii a intreprinderilor ajunge integral la menaje. In realitate, o parte din aceasta prroductie este formata din bunuri de capital tehnic ai carei utilizatori sunt tot intreprinderile.

Bunuri si servicii                      

Intreprinderi Menaje

Factori de productie

Fig. 3.1 Circuitul economic intr-o economie non-monetara: fluxuri reale

Circuitul economic intr-o economie monetara: fluxuri monetare

Functionarea unei economii conform schemei precedente nu este imposibila. Ea corespunde folosirii generalizate a trocului. Diviziunea muncii si specializarea producatorilor a condus la extinderea considerabila a productiei de bunuri si servicii. Schimbul bazat pe troc presupunea ca un agent economic specializat sa ofere ceea ce realiza ca excedent dintr-un bun altui agent economic care proceda analog, insa era specializat in producerea altui bun. Existenta trocului ca modalitate de schimb impunea existenta dublei coincidente de dorinte ceea ce este greu de imaginat intr-o economie aflata intr-un proces continuu de dezvoltare a productiei de bunuri. Schimburile, devenite multilaterale, cer utilizarea unui intermediar precum moneda.

Trecerea de la o economie non-monetara la o economie monetara are urmatoarele consecinte:

fluxurile reale constituite din bunuri si servicii (de consum sau ale factorilor) sunt evaluate cu ajutorul monedei;

fluxurile monetare insotesc fluxurile reale; ele corespund veniturilor monetare primite de menaje in schimbul serviciilor furnizate intreprinderilor; dupa incasarea acestor venituri menajele le folosesc pentru a cumpara bunuri si servicii de consum.

Figura 3.2 prezinta aceste fluxuri monetare imprreuna cu cele reale in cadrul unei economii monetare. Trecerea factorilor de productie in general, inclusiv munca, de la menaje catre intreprinderi se realizeaza prin intermediul pietei factorilor de productie. In acelasi mod se petrece si trecerea bunurilor si serviciilor de la intreprinderi catre menaje. Fiecare piata presupune intalnirea si confruntarea cererii si ofertei. Rezultatul il constituie formarea unui pret, in schimbul caruia orice agent economic obtine ceea ce doreste, factori de productie sau bunuri si servicii.

Aceasta schema presupune ca veniturile obtinute de menaje sunt folosite integral pentru a cumpara bunuri si servicii. In realitate, doar o parte din aceste venituri sunt folosite pentru achizitionarea de bunuri si servicii. Cealalta parte este insa economisita.

Bunuri si servicii Piata b. si s. Bunuri si servicii

Q