Cererea, oferta si echilibrul pietei

CEREREA, OFERTA SI ECHILIBRUL PIETEI

Intr-o economie libera cea mai mare parte a bunurilor si serviciilor ajung la consumatori prin mijlocirea pietei. Prin intermediul pietei, cumparatorii, ca purtatori ai cererii, si vanzatorii, ca purtatori ai ofertei, se intalnesc si comunica in vederea schimbului de bunuri si servicii.

Analiza cererii si ofertei permite intelegerea modului de stabilire a preturilor bunurilor si serviciilor pe diferite piete precum si a influentei acestor preturi asupra cantitatii tranzactionate.

Pentru a analiza modul cum functioneaza pietele, trebuie mai intai intelese conceptele de cerere si oferta[1].

Cererea

Incepem studiul asupra pietelor prin examinarea comportamentului cumparatorilor. In acest sens, vom vedea cum pretul determina cantitatea ceruta dintr-un bun si care sunt ceilalti factori care determina cererea.

Cererea individuala si cererea pietei

Cererea reprezinta cantitatile dintr-un bun sau serviciu pe care un consumator poate si este dispus sa le achizitioneze de pe piata la niveluri diferite de pret, ceteris paribus.

Cererea reprezinta relatia intre diferitele preturi posibile ale unui bun si cantitatile din bunul respectiv care pot fi cumparate[2]. Ar fi fals sa admitem, fara nici o precizare, ca cererea de autoturisme intr-o tara este de x milioane unitati. Acest numar reprezinta cantitatea posibil de cumparat tinand seama de preturile autoturismelor, de veniturile cumparatorilor dar si de ansamblul conditiilor economice din cursul perioadei respective. Daca preturile ar fi mai mici, cu siguranta cantitatea ceruta ar fi mai mare. In plus, pretul nu poate constitui singura explicatie a alegerilor consumatorilor. In acest sens, se mai retin drept cauze orarul magazinelor, amplasarea acestora, spiritul de economisire al familiilor precum si comp 232g66c ortamentul vanzatorilor.

Economistii utilizeaza sintagma ceteris paribus pentru a semnifica faptul ca toate variabilele relevante, exceptand cele studiate in acel moment, sunt mentinute constante. Fraza in latina inseamna "toate celelalte conditii raman neschimbate". De aceea, atunci cand definim termenul de cerere doar relatia pret-cantitate ceruta este evidentiata, alti factori de influenta fiind considerati, in acel moment, constanti.

Pe orice piata, ceteris paribus, exista o relatie de inversa proportionalitate intre pretul unui bun (P) si cantitatea solicitata (Q) de cumparatori. Atunci cand pretul creste, cantitatea ceruta scade. Si invers, scaderea pretului este insotita de cresterea cantitatii cerute. In cazul de fata, pretul apare ca o variabila independenta, iar cantitatea ceruta este variabila dependenta. Aceasta relatie intre pret si cantitatea ceruta este valabila pentru cele mai multe bunuri din economie si, fiind atat de raspandita, economistii o numesc legea cererii.

Un asemenea efect al modificarii pretului asupra cantitatii cerute reprezinta o reactie asteptata deoarece:

daca pretul bunului analizat scade, iar preturile altor bunuri raman constante (clauza ceteris paribus spune aceasta) oamenii vor substitui in favoarea bunului mai ieftin;

cand pretul bunului analizat scade, iar venitul si preturile altor bunuri raman neschimbate, oamenii se simt mai bogati. In consecinta, ei isi vor folosi puterea de cumparare suplimentara pentru a achizitiona mai multe bunuri, inclusiv din cel al carui pret s-a redus.

Relatia dintre evolutia pretului si cantitatea ceruta se poate ilustra cu ajutorul unui tabel (tabelul 4.1), unei functii sau unui grafic (figura 4.1).

Relatia dintre pret si cantitatea ceruta

Tabelul 4.1

Functia cererii, pentru cazul liniar, este de forma Q = a - bP, unde a si b sunt coeficienti pozitivi. Un caz particular de functie a cererii, corespunzator datelor din tabelul 4.1, este de forma Q = 10 - P (a este 10, iar b este egal cu 1).

P

P₂

P₁

C

0 Q₂ Q₁ Q

Fig. 4.1 Curba cererii

Curba cererii constituie o reprezentare grafica a relatiei dintre pretul unui bun si cantitatea solicitata de un cumparator. Pretul este figurat pe axa verticala, iar cantitatea ceruta pe axa orizontala. Acest mod de reprezentare vine de la Alfred Marshall care a privit curba cererii din punct de vedere al vanzatorului. Vanzatorul ar putea sa se intrebe "Daca eu produc x unitati dintr-un bun care ar fi cel mai mare pret la care pot vinde fiecare unitate?". Astfel, din punct de vedere al vanzatorului, cantitatea este variabila independenta si atunci isi gaseste locul pe abscisa, iar pretul este variabila dependenta si este reprezentat pe ordonata.

Curba cererii este descrescatoare, iar panta este negativa. Aceasta este justificata de legea cererii. Daca cantitatea ceruta creste la scaderea pretului, atunci curba care reflecta o asemenea relatie trebuie sa fie inclinata spre in jos, de la stanga la dreapta. In general, nu exista nici un motiv pentru ca o curba tipica a cererii sa aiba panta constanta sau relatia intre pret si cantitate sa fie liniara. Pentru simplificarea prezentarii, curbele cererii sunt deseori trasate in acest mod.

Privita la nivelul unui singur cumparator, curba anterioara reprezinta curba cererii individuale (individ, firma). Exista probabil alti n - 1 cumparatori, fiecaruia corespunzandu-i o alta curba a cererii, avand un comportament relativ specific. In mod normal, toti cumparatorii vor reactiona prin reducerea cantitatii cerute la cresterea pretului. Si invers, vor spori aceasta cantitate daca pretul bunului se reduce.

Pentru a analiza modul cum functioneaza pietele economistul este interesat intr-o mai mare masura sa cunoasca cererea pietei pentru un bun decat cererea individuala. Cererea pietei rezulta din insumarea cererilor individuale pentru un anumit bun.

In mod analog cu cazul anterior, relatia dintre evolutia pretului si cantitatea ceruta de ansamblul cumparatorilor se poate ilustra cu ajutorul unui tabel, unei functii sau unui grafic.

Curba cererii pietei pentru un bun indica deci cantitatile diferite din acel bun pe care consumatorii in ansamblul lor pot si sunt dispusi sa le achizitioneze de pe piata la niveluri diferite de pret. Si in acest caz, cantitatea cumparata dintr-un bun este functie descrescatoare in raport cu pretul sau.

Exemplu: determinarea cererii pietei

Consideram o piata ipotetica unde exista doar doi consumatori. Functiile cererii pentru fiecare consumator au urmatoarele expresii:

Q₁ (P₁)= 20 - P

Q₂ (P₂)= 10 - 2P

Deoarece o cantitate ceruta negativa nu are semnificatie economica, prin functiile cererii individuale intelegem in cazul de fata:

Q₁ (P₁)= max

Q₂ (P₂)= max

Cererea pietei rezulta din agregarea cererilor individuale. Suma celor doua cereri se prezinta ca in figura de mai jos, cu un nod pentru P = 5

P                           P P

Q₁(P₁) Q₁(P₁) + Q₂(P₂)

Q₂(P₂)

0 Q₁ 0 Q₂ 0 Q₁ + Q₂

Fig. 4.2 Curbele cererii individuale si curba cererii pietei

Factorii cererii

Curba cererii surprinde relatia dintre pret si cantitatea ceruta. Ea cuprinde numeroase perechi pret-cantitate pentru un anumit set de circumstante. Deci, unui singur pret ii corespunde o singura valoare pentru cantitatea ceruta. Modificarea pretului conduce la o modificare in sens opus a cantitatii cerute, ceea ce se traduce printr-o miscare de-a lungul curbei cererii.

Clauza ceteris paribus presupune ca alti factori cu influenta asupra cererii nu se modifica. In realitate, toti acesti factori nu raman constanti in timp, iar modificarea lor determina schimbarea cererii.

Factorii cererii unui bun, altii decat pretul acestuia, sunt:

preturile altor bunuri

venitul consumatorilor

preferintele (gusturile) consumatorilor

asteptarile consumatorilor

numarul consumatorilor

politica guvernamentala

factorii sezonieri

O modificare intr-unul din factorii cererii, altul decat pretul bunului analizat, va antrena deplasarea curbei intr-un sens sau altul. In acest caz, curba cererii va surprinde tot o relatie pret-cantitate, insa putin schimbata deoarece "celelalte conditii" s-au modificat.

Daca mai mult dintr-un bun este cerut pentru fiecare nivel de pret, atunci curba cererii se deplaseaza spre dreapta (figura 4.3 a). Aceasta inseamna cresterea cererii.

Daca mai putin dintr-un bun este cerut pentru fiecare nivel de pret, curba cererii se deplaseaza spre stanga (figura 4.3 b). Aceasta inseamna reducerea cererii.

P       P

C C' C' C

0 Q 0 Q

(a) cresterea cererii          (b) reducerea cererii

Fig. 4.3 Deplasarile curbei cererii

Sa analizam in continuare fiecare dintre conditiile cererii:

a) preturile altor bunuri

Doua bunuri se pot afla intr-o relatie de substituibilitate, complementaritate sau neutra. Pentru doua bunuri substituibile (doua marci de petrol, carnea de vita si carnea de pui, untul si margarina, biletele de cinema si casetele video inchiriate), modificarea pretului unui bun va determina modificarea in acelasi sens a cererii celuilalt bun. De exemplu, cresterea pretului carnii de vita va face ca cererea pentru carnea de pui sa creasca. Curba cererii de carne de pui se va deplasa spre dreapta.

In cazul bunurilor complementare (computerele si software-ul, autoturismele si benzina), modificarea pretului unui bun va conduce la modificarea in sens opus a cererii celuilalt bun. De exemplu, cresterea pretului la benzina va conduce la reducerea cererii de autoturisme. Curba cererii de autoturisme se va deplasa spre stanga.

In cazul bunurilor aflate in relatie neutra modificarea pretului unui bun nu afecteaza cererea celuilalt bun.

Proprietatea a doua bunuri de a fi substituibile sau complementare depinde si de atitudinea cumparatorilor fata de ele nu doar de proprietatile bunurilor in sine. Pentru unii consumatori branza si carnea de vita sunt substituibile datorita aportului de proteine, in timp ce pentru altii nu sunt. Unii consumatori considera hamburgerii cu branza drept bunuri complementare, in timp ce pentru alti consumatori o asemenea relatie nu este posibila.

Referitor la efectele schimbarilor in preturile altor bunuri, in afirmarea legii cererii are importanta pretul unui bun relativ la pretul altor bunuri. In timpul perioadelor de inflatie, nivelul mediu al tuturor preturilor creste si distingem intre preturile relative si schimbarea in preturile nominale (numar unitati monetare platite pentru un bun). In unele situatii, un bun poate deveni relativ mai ieftin in raport cu alte bunuri chiar daca pretul sau a crescut, deoarece preturile altor bunuri au crescut mai repede.

Dimensiunea pana la care curbele cererii pentru un bun se schimba ca raspuns la schimbarea in pretul altor bunuri depinde de gradul in care bunurile sunt substituibile sau complementare si preturile lor relative. De exemplu, reducerea pretului la masini creste cererea de benzina. Invers, nu avem un efect de amploare comparabila, datorita pretului foarte mic al unui litru de benzina in raport cu cel al unui autoturism.

b) venitul consumatorilor

In functie de marimea venitului disponibil, unele produse sunt accesibile pentru unii consumatori in timp ce pentru altii nu sunt accesibile. Cand venitul creste, oamenii tind sa cumpere o cantitate mai mare dintr-un bun. Astfel de bunuri se numesc bunuri normale. Curba cererii acestor bunuri se deplaseaza spre dreapta odata cu cresterea venitului consumatorilor. Rachetele de tenis, berea, autoturismele, biletele la teatru sunt toate exemple de bunuri normale. Exista situatii in care cresterea venitului este insotita de reducerea cantitatii achizitionate dintr-un bun. Astfel de bunuri se numesc bunuri inferioare. Curba cererii lor se deplaseaza spre stanga odata cu cresterea venitului consumatorilor. Un exemplu de bun inferior ar putea fi calatoriile cu autobuzul. Pe masura ce venitul creste devine mai probabil pentru un consumator sa-si cumpere autoturism sau sa foloseasca taxiul, renuntand treptat la calatoria cu mijloacele de transport in comun.

Ca si in cazurile bunurilor substituibile sau complementare, proprietatea unui bun de a fi normal sau inferior provine din alegerile consumatorului si nu atat din proprietatile intrinseci ale bunurilor. Unul si acelasi bun poate fi considerat normal sau inferior de consumatori diferiti.

c) asteptarile consumatorilor

Daca oamenii se asteapta ca pretul unui bun sa creasca relativ la alte bunuri ei vor creste rata achizitiilor inainte ca modificarea pretului sa se produca. Anticiparea modificarilor de politica guvernamentala (introducerea de noi taxe in viitor) va determina modificarea cererii in prezent.

d) preferintele (gusturile) consumatorilor

Oamenii sunt diferiti si au preferinte diferite. De exemplu, cei care au masini au o mica propensiune pentru transportul in comun. Iar unul si acelasi bun este sau nu dorit de consumatori chiar daca este accesibil.

Exista schimbari care se produc rapid precum cele din domeniul muzicii sau vestimentatiei. Alte schimbari cer mai mult timp, dar au caracter permanent. De exemplu, grija pentru sanatate conduce la reducerea consumului de tigari, cresterea consumului de peste sau de echipamente pentru exercitii fizice. In fiecare din aceste cazuri, in conditiile mentinerii preturilor bunurilor, cererea acestor bunuri se schimba.

Rolul reclamei comerciale consta tocmai in intentia de a influenta gusturile in favoarea bunului pentru care se face reclama. Publicitatea adversa urmareste sa reduca consumul pentru un anumit bun (de exemplu, tutun sau alcool).

Trebuie precizat, ca economistii nu-si propun sa explice gusturile oamenilor. Acestea sunt bazate pe factori istorici si psihologici, aflati dincolo de domeniul economiei.

e) numarul consumatorilor

Cantitatea ceruta este in functie de numarul si structura consumatorilor. Aceste schimbari nu sunt intotdeauna semnificative pe termen scurt. De exemplu, cresterea natalitatii in perioada imediat postbelica, a condus la cresterea in timp a cererii de jucarii si servicii in crese si gradinite, apoi de locuinte si alte bunuri durabile si mai tarziu de servicii geriatrice.

f) factorii sezonieri

Cererea pentru unele bunuri si servicii variaza, uneori sensibil, in cursul anului. De exemplu, cererea de inghetata creste in timpul verii, iar cererea de umbrele in anotimpul ploios.

Toti acesti factori actioneaza practic asupra cererii in acelasi timp, astfel incat este aproape imposibil a stabili importanta lor relativa. De exemplu, pentru studierea influentei modificarii pretului asupra cantitatii cerute de televizoare trebuie sa izolam aceasta influenta. Insa, apar concomitent modificari si influente din partea celeorlalti factori. In analizele urmatoare folosim clauza ceteris paribus pentru a putea calcula efectul modificarii unei variabile asupra cantitatii cerute. O functie a cererii de genul Q = a- bP este o abstractie, insa trebuie apelat la simplificari pentru ca relatiile dintre variabile sa apara foarte clar.

Elasticitatea cererii

Cum cererea unui bun este functie de pretul acelui bun, pretul altor bunuri sau venitul consumatorului apare interesant de determinat ce se intampla cu cantitatea ceruta in urma unei variatii determinate a variabilelor de mai sus.

Economistii folosesc termenul de elasticitate a cererii pentru a surprinde modificarea cantitatii cerute dintr-un bun ca efect al modificarii pretului acelui bun sau altui factor de influenta, in conditiile in care ceilalti factori raman constanti.

Sensibilitatea unei variabile economice la modificarea alteia se poate exprima in numeroase moduri, depinzand de unitatile de masura alese. De exemplu, cresterea cu 100 unitati monetare a pretului unui bun duce la reducerea cu 50 unitati de produs sau cu 1000 kg. a cantitatii cerute de consumatori. Afirmatiile sunt echivalente, diferind doar unitatile de masura in care este exprimata modificarea cantitatii cerute. Pentru a evita confuzia provenita din alegerile unitatilor de masura este necesara standardizarea lor. In acest sens se recurge la exprimarea acestor modificari in expresie procentuala.

Aprecierea elasticitatii cererii in raport cu un factor de influenta se realizeaza cu ajutorul coeficientului de elasticitate. Coeficientul elasticitatii cererii se obtine prin raportarea modificarii relative a cantitatii cerute la modificarea relativa a factorului de influenta.

Elasticitatea cererii unui bun se studiaza, de regula, in raport cu pretul acelui bun, pretul altor bunuri aflate in relatie cu bunul considerat si venitul consumatorilor. In fiecare din aceste cazuri actioneaza clauza ceteris paribus.

Elasticitatea cererii in functie de pret

Coeficientul elasticitatii cererii in functie de pret are urmatoarea expresie:

E_cp = D Q / Q₀ : DP / P_o

unde

DQ si DP reprezinta modificarile absolute ale cantitatii cerute si, respectiv, ale pretului, iar Q₀ si P_o reprezinta nivelurile initiale ale cantitatii cerute si pretului.

Coeficientul de elasticitate a cererii in raport cu pretul bunului sau serviciului este negativ deoarece modificarea cantitatii cerute si modificarea pretului au sensuri diferite[3].

In functie de valorile coeficientului de elasticitate a cererii in raport cu pretul, se disting urmatoarele tipuri de cerere:

a) cerere inelastica, cand -1 < E_cp < 0

O modificare a pretului cu 1% este insotita de o modificare in sens opus si mai slaba a cantitatii cerute. Pentru aceste bunuri cresterea pretului determina reducerea cumpararilor in mai mica masura. Bunurile alimentare sunt cunoscute ca bunuri inelastice.

b) cerere cu elasticitate unitara, cand E_cp = - 1

Pretul si cantitatea ceruta evolueaza proportional, insa in sens invers. O crestere a pretului cu 1% determina reducerea cu 1% a cantitatii cerute.

c) cerere elastica, cand E_cp < -1

O modificare a pretului cu 1% este insotita de o modificare in sens opus si mai ampla a cantitatii cerute. Astfel, o modificare a pretului genereaza un efect relativ mai mare asupra cantitatii cumparate. Un exemplu de astfel de bunuri sunt bunurile de lux precum calatoriile cu vaporul sau hainele de blana naturala. Aceste bunuri sunt substituite in consum odata cu cresterea preturilor.

d) cerere perfect inelastica, cand E_cp = 0

Modificarea pretului nu este insotita de nici-o variatie a cantitatii cerute.

e) cerere perfect elastica, cand E_cp                 ¥

O modificare a pretului oricat de mica este insotita de o variatie infinita a cantitatii cerute.

Ultimele doua cazuri au mai mult o valoare teoretica decat practica.

Elasticitatea cererii in functie de pretul altor bunuri (elasticitatea incrucisata)

Coeficientul elasticitatii incrucisate are urmatoarea expresie:

E_cpij = D Q_i / Q_0i : DP_j / P_oj

unde

D Q_i si DP_j reprezinta modificarile absolute ale cantitatii cerute din bunul i si, respectiv, ale pretului bunului j, iar Q₀ si P_o reprezinta nivelurile initiale ale cantitatii cerute si pretului acelorasi bunuri.

Coeficientul elasticitatii incrucisate poate avea atat valori pozitive cat si negative. Putem caracteriza, in anumite cazuri, bunurile luate doua cate doua, dupa ce mai intai am definit cele doua elasticitati incrucisate:

E_cpij = D Q_i / Q_0i : DP_j / P_oj E_cpji = D Q_j / Q_0j : DP_i / P_oi

Bunurile i si j se pot afla in una dintre situatiile urmatoare:

- bunuri substituibile, daca E_cpij > 0 si E_cpji > 0 ;

- bunuri complementare, daca E_cpij < 0 si E_cpji < 0 ;

- bunuri in relatie nedeterminata, daca E_cpij > 0 si E_cpji <

Elasticitatea cererii in functie de venit

Coeficientul elasticitatii cererii in functie de venit are urmatoarea expresie:

E_cy = D Q / Q₀ : DY / Y_o

unde

DQ si DY reprezinta modificarile absolute ale cantitatii cerute si, respectiv, ale venitului, iar Q₀ si Y_o reprezinta nivelurile initiale ale cantitatii cerute si venitului.

In functie de marimea acestui coeficient avem urmatoarele cazuri:

a)    bunuri normale, cand E_cy > 0

O crestere a venitului este insotita de cresterea cantitatii cerute.

b) bunuri inferioare, cand E_cy < 0

O crestere a venitului este insotita de reducerea cantitatii cerute, in timp ce reducerea venitului determina cresterea cantitatii cerute

Trebuie precizat ca acelasi bun poate fi normal sau inferior in functie de nivelul venitului. Aproape toate bunurile sunt normale la niveluri suficient de joase ale venitului, dupa cum pot fi inferioare la niveluri suficient de ridicate ale venitului.

Elasticitatea cererii si incasarile

Cunoasterea elasticitatii cererii in raport cu pretul bunului este importanta pentru evolutia incasarilor vanzatorilor. Pentru un producator volumul valoric al vanzarilor sau incasarile (I) este dat de produsul dintre pretul bunului si cantitatea vanduta din acest bun. Daca pretul unui bun creste, cantitatea vanduta scade, iar incasarile pot sa creasca sau sa se reduca. Evolutia incasarilor depinde de sensibilitatea cererii la modificarea pretului. De exemplu, daca cantitatea ceruta scade semnificativ cand pretul creste, incasarile scad. Iar daca cantitatea ceruta nu se diminueaza decat foarte putin cand pretul creste, incasarile cresc. Sensul de modificare al incasarilor depinde in consecinta de elasticitatea cererii.

Se poate deduce pe baza calculelor de mai jos relatia existenta intre elasticitatea cererii in raport cu pretul si modificarea incasarilor. Pornim de la definitia incasarilor ca produs dintre pret si cantitate:

I = P Q

Presupunand ca atat pretul cat si cantitatea se modifica si devin p + Dp si q + Dq, incasarile devin:

I₁ = ( P + DP) (Q + DQ)

sau

I₁ = PQ + PDQ + QDP + DPDQ

Calculand modificarea incasarilor DI, obtinem:

DI=PDQ + QDP + DP DQ

Pentru valori mici ale lui DP si DQ, ultimul termen poate fi neglijat, fara sa se modifice de o maniera semnificativa rezultatul. In aceste conditii, putem rescrie variatia incasarilor astfel:

DI = PDQ + QDP

Aceasta expresie arata ca modificarea incasarilor este aproximativ egala cu suma dintre pretul initial inmultit cu variatia cantitatii si cantitatea initiala inmultita cu variatia pretului.

Daca se urmareste determinarea ratei de modificare a incasarilor in raport cu modificarea pretului, relatia anterioara se scrie astfel:

DI DP = Q + PDQ DP

Rezultatele anterioare pot fi tratate nu doar algebric ci si geometric. Folosim in acest sens figura 4.4 Astfel, volumul valoric al incasarilor reprezinta suprafata unui dreptunghi cu o latura reprezentand pretul iar cealalta cantitatea. Cand pretul creste, se adauga o suprafata care este aproximativ egala cu QDP, dar totodata se scade o suprafata egala cu PDQ. Pentru modificari nesemnificative ale pretului si cantitatii se obtine o noua suprafata corespunzatoare expresiei anterior determinate.

P

P+DP

QDP DQDP

P

PDQ                 C

0 Q+DQ Q Q

Fig. 4.4 Modificarea incasarilor ca urmare a modificarii pretului

Incasarile pot inregistra orice evolutie in functie de coeficientul de elasticitate. Astfel, pentru ca incasarile sa creasca este necesar ca elasticitatea cererii in raport cu pretul sa fie mai mica decat 1 in valoare absoluta. Atunci cand elasticitatea cererii in raport cu pretul este superioara lui 1 in valoare absoluta incasarile se reduc.

Aceste relatii pot fi deduse fara dificultate pornind de la relatia anterioara, scrisa dupa cum urmeaza:

Insa este coeficientul de elasticitate. In consecinta relatia devine

Pentru ca elasticitatea cererii in functie de pret este negativa, expresia se poate scrie:

Aceasta formula evidentiaza modul cum reactioneaza incasarile la modificarea preturilor, tinand seama de elasticitatea cererii. Situatiile posibile in aceste circumstante sunt sintetizate in tabelul 4.2.

Tabelul 4.2 Elasticitatea cererii, modificarea pretului si modificarea incasarilor

Acest tablou permite intelegerea faptului ca pentru a ajunge la acelasi rezultat, de pilda o crestere a incasarilor totale, sunt necesare doua politici opuse de preturi pentru doua bunuri diferite. Daca elasticitatea cererii la pret a unui bun in valoarea absoluta este mai mare decat 1, trebuie redus pretul, iar daca elasticitatea cererii la pret a altui bun este mai mica ca 1, atunci trebuie crescut pretul.

Oferta

Analizam in continuare cealalta parte a pietei, oferta. Vom examina relatia dintre pret si cantitatea oferita precum si principalii factori care determina oferta.

Oferta individuala si oferta pietei

In mod analog cu cazul cererii, vom analiza mai intai oferta unui vanzator individual. Apoi, prin agregarea ofertelor individuale ajungem la oferta pietei.

Oferta reprezinta cantitatile dintr-un bun sau serviciu pe care vanzatorul poate si este dispus sa le furnizeze pe piata la niveluri diferite de pret, ceteris paribus.

Oferta reprezinta relatia intre diferitele preturi posibile ale unui bun si cantitatile ce pot fi vandute din bunul respectiv.

Pe orice piata, ceteris paribus, exista o relatie de directa proportionalitate intre pret si cantitatea oferita. Daca pretul creste, atunci cantitatea oferita creste si ea, iar daca pretul scade cantitatea oferita se reduce. Economistii numesc aceasta relatie de cauzalitate dintre modificarea pretului unui bun si schimbarea cantitatii oferite legea ofertei.

Relatia dintre evolutia pretului ca variabila independenta si cantitatea ceruta ca variabila dependenta se poate ilustra cu ajutorul unui tabel (tabelul 4.3), unei functii sau unui grafic (figura 4.5).

Relatia dintre pret si cantitate oferita

Tabelul 4.3

Functia ofertei, pentru cazul liniar este de forma Q = a + bP, unde a si b sunt coeficienti. Un caz particular de functie a ofertei, corespunzator datelor din tabelul 4.2, este de forma Q = 8 + P (a este 8, iar b este egal cu 1).

P

O

P₂

P₁

0 Q₁ Q₂ Q

Fig. 4.5 Curba ofertei

In mod asemanator cu graficul cererii, cantitatea este masurata pe axa orizontala iar pretul este figurat pe axa verticala.

Curba ofertei are panta pozitiva si este crescatoare de la stanga la dreapta. Functia si curba ofertei se supun legii ofertei. Acest lucru poate fi inteles cu ajutorul legii descresterii randamentelor. Sa construim un exemplu pornind de la cazul unei fabrici producatoare de biciclete. Daca sunt folositi 10 lucratori, productia zilnica este de 100 biciclete. In cazul folosirii a 20 de lucratori, productia creste la 200 biciclete. Iar daca numarul de lucratori devine 30 productia creste cu numai 70 biciclete. Cresterea productiei de biciclete intr-un asemenea mod verifica legea descresterii randamentelor. Unitati succesive de input, precum munca in cazul de fata, nu produc acelasi output suplimentar. Presupunand salariul constant, costul bicicletelor suplimentare este mai mare decat initial. Ceea ce inseamna ca acestea vor fi produse doar daca si pretul lor de vanzare este mai ridicat. Curba ofertei reflecta astfel cresterea costului productiei suplimentare. In mod similar, o fabrica de mobila, cu o cantitate fixa de masini, ar putea fi capabila sa produca mai multe scaune numai platind muncitorii pentru orele suplimentare si folosind masinile mai mult timp. Sau, un fermier care incearca sa creasca cantitatea de grau pe o suprafata data de pamant ar putea sa o faca prin cresterea cantitatii de ingrasaminte. Dar dincolo de un anumit punct, cantitatea suplimentara de ingrasaminte conduce la mai putin output suplimentar.

Dint-un alt unghi de vedere, curba ofertei exprima raspunsul producatorilor la stimulentele pietei. Cand pretul unui bun creste, producatorii au interesul de a aloca mai mult din timpul disponibil si din alte resurse pentru cresterea productiei. Cei pentru care activitatea respectivului bun era secundara o vor face principala; alti producatori vor intra pentru prima data pe piata acestui bun.

Uneori este util a examina curba ofertei unui singur vanzator. De cele mai multe ori este insa necesara cunoasterea curbei ofertei pietei. In general, oferta pietei se obtine intr-un mod asemanator cu deducerea cererii pietei. Curba ofertei pietei se obtine adunand cantitatile oferite de catre toti vanzatorii pentru fiecare nivel al pretului. Un asemenea lucru este posibil doar daca nu exista inputuri specializate implicate in procesul de productie. In caz contrar, trebuie realizate anumite ajustari. Presupunem acum ca asemenea inputuri specializate nu exista. Adica toate firmele pot sa se miste de-a lungul curbelor ofertelor individuale fara a afecta preturile inputurilor si, deci, costurile de productie.

Curba ofertei pietei pentru un bun arata cantitatile diferite din acel bun pe care vanzatorii in ansamblul lor pot si sunt dispusi sa le vanda pe piata la niveluri diferite de pret. Deoarece oferta pietei rezulta din agregarea ofertelor individuale, in conditiile unui comportament relativ asemanator al vanzatorilor, si-n acest caz cantitatea oferita este functie crescatoare de pretul sau.

Exemplu: determinarea ofertei pietei

Consideram urmatorul exemplu de obtinere a ofertei pietei pornind de la doi vanzatori care opereaza pe piata. Datele privind cantitatile oferite de fiecare producator si de piata pentru fiecare nivel de pret sunt furnizate in tabelul 4.4. Curba ofertei pietei este prezentata in figura 4.6.

Curbele ofertei individuale si curba ofertei pietei

Tabelul 4.4

P O₂ O₁

O

10

0 9 11 20 Q

Fig. 4.6 Curba ofertei pietei

Factorii ofertei

Curba ofertei unui bun este construita in ipoteza ca singurul factor care se modifica este pretul bunului respectiv. Ca si la cerere, efectele unei schimbari in pretul unui bun, ceteris paribus, pot fi aratate ca o miscare de-a lungul curbei ofertei. O schimbare intr-un alt factor al ofertei, altul decat pretul bunului, conduce la o modificare a tuturor cantitatilor oferite si deci la o schimbare a ofertei. Trebuie facuta distinctie intre cantitatea oferita si oferta. Oferta inseamna ansamblul punctelor pret-cantitate oferita situate de-a lungul curbei ofertei. Astfel, fiecarui nivel de pret ii va corespunde o singura valoare pentru cantitatea oferita.

Daca mai mult dintr-un bun este oferit pentru fiecare nivel de pret, atunci curba ofertei se deplaseaza spre dreapta (figura 4.7 a). Aceasta inseamna cresterea ofertei. Daca mai putin dintr-un bun este oferit pentru fiecare nivel de pret, curba ofertei se deplaseaza spre stanga (figura 4.7 b). Aceasta inseamna reducerea cererii.

P O O^' P O^' O

0 Q 0 Q

(a) cresterea ofertei                     (b) reducerea ofertei

Fig. 4.7 Deplasarile curbei ofertei

In afara pretului bunului, ceilalti factori ai ofertei unui bun sunt:

noile descoperiri

noile tehnologii

preturile factorilor de productie

oferta de inputuri

preturile bunurilor alternative

asteptarile vanzatorilor

numarul vanzatorilor

politica guvernamentala

conditiile social-politice si naturale.

Sa analizam in continuare succint fiecare dintre acesti factori.

a)    noile descoperiri

Descoperirea de noi zacaminte de gaze naturale sau de petrol determina cresterea ofertei acestor bunuri, ceea ce se traduce prin deplasarea spre dreapta a curbelor ofertei acestor resurse.

b)    noile tehnologii

Curba ofertei este trasata in conditiile unei tehnologii date. Daca intreprinzatorii introduc tehnologii noi, mai eficiente, curba ofertei se va deplasa spre dreapta. De exemplu, progresele inregistrate in tehnologia computerelor conduc la cresterea ofertei de computere.

c)     preturile factorilor de productie

Cresterea sau reducerea preturilor factorilor de productie determina cresterea si, respectiv, reducerea costurilor de productie. In conditiile reducerii costurilor de productie ale unui bun devine mai avantajos a vinde o cantitate mai mare la acelasi nivel de pret al bunului. Ca urmare oferta bunului va creste. Si invers, o crestere de salarii sau a preturilor materiilor prime determina cresterea costurilor de productie si reducerea ofertei.

d)    oferta de inputuri

O reducere a ofertei de otel va determina deplasarea spre stanga a curbei ofertei pentru masini.

e)     preturile bunurilor alternative

Modificarea preturilor altor bunuri, posibil de realizat cu aceleasi resurse, poate modifica curba ofertei unui bun. De exemplu, daca pretul pentru soia creste, unii fermieri vor planta mai multa soia si mai putin grau. Oferta de grau va scadea in aceste conditii.

f)      asteptarile vanzatorilor

Oferta unui bun depinde in mare masura de raportul dintre pretul curent si cel viitor al bunului. Anticiparea cresterii pretului in viitor poate determina reducerea ofertei in prezent. In acest caz, poate surveni o crestere a investitiilor in prezent pentru a raspunde mai bine solicitarilor pietei in viitor.

g)    numarul vanzatorilor

Oferta poate spori ca urmare a patrunderii in ramura de noi producatori sau se poate reduce ca urmare a parasirii ramurii de catre alti producatori. Plecarea din ramura poate fi datorata fie falimentului, fie mutarii capitalului in alte domenii unde exista o rata a profitului superioara.

h)    politica guvernamentala

Modificarea impozitelor, de exemplu, este insotita de o evolutie in sens invers a ofertei. Cresterea impozitului pe profit reduce oferta. Si invers, reducerea impozitului pe profit stimuleaza producatorii sa sporeasca oferta. In cazul in care unii producatori beneficiaza de subsidii de la bugetul de stat, oferta poate creste, ceteris paribus.

i)       conditiile social-politice si naturale

In general, activitatea economica se bazeaza pe anumite conditii social-politice si juridice, iar in unele domenii precum agricultura sau constructii si pe conditii naturale. Daca fiecare dintre aceste conditii sunt favorabile oferta va creste.

Elasticitatea ofertei

Elasticitatea ofertei masoara variatia cantitatii oferite consecutiva modificarii unui factor de influenta, in conditiile in care ceilalti factori raman constanti. Aprecierea elasticitatii ofertei in raport cu un factor de influenta se realizeaza cu ajutorul coeficientului de elasticitate. Coeficientul elasticitatii ofertei se obtine prin raportarea modificarii relative a cantitatii cerute la modificarea relativa a factorului de influenta.

Economistii analizeaza in mod frecvent elasticitatea ofertei in functie de pret. Coeficientul elasticitatii ofertei in raport cu pretul bunului sau serviciului.

Acest coeficient se calculeaza dupa formula:

E_op = D Q / Q₀ : DP / P_o

unde,

DQ si DP reprezinta modificarile absolute ale cantitatii oferite si, respectiv, ale pretului, iar Q₀ si P_o reprezinta nivelurile initiale ale cantitatii oferite si pretului.

Deoarece modificarea pretului si a cantitatii oferite au sensuri identice, marimea acestui coeficient este intotdeauna pozitiva.

In functie de valorile coeficientului de elasticitate a ofertei in raport cu pretul, se disting urmatoarele tipuri de oferta:

a) oferta inelastica, cand 0 < E_op < 1

O modificare a pretului cu 1% este insotita de o modificare in acelasi sens, insa mai putin ampla a a cantitatii oferite.

b) oferta cu elasticitate unitara, cand E_op = 1

Pretul si cantitatea oferita evolueaza proportional in acelasi sens. O crestere a pretului cu 1% determina cresterea cu 1% a cantitatii oferite.

c) oferta elastica, cand E_op > 1

O modificare a pretului cu 1% este insotita de o modificare in acelasi sens, insa mai ampla a cantitatii oferite.

d) oferta perfect inelastica, cand E_op = 0

Modificarea pretului nu este insotita de nici-o variatie a cantitatii oferite.

e) oferta perfect elastica, cand E_op               ¥

O modificare a pretului oricat de mica este insotita de o variatie infinita a cantitatii oferite.

In afara elasticitatii ofertei in functie de pret, economistii examineaza si elasticitatea ofertei in functie de factorii de productie precum si in raport cu impozitarea.

Echilibrul pietei si efectele modificarilor cererii si ofertei

Pana acum am examinat separat cele doua parti ale pietei, cererea si oferta. Acum le vom analiza impreuna pentru a vedea cum ele determina cantitatea vanduta dintr-un bun si pretul acestuia.

Cererea si oferta se intalnesc pe piata. Piata unui bun sau serviciu reprezinta totalitatea cumparatorilor (consumatorilor) si a vanzatorilor (producatorilor) bunului sau serviciului respectiv.

Figura 4.8 prezinta pe acelasi grafic curbele cererii si ofertei. Se observa ca exista un punct M unde cele doua curbe se intersecteaza. Acest punct este numit echilibrul pietei. Pretul la care cele doua curbe se intersecteaza se numeste pretul de echilibru (P ), iar cantitatea corespunzatoare acestui pret este numita cantitatea de echilibru (Q

Determinarea pretului depinde, pe de o parte, de tipul de piata considerat iar, pe de alta parte, de existenta sau nu a discriminarii prin pret (caz in care vanzatorul ofera acelasi bun la preturi diferite unor cumparatori diferiti). Acum consideram piata ca fiind concurentiala. Piata concurentiala presupune existenta unui numar mare de cumparatori si vanzatori, nici unul dintre acestia neputand exercita vreun control asupra pretului pietei. O asemenea ipoteza exclude si posibilitatea practicarii discriminarii de catre un vanzator.

Termenul de "echilibru" denota o situatie de repaus in care nu exista nici o tendinta de schimbare. La pretul de echilibru, cantitatea dintr-un bun pe care cumparatorii pot si sunt dispusi sa o achizitioneze este tocmai egala cu cantitatea pe care vanzatorii pot si sunt dispusi sa o vanda. La acest pret, fiecare dintre participantii de pe piata este satisfacut: cumparatorii au achizitionat atat cat doreau sa cumpere, iar vanzatorii au vandut atat cat doreau sa vanda.

In mod natural, pe o piata concurentiala, actiunile cumparatorilor si vanzatorilor conduc pietele catre echilibrul ofertei si cererii. Pentru a vedea acest lucru, sa consideram ce se intampla cand pretul pietei nu este egal cu pretul de echilibru. Folosim pentru aceasta figura 4.8.

P

Exces de O

oferta

P₁

M

P

P₂

Exces de

cerere C

Q Q

Fig. 4.8 Determinarea pretului si cantitatii de echilibru

Daca pretul pietei este mai mare decat cel de echilibru, sa zicem P₁, cumparatorii pot cumpara atat cat doresc la acest pret, in timp ce vanzatorii nu pot vinde atat cat doresc. Producatorii se confrunta cu stocuri fara vanzare. La pretul P₁ exista exces de oferta sau surplus pe piata. Ofertantii sunt in acest caz nesatisfacuti. Ei raspund la excesul de oferta acceptand reducerea preturilor pentru a-si creste vanzarile. Preturile vor scadea pana cand piata ajunge la echilibru.

Daca pretul este mai mic decat cel de echilibru, sa zicem P₂ , atunci vanzatorii pot vinde atat cat vor la acest pret, in timp ce cumparatorii nu pot cumpara cat doresc. Aceasta este situatia excesului de cerere sau penuriei pe piata. Cumparatorii sunt acum nesatisfacuti. Ei se afla in concurenta si pot fi nevoiti sa stea la coada pentru a intra in posesia cantitatii oferite. Ofertantii pot obtine un avantaj din penurie crescand pretul fara a-si pierde vanzarile. Pe masura ce preturile cresc, piata se indreapta iarasi catre echilibru. Deci, in ambele cazuri, ajustarea pretului conduce piata spre echilibrul ofertei si cererii.

Cand preturile sunt deasupra sau sub P piata este in dezechilibru. Daca exista exces de oferta pretul scade, iar daca exista exces de cerere pretul creste, atingand de fiecare data nivelul sau de echilibru. Acest proces de ajungere la pretul de echilibru este numit proces de tatonare. La echilibru excesul de oferta si excesul de cerere sunt nule.

Atingerea echilibrului are o durata de timp variabila de la o piata la alta, depinzand de viteza de ajustare a pretului. In cele mai multe dintre pietele libere, surplusurile si penuriile sunt numai temporare, preturile ajungand mai mult sau mai putin rapid la nivelul lor de echilibru. Acest fenomen este atat de raspandit incat este numit legea cererii si ofertei.

Pana acum am vazut cum oferta si cererea determina echilibrul pietei, care la randul sau determina pretul si cantitatea tranzactionata. Pretul si cantitatea de echilibru depind de pozitia curbelor ofertei si cererii. Atunci cand una dintre aceste curbe se deplaseaza, echilibrul pe piata se schimba. Analiza unei astfel de schimbari se numeste statica comparativa deoarece implica compararea vechiului echilibru cu noul echilibru.

Cand analizam cum un eveniment influenteaza piata, procedam in trei etape. Mai intai, trebuie constatat daca evenimentul deplaseaza curba ofertei, curba cererii, ori, in anumite cazuri, ambele curbe. Apoi, decidem daca curba se deplaseaza spre dreapta sau spre stanga. In al treilea rand, utilizam diagrama ofertei si cererii pentru a examina cum deplasarea influenteaza pretul si cantitatea de echilibru. Sa analizam pe rand cazul cresterii cererii, cresterii ofertei si cresterii simultane a cererii si ofertei.

Cresterea cererii Consideram, pentru inceput, cazul cresterii veniturilor consumatorilor. Pentru bunurile normale un asemenea factor determina cresterea cererii. Exista, cu siguranta, si alte cauze ale cresterii cererii. Pentru aceasta este suficient sa revedem factorii care determina deplasarea in plan a curbei cererii. Cresterea cererii presupune deplasarea spre dreapta a curbei cererii. In conditiile aceleiasi curbe a ofertei, punctul de echilibru se schimba. In figura 4.9 se observa ca atat pretul cat si cantitatea de echilibru cresc simultan. Astfel noul punct de echilibru este M', pretul si cantitatea de echilibru fiind P' si, respectiv, Q'.

In concluzie, orice modificare a factorilor ce influenteaza cererea determina un nou echilibru al pietei. Daca cererea creste, pretul si cantitatea de echilibru cresc. Reducerea cererii determina scaderea pretului si cantitatii de echilibru.

P O

P' M'

P M C'

O C

Q Q' Q

Fig. 4.9 Efectele cresterii cererii asupra pretului si cantitatii de echilibru

Cresterea ofertei. In mod analog cu cazul cresterii cererii, oferta poate creste datorita unuia sau mai multor factori. De exemplu, introducerea unor tehnologii noi sau reducerea preturilor inputurilor fac ca oferta unui bun sa creasca, ceea ce implica deplasarea curbei ofertei spre dreapta. In figura 4.10 se observa ca o asemenea schimbare determina un alt punct de echilibru al pietei (M') unde pretul de echilibru se reduce iar cantitatea de echilibru creste.

In concluzie, modificarea ofertei determina modificarea pretului si cantitatii de echilibru. Daca oferta creste, pretul de echilibru se reduce iar cantitatea de echilibru creste. In schimb, daca oferta scade, pretul creste iar cantitatea de echilibru se reduce.

P O O'

P M

M¢

P' C

Q Q' Q

Fig. 4.10 Efectele cresterii ofertei asupra pretului si cantitatii de echilibru

Modificarea simultana a cererii si ofertei. Sa consideram acum efectul asupra pretului si cantitatii de echilibru ca urmare a cresterii simultane a cererii si ofertei. Acest efect depinde de masura in care cererea si oferta cresc. Pot fi identificate in acest sens trei situatii posibile:

a)     cererea creste mai mult decat creste oferta (figura 4.11 a);

b)    cererea creste in aceeasi masura cu oferta (figura 4.11 b);

c)     cererea creste mai putin decat oferta (figura 4.11 c).

P              O O O

P¢ O¢ P P

M' O¢ O¢

M C¢ P M M' P M

P                 M'

C C C¢ P¢ C C¢

0 Q Q¢ Q 0 Q Q¢ Q 0 Q Q¢ Q

(a) (b) (c)

Fig. 4.11 Efectele cresterii cererii si ofertei asupra pretului si cantitatii de echilibru

Se poate observa ca, in toate cele trei cazuri, cantitatea de echilibru creste, in timp ce pretul de echilibru poate inregistra orice evolutie. Din acest motiv, fara precizarea raportului dintre marimea modificarii cererii si ofertei, nu se poate preciza sensul de miscare al pretului de echilibru.

Exista si alte situatii de modificare simultana a cererii si ofertei. Prezentam in tabelul 4.5 efectele posibile asupra pretului si cantitatii de echilibru in urma tuturor situatiilor posibile de modificare a cererii si ofertei. In acest sens, am folosit urmatoarele notatii:

P (+) - pretul de echilibru creste

P (-) - pretul de echilibru se reduce

P (?) - nu se poate preciza daca pretul de echilibru creste, ramane neschimbat sau se reduce

Q(+), Q (-), Q (?) se refera la cantitatea de echilibru si sunt definite similar cu cazurile anterioare

Efectele deplasarilor curbelor cererii si ofertei

asupra pretului de echilibru si cantitatii de echilibru

Tabelul 4.5

Rolul preturilor in alocarea resurselor intr-o economie de piata

Acest capitol constituie doar o introducere asupra modului de functionare a pietelor. Exista suficiente dovezi care demonstreaza ca pietele reprezinta de cele mai multe ori o buna modalitate de organizare a activitatii economice. Aceasta in ciuda faptului ca uneori rezultatele lor sunt nesatisfacatoare.

In orice sistem economic, resursele sunt rare si trebuie alocate intre utilizari alternative. Economiile de piata se bazeaza in mod fundamental pe fortele pietei, cererea si oferta, in vederea realizarii unei alocari cat mai bune a resurselor. Intr-o economie de piata, preturile celor mai multe bunuri se stabilesc in mod liber, pornind de la jocul cererii si ofertei. La randul lor, preturile indeplinesc mai multe functii in cadrul economiei. Ele au inainte de toate functia de informare a agentilor economici privind starea unui bun pe piata. Pe baza lor, agentii economici decid alocarea resurselor.

Preturile determina cine produce fiecare bun si cat de mult sa se produca. Conform diviziunii muncii, intr-o economie unii agenti economici isi desfasoara activitatea in agricultura, altii in industrie s. a. m. d. Intr-o societate libera nu exista o agentie guvernamentala care sa impuna agentilor economici sa-si desfasoare activitatea intr-un anumit domeniu si sa produca o cantitate mai mare sau mai mica de bunuri in functie de nevoile prezente sau viitoare ale societatii. Folosirea resurselor de munca in cadrul economiei se bazeaza pe deciziile de angajare ale intreprinzatorilor si salariatilor. Iar asemenea decizii depind in mod decisiv de pretul bunurilor realizate in cadrul unitatilor economice, dar si de nivelul salariului, ca pret al resursei de munca. Preturile se ajusteaza astfel incat sa se asigure un numar suficient de lucratori in fiecare domeniu de activitate (pretul hranei si salariile lucratorilor agricoli se ajusteaza astfel incat sa fie suficienti oameni care au ales sa fie fermieri).

Se obtine astfel un sistem descentralizat care functioneaza bine deoarece deciziile depind de preturi libere. Nerespectarea conditiilor de formare ale preturilor conduce inevitabil la o alocare necorespunzatoare a resurselor, asa cum de altfel societatile centralizate au demonstrat-o din plin.

Daca o persoana nu a vazut niciodata o economie de piata in actiune, toata aceasta idee ar putea parea absurda. Economiile sunt grupuri mari de oameni angajate in multe activitati interdependente. Ce anume impiedica deciziile descentralizate sa se ajunga la haos? Ce anume coordoneaza actiunile a milioane de oameni cu calificari si dorinte diferite ? Raspunsul consta intr-un singur cuvant: preturile.

REZUMAT

Economistii folosesc modelul ofertei si cererii pentru a analiza pietele concurentiale. Pe o piata concurentiala, exista numerosi cumparatori si vanzatori, fiecare dintre ei avand o foarte mica sau nici-o influenta asupra pretului pietei.

Cererea se refera la cantitatile dintr-un bun pe care cumparatorii au posibilitatea si doresc sa le achizitioneze la niveluri diferite de pret.

Curba cererii arata modul in care cantitatea ceruta dintr-un bun depinde de pret. Conform legii cererii, atunci cand pretul unui bun scade, cantitatea ceruta creste. Curba cererii este descrescatoare.

Alaturi de pret, ceilalti factori ai cererii sunt preturile bunurilor complementare sau substituibile, venitul consumatorilor, gusturile consumatorilor, asteptarile, numarul consumatorilor, politica guvernamentala, factorii sezonieri. Daca unul dintre acesti factori se modifica, curba cererii se deplaseaza.

Elasticitatea cererii surprinde modificarea cantitatii cerute ca urmare a modificarii unui factor de influenta, in conditiile in care ceilalti factori raman constanti. Elasticitatea cererii se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii. Elasticitatea cererii se studiaza indeosebi in raport cu pretul bunului sau serviciului respectiv, in raport cu preturile celorlalte bunuri si servicii precum si in raport cu veniturile consumatorilor.

Oferta se refera la cantitatile dintr-un bun pe care vanzatorii sunt in masura si doresc sa le instraineze la niveluri diferite de pret.

Curba ofertei arata modul in care cantitatea oferita dintr-un bun depinde de pret. Conform legii ofertei, atunci cand pretul unui bun creste, cantitatea oferita creste. Curba ofertei este crescatoare.

Alaturi de pret, ceilalti factori ai ofertei sunt noile descoperiri, tehnologia, preturile factorilor de productie, oferta de inputuri, preturile bunurilor alternative, asteptarile, numarul vanzatorilor, politica guvernamentala, conditiile social-politice si naturale. Daca unul dintre acesti factori se modifica, curba ofertei se deplaseaza.

Elasticitatea ofertei evidentiaza modificarea cantitatii cerute ca urmare a modificarii unui factor de influenta, in conditiile in care ceilalti factori raman constanti. Elasticitatea ofertei se masoara prin intermediul coeficientului de elasticitate a ofertei. Elasticitatea ofertei se studiaza indeosebi in raport cu pretul bunului sau serviciului respectiv, in raport cu preturile factorilor de productie precum si in raport cu impozitarea.

Intersectia curbelor ofertei si cererii determina echilibrul pietei. La pretul de echilibru, cantitatea ceruta este egala cu cantitatea oferita.

Comportamentul cumparatorilor si vanzatorilor conduce in mod natural piata catre echilibru. Cand pretul pietei este mai mare decat pretul de echilibru, exista exces de oferta sau surplus, fapt ce determina scaderea pretului pietei. Cand pretul pietei este mai mic decat pretul de echilibru, exista exces de cerere sau penurie, fapt ce determina cresterea pretului pietei.

Pentru a anliza modul cum un eveniment influenteaza pretul si cantitatea de echilibru, folosim diagrama ofertei si cererii. Analiza se desfasoara in trei etape. Mai intai, trebuie constatat daca una sau ambele curbe se deplaseaza. Apoi, se precizeaza sensul de deplasare al curbelor, stanga sau dreapta. In al treilea rand, utilizand diagrama ofetei si cererii se examineaza efectul deplasarii curbelor asupra pretului si cantitatii de echilibru.

In economiile de piata preturile sunt semnale care ghideaza deciziile economice si deci aloca resursele rare. Pentru fiecare bun, pretul asigura echilibrul dintre oferta si cerere. Pretul de echilibru astfel determinat arata cat de mult din acel bun cumparatorii aleg sa cumpere si cat de mult vanzatorii aleg sa produca.

Ñ Termeni cheie

Cererea Cantitate ceruta Ceteris paribus Legea cererii Curba cererii Functia cererii Bun substituibil Bun complementar Bun normal Bun inferior Elasticitatea cererii Oferta Cantitate oferita Legea ofertei Curba ofertei Functia ofertei Elasticitatea ofertei Piata concurentiala Echilibru Pretul de echilibru Cantitate de echilibru Exces de oferta Exces de cerere

Intrebari de verificare

Ce este o piata concurentiala?

Ce determina cantitatea ceruta dintr-un bun?

Ce sunt functia si curba cererii si cum sunt ele corelate ?

De ce curba cererii este descrescatoare ?

Modificarea gusturilor consumatorilor conduce la o miscare de-a lungul curbei cererii sau la o deplasare a curbei cererii? Iar o schimbare a pretului conduce la o miscare de-a lungul curbei cererii sau la o deplasare a curbei cererii?

Ce determina cantitatea oferita dintr-un bun ?

Ce sunt functia si curba ofertei si cum sunt ele corelate ?

De ce curba ofertei este crescatoare ?

Modificarea tehnologiei producatorilor conduce la o miscare de-a lungul curbei ofertei sau la o deplasare a curbei ofertei? Iar o schimbare a pretului conduce la o miscare de-a lungul curbei ofertei sau la o deplasare a curbei ofertei?

Definiti echilibrul pietei. Precizati fortele care orienteaza piata catre echilibru.

Berea si pizza sunt bunuri complementare deoarece se consuma adesea impreuna. Ce se intampla cu oferta, cererea, cantitatea oferita, cantitatea ceruta si pretul pe piata al pizzei cand pretul berii creste?

Descrieti rolul preturilor intr-o economie de piata.

Teste grila

1. Care dintre urmatoarele afirmatii corespund conceptului de cerere ?:

a)     cantitatile dintr-un bun achizitionate de un segment majoritar de clienti;

b)    cantitatile dintr-un bun solicitate de ansamblul cumparatorilor;

c)     cantitatile de bunuri oferite de firmele care actioneaza pe piata;

d)    cantitatile dintr-un bun pe care consumatorii pot si sunt dispusi sa le achizitioneze la niveluri diferite de pret;

e)     nici una dintre alternativele de mai sus.

2. Conform legii ofertei si clauzei ceteris paribus:

a)     intre pret si incasarile producatorilor exista o relatie inversa;

b)    pretul si cantitatea ceruta sunt invers corelate;

c)     relatia dintre pret si cantitatea oferita este directa;

d)    incasarile vanzatorilor si cheltuielile cumparatorilor sunt in relatie directa;

e)     orice relatie intre pret si cantitatea oferita poate fi posibila.

3. Curba ofertei unui produs este afectata in mod direct de:

a)     preturile factorilor de productie;

b)    tehnologia folosita;

c)     numarul de ofertanti;

d)    impozitarea vanzarilor;

e)     toate cele de mai sus.

4. Daca pretul unui bun creste:

a)     cantitatea ceruta se reduce;

b)    cantitatea ceruta creste;

c)     cererea se reduce;

d)    cantitatea oferita se reduce;

e)     oferta creste.

5. Cererea unui bun X inregistreaza o crestere:

a)     oricand cresc veniturile consumatorilor;

b)    cand creste numarul consumatorilor;

c)     cand scade pretul unui alt bun aflat in relatie de substitutie cu bunul X;

d)    cand creste pretul unui alt bun aflat in relatie de complementaritate cu bunul X;

e)     cand scade pretul bunului X.

6. Elasticitatea cererii pentru un bun in raport cu pretul sau este de -0,4. O reducere a pretului cu 20% conduce la:

a) reducererea cantitatii cerute cu 5%;

b) cresterea cantitatii cerute cu 5%;

c) cresterea cantitatii cerute cu 8%;

d) reducererea cantitatii cerute cu 8%;

e) mentinerea nivelului cantitatii cerute.

7. Cererea pentru bunuri alimentare este inelastica. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarata in conditiile reducerii pretului acestor bunuri:

a)     determina cresterea incasarilor producatorilor de bunuri alimentare;

b)    determina reducerea incasarilor producatorilor de bunuri alimentare;

c)     determina cresterea cheltuielilor cumparatorilor;

d)    nu afecteaza puterea de cumparare a consumatorilor;

e)     nu are nici-un efect asupra incasarilor producatorilor de bunuri alimentare.

8. Presupunem ca bunurile X si Y sunt substituibile, iar pretul bunului X scade. In aceste conditii:

a)     cantitatea ceruta din X scade, iar cererea bunului Y creste;

b)    cantitatea ceruta din X si cererea bunului Y scad;

c)     cantitatea ceruta din X creste, iar cererea bunului Y scade;

d)    cantitatea ceruta din X si cererea bunului Y cresc;

e)     nu se poate preciza evolutia cantitatii cerute din X sau a cererii bunului Y.

9. Daca coeficientul elasticitatii cererii in functie de pret este in valoare absoluta superior lui 1 atunci cererea este:

a)     inelastica;

b)    elastica;

c)     cu elasticitate unitara;

d)    perfect inelastica;

e)     perfect inelastica.

10. Se considera un bun normal. Cresterea veniturilor consumatorilor are ca efect pe piata acestui bun:

a)     cresterea pretului si a cantitatii de echilibru;

b)    cresterea pretului si reducerea cantitatii de echilibru;

c)     reducerea pretului si a cantitatii de echilibru;

d)    reducerea pretului si cresterea cantitatii de echilibru;

e)     nici-un efect.

11. Cresterea ofertei unui bun si reducerea cererii aceluiasi bun va determina......pretului si.....cantitatii tranzactionate:

a)     cresterea/reducerea;

b)    reducerea/reducerea;

c)     reducerea/efectul este nedeterminat;

d)    cresterea/ cresterea;

e)     mentinerea constanta/mentinerea constanta.

12. Cresterea semnificativa a pretului benzinei ar putea determina ......pretului autoturismelor si ........numarului de autoturisme vandute pe piata:

a)     cresterea/reducerea;

b)    reducerea/reducerea;

c)     reducerea/efectul este nedeterminat;

d)    cresterea/ cresterea;

e)     mentinerea constanta/mentinerea constanta.

13. Care dintre consecintele urmatoare este adevarata in conditiile unui pret mai mic decat cel de echilibru ?:

a)     vanzatorii nu pot vinde cat doresc;

b)    cumparatorii pot achizitiona cat doresc;

c)     vanzatorii pot vinde atat cat doresc;

d)    cumparatorii vor cere guvernului sa intervina pentru a creste pretul;

e)     atat vanzatorii cat si cumparatorii vor renunta sa vanda sau sa cumpere cat timp pretul nu este la nivelul de echilibru.

14. Pe piata unui bun X, cererea si oferta sunt date de urmatoarele relatii : Q = 1000 - 150P, respectiv Q = 100 + 75 P, unde Q este cantitatea, iar P este pretul. Daca guvernul impune un pret de 5 unitati monetare, atunci pe piata bunului X apare:

a)     un deficit de 150 unitati de cantitate;

b)    un deficit de 225 unitati de cantitate;

c)     un surplus de 75 unitati de cantitate;

d)    un surplus de 225 unitati de cantitate;

e)     o diferenta de 2 unitati monetare intre pretul de echilibru si pretul impus de guvern

15. Daca pretul graului este de 2000 u.m./ unitatea de cantitate, atunci cantitatea oferita este mai mare decat cantitatea ceruta. Daca pretul graului este 1400 u.m./unitatea de cantitate, atunci cantitatea ceruta este mai mare decat cantitatea oferita. In aceste conditii, pretul de echilibru este:

a)     1400 u.m/unitatea de cantitate;

b)    2000 u.m./unitatea de cantitate;

c)     mai mic de 1400 u.m./unitatea de cantitate;

d)    intre 1400 si 2000 u.m./ cantitatea de unitate;

e)     mai mare decat 2000 u.m./ unitatea de cantitate.

16. Daca cererea si oferta se reduc simultan in aceeasi proportie:

a)     pretul creste;

b)    cantitatea tranzactionata creste;

c)     pretul se reduce;

d)    cantitatea tranzactionata se reduce;

e)     modificarea cantitatii tranzactionate este nedeterminata.

17. Sa se calculeze coeficientul de elasticitate a ofertei in raport cu pretul stiind ca pretul bunului a crescut de la 5000u.m. la 10000 u.m. in cursul unei perioade, iar cantitatea oferita a crescut cu 300% in cursul aceleiasi perioade fata de un nivel initial de 4000 unitati de produs.

a)    

b)   

c)    

d)   

e)