BAZELE TEORETICE ALE ECONOMIEI REGIONALE

Obiectul economiei regionale

Definirea si tipologia regiunilor

Obiectul economiei regionale

Economia regionala - disciplina mezoeconomica, axata pe problemele specifice regiunilor:

factorii care determina rezultatele activitatii economice, gradul de ocupare intr-o regiune;

cauzele diferentelor interregionale in privinta ritmului cresterii economice, a nivelului de trai, a ratei somajului;

factorii migratiei interregionale etc..

Subiecte abordate (in care spatiul exercita o influenta nemijlocita):

localizarea (amplasarea ) obiectivelor economice;

echilibrul economic spatial;

cresterea economica regionala;

substituirea spatiala a factorilor de productie si mobilitatea spatiala a acestora;

determinarea ocuparii si veniturilor in plan regional;

eficienta structurilor spatiale;

fundamentarea strategiilor si politicilor regionale s.a..

Economiile regiunilor si economia nationala - asemanari, in special in termenii analizei rezultatelor activitatii economice, veniturilor, ocuparii etc..

Deosebiri

economiile regiunilor sunt mult mai deschise decat economiile nationale carora 333g67d le apartin;

gradul de mobilitate a fortei de munca si a capitalului este semnificativ mai mare intre regiunile unei tari decat intre tari;

migratia interregionala a factorilor de productie este afectata intr-o masura mult mai mica de barierele de legislatie, limba, politica etc. decat migratia internationala;

interdependentele dintre regiuni in cadrul unui anumit stat sunt, ca regula generala, mult mai intense decat intre tari.

Economia regionala analizeaza atat raporturile interregionale cat si raporturile intraregionale, existente intre economiile locale. Distinctie intre: economia regionala economia localitatilor.

Economia regionala - disciplina fundamentala in cadrul stiintei regionale, alaturi de: planificarea regionala prognoza regionala economia urbana planificarea urbana economia rurala planificarea utilizarii terenurilor economia infrastructurii dezvoltarea durabila spatiala s.a..

Stiinta regionala - pronuntat caracter interdisciplinar (economie, geografie, econometrie, matematica, sociologie, politologie)

Definirea si tipologia regiunilor

Regiunea defineste o suprafata in cadrul spatiului economic national suficient de cuprinzatoare din punct de vedere structural pentru a functiona independent, fara a neglija, totusi, faptul ca ea are, in mod inevitabil, stranse legaturi cu restul economiei.

Metoda clasica de conceptualizare a regiunilor - separarea in trei tipuri:

regiuni omogene din punctul de vedere al unor criterii-cheie, unificatoare (economic, geografic, social-politic);

regiuni nodale (polarizate) - coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al interdependentelor, relatiilor polarizate in jurul unui centru dominant (nod);

regiuni pentru planificare (programare) - unitatea este data de cadrul administrativ-teritorial si aplicarea unor politici si programe de dezvoltare regionala destinate spatiului respectiv.

De cele mai multe ori regiunea este tratata ca o unitate administrativ-teritoriala avand o determinare geografica si una administrativa , ce ii confera o anumita autonomie in raport cu autoritatea centrala.

Criteriul vecinatatii - regiunile sistemului national trebuie sa acopere intreaga suprafata, fara a exista suprapuneri.Termenul de regiune in spatiul international. Regiunile se pot constitui:

pe baza legaturilor dintre zonele de frontiera ale unor tari vecine (exemplu: euroregiunile);

pe baza unor legaturi intense economice, comerciale, culturale etc. conducand la constituirea unor regiuni formate din grupuri de tari situate intr-un spatiu geografic bine delimitat (exemple: tarile scandinave (Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda)), tarile din regiunea Pacific/Asia de Sud-Est (Coreea de Sud, Hong-Kong, Taiwan, Singapore).

Propuneri de structurare a a regiunilor din diverse spatii nationale in unitati relativ omogene. Exemplu:  "Nomenclatorul unitatilor teritoriale pentru statistica" (NUTS), elaborat de Oficiul de Statistica al Uniunii Europene.

In Romania structura administrativ-teritoriala cuprinde un nivel regional (cele 41 de judete si municipiul Bucuresti), corespunzator nivelului statistic NUTS 3, si un nivel local (263 de orase, din care 84 de municipii si 2688 comune).

Prin Legea 151 / 1998 au fost create opt regiuni de dezvoltare, care constituie "cadrul de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala, precum si de culegere a datelor statistice specifice, in conformitate cu reglementarile europene emise de EUROSTAT pentru nivelul al doilea de clasificare teritoriala NUTS 2, existent in UE" (cf. Legii 151/1998). Ele au fost alcatuite prin cooperarea voluntara a judetelor, neavand personalitate juridica si nefiind unitati administrativ-teritoriale. Cele opt regiuni, cu judetele componente sunt:

● Regiunea 1 Nord-Est (Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava,Vaslui)

Regiunea 2 Sud-Est ( Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea)

● Regiunea 3 Sud Muntenia (Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman)

● Regiunea 4 Sud-Vest Oltenia ( Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea)

● Regiunea 5 Vest (Arad, Caras-Severin, Hunedoara, Timis)

● Regiunea 6 Nord-Vest (Bihor, Bistrita-nasaud, Cluj, Maramures, Satu Mare, Salaj)

● Regiunea 7 Centru (Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu)

● Regiunea 8 Bucuresti-Ilfov (Bucuresti, Ilfov).

Aceste regiuni au dimensiuni apropiate ca numar de locuitori si, cu exceptia regiunii Bucuresti-Ilfov, ca suprafata. Astfel, daca nu se ia in calcul suprafata regiunii Bucuresti-Ilfov, suprafata variaza intre 32.034 km² (regiunea Sud-Vest Oltenia) si 36.850 km² (regiunea Nord-Est). Populatia se situa, la recensamantul din
18 martie 2002, intre 1.959 mii persoane (regiunea Vest) si 3.647 mii persoane (regiunea Nord-Est).

Gruparile tipologice de regiuni - utilizeaza caracteristici fundamentale de dezvoltare economico-sociala pentru a reduce la cateva categorii reprezentative marea varietate de regiuni din cadrul teritoriului unei tari.

Categoriile cu cea mai mare frecventa in cadrul gruparilor tipologice din diferite tari sunt:

● Regiuni agricole in dificultate - caracteristici:

o pozitie periferica din punct de vedere economic in raport cu o regiune centrala;

suprafete relativ intinse, cu populatie mai putin numeroasa sau dispersata;

infrastructura necorespunzatoare;

lipsa de resurse, conditii mai putin favorabile dezvoltarii in raport cu alte regiuni;

nivelul scazut al venitului pe locuitor, gradul de subocupare si rata somajului ridicate, productivitatea muncii scazuta;

surse sarace de venituri fiscale;

emigratie importanta;

ajustare structurala dependenta de sectorul primar, care reduce supletea in adaptare etc.

● Regiuni industriale in declin sau abandonate - caracteristici:

scaderea ratei de activitate;

cresterea lenta a venitului pe locuitor;

emigratie ridicata;

populatie activa imbatranita;

utilaje, infeastructuri invechite;

grad ridicat de poluare;

climat social nesatisfacator;

specializarea intreprinderilor din regiune ramuri "in pierdere de viteza" in raport cu rezutatele pe plan national sau international.

● Regiuni care suporta presiunea unei cresteri rapide - caracteristici:

exploatarea intensa a resurselor, a infrastructurilor;

cerere excesiva de forta de munca;

congestie demografica, disfunctionalitati sociale;

poluare puternica;

o crestere economica ce antreneaza randamente descrescatoare, in final costurile marginale devenind superioare avantajelor marginale.

In Romania, in cadrul strategiei de dezvoltare regionala, ca element de sustinere a planului national de dezvoltare (PND) au fost identificate:

● Zone traditional subdezvoltate:

rata inalta a somajului structural;

pondere ridicata a populatiei ocupate in agricultura;

rata a mortalitatii infantile mai mare decat media pe tara;

tendinta semnificativa a emigrarii, determinata de lipsa locurilor de munca;

infrastructura de baza necorespunzatoare;

un nivel scazut al investitiilor directe pe locuitor in raport cu media pe tara.

Exemple: zone din judetele Botosani si Vaslui (in cadrul regiunii de dezvoltare Nord-Est), Giurgiu si Teleorman (regiunea Sud-Muntenia), Dolj si Olt ( regiunea Sud-Vest Oltenia), Maramures si Bistrita-Nasaud (regiunea Nord-Vest) (cf. PND al ANDR).

● Zone in declin industrial zone in care procesul de tranzitie a condus la reducerea considerabila a numarului locurilor de munca, in special in industria prelucratoare si miniera. Totusi, in comparatie cu zonele traditional subdezvoltate, ele au o situatie satisfacatoare a infrastructurii si un mediu de afaceri relativ favorabil pentru buna functionare a mecanismelor pietei. Este insa necesara acordarea unei atentii specialetratarii problemelor sociale generate de restructurarea industriala. Exemple: zone din judetele Botosani si Suceava (regiunea Nord-Est), Braila si Buzau (regiunea Sud-Est), Giurgiu, Botosani, Teleorman, Calarasi (regiunea Sud Muntenia), Hunedoara (regiunea Vest), Maramures si Cluj (regiunea Nord-Vest), Brasov (regiunea Centru) (cf. PND al ANDR).

● Zone fragile structural: se caracterizeaza prin dependenta populatiei ocupate de o singura ramura/subramura a industriei grele sau chiar de o singura mare intreprindere generatoare de pierderi in economie. Intensificarea procesului de restructurare, retragerea subventiilor acordate de stat fac ca in perioada urmatoare aceste zone sa se transforme in zone in declin industrial. Exemple: zone din judetul Neamt (regiunea Nord_Est), Galati si Braila (regiunea Sud-Est), Prahova, Calarasi, Teleorman, Dambovita (regiunea Sud Muntenia), Gorj (regiunea Sud-Vest Oltenia), Hunedoara (regiunea Vest), Satu Mare (regiunea Nord-Vest) (cf. PND al ANDR).

Studiile intreprinse in Romania au reliefat si existenta multor zone vulnerabile (zone in care factorii ce conditioneaza dezvoltarea se situeaza sub anumite praguri critice).

Criterii folosite:

● criterii geografice ( => conditii dificile de relief, conditii dificile de clima, resurse de apa subterana necorespunzatoare, soluri slab productive)

● criterii demografice ( => tendinte de depopulare, spor natural puternic negativ, fenomene de imbatranire demografica, numar mic de persoane pe gospodarie)

● criterii economice ( => numar redus de locuri de munca raport cu cererea, o slaba dezvoltare a activitatilor neagricole)

● criterii sociale ( => disfunctii ale vietii comunitare, insatisfactii privind mediul construit al localitatii etc.).

Din cadrul acestora s-a desprins categoria zonelor defavorizate (ZD).

Politica in domeniul ZD vizeaza revitalizarea lor prin atragerea de investitii, ca urmare a acordarii unor importante facilitati fiscale (scutirea de la plata impozitului pe profit, scutirea/restituirea de taxe vamale, scutirea de TVA s.a.) pe o perioada intre trei si zece ani.

Initial, ZD au fost definite ca arii geografice strict delimitate teritorial, indeplinind cel putin una din urmatoarele conditii (O.U.G. 24/1998):

sa aiba structuri productive monoindustriale, care, in activitatea zonei, sa mobilizeze mai mult de 50% din populatia salariata;

sa fie zone miniere unde personalul a fost disponibilizat prin concedieri colective in urma aplicarii programelor de restructurare;

in urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unui/unor agenti economici sa apara concedieri colective care sa afecteaze mai mult de 25% din numarul angajatilor cu domiciliul stabil in zona respectiva;

rata somajului sa depaseasca cu 25% rata somajului la nivel national;

sa fie lipsite de mijloace de comunicatii si infrastructura sa fie slab dezvoltata.

Ulterior, constatandu-se ca au fost declarate deja ZD ariile care respectau aceste criterii (procesul de restructurare a zonelor monoindustriale si a celor miniere fiind considerat incheiat in unele cazuri sau in curs de desfasurare in altele), criteriile au fost revizuite si reduse la cel putin una din conditiile (O.U.G. 75/2000):

ponderea somerilor in totalul resurselor de munca ale zonei sa fie de cel putin trei ori mai mare dacat ponderea somerilor in totalul resurselor de munca la nivel national in ultimele trei luni care preced luna intocmirii documentatiei de declarare a ZD;

sa fie zone izolate, lipsite de mijloace de comunicare, iar infrastructura sa fie slab dezvoltata.

In prezent, beneficiaza de statutul de ZD 35 de zone, 80% dintre ele fiind localizate in regiunile de Vest, Nord-Vest si Nord-Est.

In ultima perioada facilitatile acordate ZD au cunoscut o serie de modificari, impuse de legislatia adoptata recent in privinta impozitului pe profit si TVA precum si de negocierile cu Uniunea Europeana privind concurenta si ajutorul de stat.

Politica privind ZD este inclusa in prezent in cadrul mai larg al politicii zonelor asistate, lansate in anul 2000 pentru elaborarea si derularea de programe sustinute prin Fondul National pentru Dezvoltare Regionala. Aceste programe de dezvoltare sunt orientate pe domenii de activitate si/sau comunitati locale avand ca obiectiv realizarea unei cresteri economice durabile prin:

● identificarea si punerea in valoare a punctelor forte pe care le prezinta Romania si transformarea lor in avantaje comparative pe plan international;

● concentrarea eforturilor de dezvoltare pe domenii generatoare de bunastare (ramuri ale industriei, servicii, turism s.a.);

● stimularea procesului investitional in domeniul public si privat .

Exemple: programul « Avantaje », programul « Turism interregional », programul « Tehnologia secolului XXI », programul « Parcuri industriale », programul « Dezvoltarea regiunii Nord-Est », programul « Investitii strategice in regiunile Nord-Vest si Vest  » s.a.

Alta masura: Hotararea Guvernului Romaniei privind concentrarea fondurilor PHARE 2001 - componenta coeziune economica si sociala - si a fondurilor de cofinantare de la bugetul de stat in zone de restructurare industriala cu potential de crestere economica ("concentrari geografice de localitati cu intreprinderi aflate in dificultate, nivel ridicat al somajului, probleme de poluare a mediului si care au totodata potential de crestere economica").

Cele 11 zone sunt:

Zona industriala a Moldovei de Nord-Est;

Zona de industrie complexa a Moldovei Central-Vestice;

Zona industriala a Subcarpatilor de curbura;

Zona industriala si de servicii a Dunarii de Jos;

Zona industriala a Subcarpatilor Munteniei;

Zona industriala a Olteniei Centrale;

Zona industriala a Podisului Mehedinti;

Zona industriala a Banatului de Sud si a Bazinului Petrosani;

Zona industrial-extractiva a Muntilor Apuseni;

Zona de industrie extractiva a Maramuresului si de industrie predominant usoara a Transilvaniei de Nord;

Zona de industrie complexa a Transilvaniei Centrale.

Dintre localitatile apartinand acestor zone au fost selectate, urmand procedurile PHARE, proiecte de de investitii din sectorul public si privat inscrise in prioritatile Planului National de Dezvoltare.