Analiza echilibrului financiar

Analiza patrimoniului net.

Una din conceptiile bilantului este cea patrimoniala, potrivit careia, bilantul este un inventar al averii intreprinderii. Literatura de specialitate da mai multe interpretari patrimoniului, dar in esenta se refera la "ansamblul drepturilor si obligatiilor - cu substanta economica - ale unei societati comerciale, precum si ale oricarui subiect de drept privat"[1]. Avand un activ si un pasiv, patrimoniul este supus tuturor operatiilor la care participa subiectul careia ii apartine, indeplinindu-si obligatiile si exercitandu-si drepturile. Definirea notiunii de patrimoniu reprezinta o premisa a formularii principalelor probleme ale analizei acestuia.

Patrimoniul este definit ca reprezentand ansamblul bunurilor si creantelor nete ale unei persoane fizice sau juridice sau ale unui grup de persoane (familie, societati, etc.)[2].

Patrimoniul se exprima sub forma unei egalitati care reprezinta ecuatia patrimoniala:

Patrimoniul presupune existenta unui subiect de patrimoniu si a unor bunuri patrimoniale.

Subiectul de patrimoniu este persoana juridica sau fizica care sa aiba posesia (proprietatea) si gestiunea (administrarea) bunurilor economice si a drepturilor si obligatiilor aferente, inclusiv dreptul de decizie asupra acestora in sensul utilizarii, modificarii, transformarii.

Bunurile patrimoniale reprezinta elementele componente ale unui patrimoniu reflecta 919g63j nd concret drepturile si obligatiile entitatii patrimoniale rezultate din / sau in legatura cu aceste bunuri.

Ecuatia patrimoniala reprezentata mai sus, ne arata ca putem vorbi de un punct de vedere economic din care poate fi abordat patrimoniul si de un punct de vedere juridic, ceea ce genereaza notiunile de patrimoniu economic si patrimoniu juridic.

Patrimoniul economic reprezentat din bunuri ca obiecte de drepturi si obligatii, exprimate in bani, formeaza substanta materiala a patrimoniului constituit pe baza relatiilor juridice.

Patrimoniul juridic este reprezentat de totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica, exprimate in bani, reflecta relatiile juridice generate de raporturile de proprietate in cadrul carora se procura si se gestioneaza bunurile.

Patrimoniul net.

Ca reflectare a starii patrimoniale, bilantul, stabilit la sfarsitul perioadei de gestiune descrie separat elementele de activ si de pasiv ale intreprinderii.

Activul se compune din bunuri detinute de intreprindere (drepturi de proprietate exercitate asupra bunurilor) si creante (drepturi asupra tertilor).

Pasivul se compune din capitaluri proprii si intr-o masura considerabila, din datorii contractate de intreprindere si nerambursate inca.

Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate da o prima si principala evaluare a intreprinderii, la data inchiderii exercitiului:

Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului[3] reda situatia neta a intreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor.

Deci, analiza patrimoniului net presupune determinarea acestuia pe baza de bilant.

Pe baza bilanturilor din ultimii trei ani (1996, 1997, 1998) s-a realizat situatia neta a S.C. CONFORT S.A. prezentata in urmatorul tabel:

- mii lei -

Se observa ca s-a realizat o crestere a patrimoniului net de 3.518.302 mii lei (din 1996 fata de 1998) ceea ce reprezinta 17,23%; de 1.973.541 mii lei (din 1997 fata de 1998) ceea ce reprezinta 9%, determinata in principal de majorarea elementelor de activ.

Situatia neta este cel mai adesea pozitiva si crescatoare dupa cum rezulta si din tabelul de mai sus, ca efect al unei gestiuni economice sanatoase. Aceasta situatie marcheaza, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare si anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finantat din aceste capitaluri. Cresterea patrimoniului net este consecinta reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de acumulari: provizioane reglementate, raporturi din exercitiul precedent, subventii, etc.

Situatia neta poate avea, in cazuri prefalimentare, valoare negativa. Aceasta semnifica o depasire a activului real, de catre datoriile totale contractate de intreprindere. O astfel de situatie neta este consecinta incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare. Suma acestor pierderi a consumat integral capitalurile proprii, iar partea neacoperita ramane in sarcina creditorilor, ca rezultat al asumarii riscului de insolvabilitate al intreprinderii.

Deci situatia neta poate indica, deci o imbogatire (o crestere a capitalurilor proprii) in cazul realizarii si reinvestirii de beneficiu sau dimpotriva, o saracire (o micsorare a capitalurilor proprii), in cazul inchiderii exercitiului cu pierdere.

In situatia S.C. CONFORT S.A. se poate spune ca averea intreprinderii a crescut si ca exista posibilitatea de acoperire a datoriilor pe care le are.

Cat priveste modul de finantare a patrimoniului net acesta se prezinta astfel:

- mii lei -     

Se poate observa ca in proportie de 99% patrimoniul net este finantat de capitalul propriu, in cadrul caruia s-au produs modificari structurale considerate normale, in sensul cresterii ponderii rezervelor si fondurilor proprii.

Analiza corelatiei fondului de rulment cu activele circulante.

Alocarile permanente sunt, in principiu, acoperite din surse permanente (capitaluri proprii, datorii financiare). Cu cat sursele permanente sunt mai mari decat necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atat intreprinderea dispune de o marja de securitate (de siguranta) care o pune la adapost de evenimente neprevazute.

Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor poate fi "rulat" pentru reinnoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. Fondul; de rulment este expresia realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la infaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.

Valoarea fondului de rulment poate fi determinata utilizand una din relatiile:

FR = Capital permanent - Activ imobilizat net

sau

FR = Activ circulant - Datorii pe termen scurt

In termeni descriptivi, notiunea de fond de rulment poate fi comentata pe doua nivele:

Daca se tine seama de elementele din partea de sus a bilantului, se prezinta ca un excedent de capitaluri permanente fata de active imobilizate nete, si in consecinta va putea fi afectat finantarii activelor circulante;

Daca se tine seama de elementele din partea de jos a bilantului, se prezinta ca un excedent al activelor circulante, cu lichiditate mai mica de 1 an, fata de datoriile cu exigibilitatea sub 1 an.

Prin partea inferioara a bilantului, fondul de rulment furnizeaza informatii importante asupra conditiilor de echilibru financiar.

Din acest unghi, fondul de rulment exprima excedentul activelor circulante fata de datoriile pe termen scurt. Rezulta ca apar trei situatii posibile:

1. Activ circulant = Datorii pe termen scurt Þ FR = 0;

2. Activ circulant > Datorii pe termen scurt Þ FR > 0;

3. Activ circulant < Datorii pe termen scurt Þ FR < 0.

Situatia fondului de rulment la S.C. CONFORT S.A. se prezinta astfel:

- mii lei -

- mii lei -     

Cresterea fondului de rulment reflecta alocarea tuturor acumularilor nete ale exercitiului anterior, in cresterea activelor circulante.

Valorile pozitive ale fondului de rulment reflecta o situatie favorabila: o parte din activele circulante sunt finantate din capitalurile permanente. Ca urmare, societatea comerciala dispune de o marja de securitate ce poate fi utilizata pentru reinnoirea stocurilor sau creantelor. Cresterea valorii fondului de rulment de la 1996 la 1998 cu 4.120.966 mii lei semnifica o imbunatatire a echilibrului financiar a societatii comerciale.

Dupa cum bine se observa din tabelul de mai sus:

Activul circulant > Datorii pe termen scurt > FR > 0

In acest caz se constata un excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt (active circulante) fata de exigibilitatile potentiale pe termen scurt (datorii pe termen scurt).

Cazul este perceput ca favorabil in termeni de solvabilitate, deoarece intreprinderea dispune de un "stoc tampon" de lichiditati potentiale destinate sa faca fata unor imprejurari defavorizante de realizarea activelor circulante.

Schematic, situatia poate fi reprezentata astfel:

In cadrul echilibrului financiar al societatii este important de analizat corelatia dintre fondul de rulment si activele circulante.

Pentru analiza corelatiei dintre fondul de rulment si activele circulante se calculeaza urmatorii indicatori:

- rata de finantare a capitalului circulant care reflecta proportia in care fondul de rulment acopera activele circulante;

- rata de acoperire a stocurilor exprima proportia in care FR asigura finantarea stocurilor;

- rata de acoperire a stocurilor achitate si neachitate plus creante

Indicatori privind evolutia fondului de rulment.

Indicatorii fondului de rulment asigura o buna evaluare a gestiunii financiare a intreprinderii.

- mii lei -     

Necesitatile de finantare ale productiei, respectiv ale ciclului de exploatare sunt acoperite in cea mai mare parte din surse temporare. Diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si datoriile de exploatare este numita nevoia de fond de rulment.

NFR = Alocari ciclice - Surse ciclice

= (Stocuri + Creante) - Datorii de exploatare

Dupa cum bine se observa din tabel, nevoia de fond de rulment este pozitiva, ceea ce inseamna un surplus de nevoi temporare in raport cu sursele temporare posibile de mobilizat. Dupa spusele unor specialisti, fondul de rulment reprezinta cel mai important indicator al echilibrului financiar al intreprinderii, el fiind rezultatul arbitrajului intre finantarea pe termen lung si finantarea pe termen scurt[7].

Sunt analisti financiari care apreciaza ca, dimpotriva, nevoia de fond de rulment este indicatorul cel mai relevant al echilibrului financiar intrucat evidentiaza acele nevoi temporare reinoibile permanent in cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale intreprinderii.

In starea de echilibru financiar, fondul de rulment sa fie egal cu nevoia de fond de rulment si sa degajeze o trezorerie neta pozitiva. In cadrul societatii CONFORT S.A. acest lucru nu s-a realizat decat in anul 1997.

In anii 1996 si 1998 datorita unei politici de crestere a capacitatilor de productie, datorita eficientelor in ceea ce priveste decontarile cu clientii in conditiile blocajului financiar tot mai accentuat din economie au degajat un fond de rulment inferior nevoii de fond de rulment. Acoperirea deficitului de fond de rulment a necesitat apelarea la credite pe termen scurt.

Datorita acestei situatii (FR <NFR) a rezultat o trezorerie neta negativa ceea ce evidentiaza un dezechilibru financiar la incheierea exercitiului. Deficitul monetar, astfel constatat, a fost acoperit prin angajarea deci de noi credite. Daca trezoreria este negativa, rezulta ca NFR nu poate fi finantat in intregime din resursele pe termen lung si mijlociu. Situatia este alarmanta din punct de vedere al echilibrului financiar. Dar derularea ciclului de exploatare normala permite justificarea reducerii resurselor de trezorerie, solvabilitatea intreprinderii nu trebuie sa fie sub semnul intrebarii datorita trezoreriei negative. Se remarca dependenta trezoreriei fata de variatia nevoii de fond de rulment, respectiv a decalajelor intre incasarile creantelor si platile datoriilor scadente.

In aceste conditii, o intreprindere rentabila nu are in mod automat si o trezorerie neta pozitiva, aceasta din urma depinzand de variatiile necesitatilor de finantare si mai departe, de variatiile termenelor de scadenta a incasarilor si a platilor.

Fondul de rulment este si un indicator de lichiditate: cu cat fondul de rulment este mai mare, cu atat mai mici vor fi datoriile pe termen scurt pentru finantarea activelor circulante. Estimat in valoare absoluta fondul de rulment are o semnificatie economica mai redusa: de aceea este folosit adesea exprimat in marime relativa in raport cu cifra de afaceri.

FR

---- % = fondul de rulment din cifra de afaceri.

CA

- mii lei -     

Exista mai multe definitii ale fondului de rulment, dar cele mai acceptate sunt urmatoarele:

FRB - Fondul de rulment brut se mai numeste si fond de rulment total si desemneaza toate elementele de active circulante susceptibile de a fi transformate in bani intr-un termen mai mic decat un an.

FRB = Activ circulant

FRN - Fondul de rulment net sau permanent prezinta cea mai mare insemnatate din punct de vedere operational si sub aspectul analizei economice.

FRN = Capital permanent - Active imobilizate

sau:

FRN = Active circulante - Datorii pe termen scurt

FRP - Fondul de rulment propriu defineste excedental capitalul propriu fata de activele imobilizate si semnifica autonomia de care dispune o intreprindere in materie de finantare a investitiilor.

FRP = Capital propriu - Imobilizari

sau:

FRP = FRN - Datorii la termen

FRS - Fondul de rulment strain se poate interpreta ca fiind egal cu datoriile la termen sau cu diferenta dintre fondul de rulment net si fondul de rulment propriu.

FRS = Capital permanent - Capital propriu

sau:

FRS = FRN - FRP

Fondul de rulment a avut o crestere majora ceea ce reprezinta dovada imbunatatirii structurii financiare a intreprinderii, respectiv cresterea resurselor stabile in raport cu nevoile permanente.

Analiza creantelor si obligatiilor in sistemul

echilibrului financiar.

Pentru activitatea financiara a firmei este importanta cunoasterea evolutiei corelatiei dintre creante si obligatii, intrucat acestea influenteaza capacitatea de plata.

Creantele reprezinta anumite drepturi banesti realizabile in termene diferite. Formarea lor este in directa legatura cu rotatia capitalului, cu momentele pe care le parcurge in procesul schimbarii formei acestuia. Aparitia creantelor este determinata in principal de relatiile care se formeaza intre firma, in calitate de furnizor si clientii noi.

Opusul creantelor il reprezinta obligatiile sau datoriile firmei catre terti, formate in cadrul relatiilor acesteia cu furnizorii, actionarii, salariatii proprii, bugetul statului, banci, etc.

Intrucat in literatura de specialitate si practica economica se folosesc mai multe notiuni, se propune urmatoarea terminologie :

- obligatii in care se includ datoriile firmei catre terti, persoane fizice sau juridice, inclusiv obligatii fiscale;

- datorii curente care sa cuprinda obligatiile, imprumuturile pe termen scurt sau ratele scadente pentru imprumuturile pe termen mediu si lung;

- datorii totale respectiv datoriile curente impreuna cu imprumuturile pe termen mediu si lung.

Intreprinderea poate contracta un imprumut pentru productie, deci o sursa de finantare, care poate fi utilizata pentru stingerea unei obligatii, dar care devine la randul ei obligatie in momentul scadentei, cand trebuie sa fie rambursat.

In cadrul acestei analize se cerceteaza in primul rand evolutia creantelor si

obligatiilor, in raport cu cifra de afaceri, pentru a pune in evidenta raportul dintre imobilizarea capitalului firmei si cel care priveste folosirea surselor atrase[9].

Aceasta analiza se reflecta in tabelul urmator:

Rezulta ca in perioada analizata, creantele si obligatiile cresc intr-un ritm mai inferior celui aferent cifrei de afaceri, ceea ce influenteaza favorabil fluxul de disponibilitati. Aceasta influenta favorabila este sustinuta si de raportul dintre creante si obligatii, care, desi in crestere, este subunitar, fapt ce duce la majorarea gradului de imobilizare a capitalului firmei.

Asemenea aspecte pot fi puse in evidenta si cu ajutorul indicatorilor:

- Durata de imobilizare a creantelor (Di)

Sd x 360

Di = ----------;                             in care:

Rd sau CA

Sd = soldul mediu al creantelor;

Rd = rulajul debitor al conturilor de creante;

CA = cifra de afaceri.

In practica se foloseste cifra de afaceri datorita faptului ca bilantul nu furnizeaza informatiile referitoare la rulajul conturilor respective.

- Durata de folosire a surselor atrase (Df)

Sc x 360

Di = ----------;                             in care:

Rc sau CA

Sc = soldul mediu al conturilor de obligatii;

Rc = rulajul creditor al conturilor de obligatii;

CA = cifra de afaceri.

In cazul S.C. CONFORT S.A., situatia se prezinta astfel:

(zile)

Marimea si evolutia indicatorilor confirma concluzia stabilita anterior, in sensul ca, creantele inregistreaza cresteri substantiale, iar imobilizarea fondului de rulment este suplinita de sursele atrase suplimentar.

Cunoasterea acestor aspecte este necesara pentru a putea previziona necesarul de surse pentru finantarea exploatarii in perioadele viitoare.

Creantele si obligatiile trebuie sa fie analizate in raport de gradul de vechime. Intervalele de vechime utilizate sunt diferite. In cadrul studiilor de restructurare efectuate in tara noastra in anul 1994, s-au folosit urmatoarele intervale: pana la 90 de zile, intre 90 de zile si 1 an si peste 1 an.

Din acest punct de vedere situatia firmei in anul 1998 se prezinta astfel:

Rezulta ca ponderea principala o detin creantele si obligatiile cu o vechime de pana la 90 de zile, ceea ce asigura o frecventa corespunzatoare a incasarilor si platilor.

Totusi incasarea si respectiv plata la un interval de pana la 90 de zile constituie una din cauzele importante ale blocajului financiar.

Societatea, din cauza acestor intarzieri se confrunta cu lipsa lichiditatilor financiare. Investitorii neplatind la termen ceea ce vor sa se execute, iar societatea nelucrand pe stoc, se ajunge astfel la creditarea acestora.

La solicitarea organelor de stat se fac demersuri la nivel guvernamental ca plata TVA-ului catre buget sa se faca la momentul decontarii lucrarilor si nu la momentul facturarii acestora la beneficiar. Beneficiarii intarziind plata lucrarilor efectuate, societatea este nevoita sa plateasca TVA-ul aferent din fonduri proprii in luna in care se termina lucrarea. Intarzierea platilor face ca societatea sa fie penalizata cu 0,25% pe zi.

Analiza lichiditatii.

Prin lichiditatea financiara a intreprinderii se intelege capacitatea acesteia de a-si transfera activele ce-i compun patrimoniul in disponibilitati banesti, pe masura savarsirii normale a rotatiei fondurilor.

Deci, ar fi un raport intre elementele de activ, in sensul ca se poate stabili cat din valoarea activului se afla sub forma lichida in conturile de disponibilitati banesti si cat pot sa devina lichide imediat.

Lichiditatea se inscrie ca o rezultanta calitativa a activitatii economico-financiare depuse si poate servi drept mijloc de caracterizare a calitatii gestionarii fondurilor pe de o parte, iar pe de alta parte, fiind legata de echilibrul financiar si permite controlul evolutiei acestuia .

Lichiditatea caracterizeaza acea stare data de disponibilitatile banesti, pe masura rotatiei fondurilor sale, deci a resurselor necesare reluarii continue a procesului de productie.

Deci nu se poate face abstractie de lichiditate atunci cand este necesar sa se caracterizeze potentialul financiar, calitatea activitatii financiare, in general, asigurandu-se si mentinandu-se echilibrul financiar.

Lichiditatea este determinata in mod nemijlocit si de structura elementelor de active circulante, respectiv gradul de lichiditate a fiecarui element de activ in parte.

Cuantificarea nivelului lichiditatii se poate realiza cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Lichiditatea globala reflecta posibilitatea activelor circulante curente de a se transforma intr-un termen scurt in lichiditati pentru a satisface obligatiile de plati exigibile. Se considera o lichiditate globala favorabila cand indicele este supraunitar.

Deci, dupa cum rezulta din tabel, societatea are o lichiditate buna, aceasta fiind in crestere de-a lungul celor 3 ani, de unde rezulta ca societatea are posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt, prin transformarea in lichiditati a activelor sale circulante.

Se apreciaza o lichiditate redusa buna daca indicele este intre 0,5 si 1. Dupa cum se observa in cazul societatii CONFORT S.A. lichiditatea redusa este buna, avand situatia cea mai buna in anul 1998.

In ceea ce priveste lichiditatea imediata, societatea nu are o stare tocmai buna, ceea ce inseamna ca daca este obligata sa-si achite datoriile pe termen scurt in acel moment, societatea nu dispune de lichiditati care sa acopere intreaga datorie. Cea mai slaba situatie a fost in 1998 cand lichiditatea imediata era egala cu 0,24, aceasta situatie datorandu-se cresterii creditelor de trezorerie de la 1.100.000 mii lei la 2.000.000 mii lei in 1998, precum si a intarzierii platilor din partea clientilor.

Analiza solvabilitatii si a capacitatii de plata.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unei societati de a face fata obligatiilor asumate prin contracte sau care i s-au impus in virtutea legii, pe seama fondurilor existente in circuitul sau economic.

Solvabilitatea este expresia "calitatii" activitatii financiare desfasurate intr-o perioada data de gestiune in legatura cu asigurarea si utilizarea fondurilor banesti ale intreprinderii.

Daca in faza de programare solvabilitatea este surprinsa prin bugetul de Venituri si Cheltuieli, in executie ea poate fi apreciata numai la finele perioadei de gestiune, pe baza informatiilor cuprinse in bilantul contabil.

Este evident faptul ca o intreprindere este solvabila daca are disponibilitati.

Pentru cuantificarea la un moment dat a starii de solvabilitate a intreprinderii, este necesara utilizarea in practica financiara a unui indicator adecvat si anume solvabilitatea patrimoniala:

Capital propriu

Sp = ------------------ x 100

Total pasiv

Marimea si evolutia indicatorului arata ca intreprinderea din punct de vedere al solvabilitatii este aproape de limita inferioara a acceptabilitatii, fara a fi alarmanta, cu toate ca dupa cum se observa din tabel este in scadere usoara. In perioada urmatoare trebuie sa se faca eforturi pentru asigurarea disponibilitatilor necesare onorarii obligatiilor.

Echilibrul financiar se manifesta in mod concret si prin intermediul capacitatii de plata.

Capacitatea de plata reflecta capacitatea intreprinderii de a onora la termen obligatiile devenite scadente, pe seama disponibilitatilor proprii si imprumutate.

Asigurarea si mentinerea capacitatii de plata sunt hotaratoare pentru realizarea functionalitatii mecanismelor financiare ale intreprinderii.

Prin definitie, capacitatea de plata reflecta o stare de moment, caracterizarea ei fiind posibila de realizat cu ajutorul urmatoarei formule:

Disponibilitati banesti imediate

Capacitatea de plata = ------------------------------ x 100

Plati exigibile curente

In ceea ce priveste disponibilitatile banesti imediate, trebuie sa se aiba in vedere modul diferit in care activele circulante pot contribui la asigurarea capacitatii de plata a firmei, dupa cum urmeaza :

disponibilitatile din casa si banca reprezinta active lichide;

creantele din livrari de produse pot deveni disponibilitati imediate cu conditia ca beneficiarii sa le accepte la plata;

imobilizarile in stoc de marfuri, produse finite, ambalaje, precum si cele de materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, ce depasesc nevoile interne pot fi lichidate prin valorificarea imediata.

Nivelul capacitatii de plata trebuie sa fie unitar, pentru a reflecta existenta unui echilibru desavarsit intre disponibilitatile existente si platile exigibile.

Se observa ca pe perioada anilor 1996 - 1997 se inregistreaza un nivel subunitar al capacitatii de plata, ceea ce arata ca societatea nu a fost capabila sa-si onoreze in intregime datoriile imediate, datorita lipsei de disponibilitati. Lipsa de disponibilitati se atribuie perturbatiilor ce au loc in circuitul fondurilor si reflecta o deteriorare a echilibrului financiar. In anul 1998 nivelul capacitatii de plata este supraunitar, deci reflecta o situatie mai buna a intreprinderii in legatura cu onorarea platilor.

Analiza echilibrului economico-financiar.

Echilibrul economico-financiar al firmei reprezinta un sistem de corelatii prin care se stabilesc anumite proportionalitati intre diferite fluxuri financiare.

Trebuie avute in vedere corelatiile obiective dintre necesitatile de resurse materiale si posibilitatile de finantare. De asemenea, modul in care sunt utilizate si valorificate aceste resurse depinde de asigurarea echilibrului economico-financiar sau de reglarea acestora.

Pentru exprimarea sintetica a multiplelor corelatii implicate de echilibrul economico-financiar, literatura de specialitate ofera mai multi indicatori.

Unii dintre acesti indicatori sunt:

1) Rata autonomiei financiare (RAF)

Capital propriu

RAF = -----------------------------

Capital propriu + imprumutat

2) Rata de finantare a stocurilor (RFS)

Fondul de rulment

RFS = ----------------------

Stocuri

3) Rata de autofinantare a activelor (RAFA)

Capital propriu

RAFA = ------------------------

Active fixe + circulante

4) Rata datoriilor (RD)

RD = 1 - Rata de autofinantare a activelor

Se constata ca rata autonomiei financiare este foarte buna in anii 1996 si 1997 avand o mica scadere in 1998 datorita cresterii capitalului imprumutat cu 55% fata de cei doi ani anteriori.

Rata de finantare a stocurilor are o evolutie buna cu o scadere in 1997, dar cu o crestere substantiala in 1998 datorita cresterii fondului de rulment (cu 61,17% fata de 1997).

Rata de autofinantare a activelor scade comparativ cu 1996, atat in 1997, cat si in 1998, datorita cresterii intr-un ritm superior a activelor circulante fata de ritmul cresterii capitalului propriu.

Rata datoriilor se afla intr-o continua crestere, deoarece societatea contracteaza credite pe termen scurt in 1998 de 2.000.000 mii lei mai mult fata de anii anteriori cu 55%. Dar cu toate acestea cunoaste o evolutie normala care nu depaseste limita minima de 50%.