Mecanismul financiar - parte integranta a mecanismului de functionare a economiei nationale

Mecanismul financiar - parte integranta a mecanismului de functionare a economiei nationale

Fiecare tara, indiferent de oranduirea sa sociala, dispune de un volum mai mare sau mai mic de resurse materiale, umane, informationale si de alta natura, dintre care unele sunt deja integrate in circuitul de valori pe plan national si international, iar altele se afla in stare latenta, potentiala. Forta economica a unei tari, capacitatea acesteia de a satisface nevoile sociale, locul pe care il ocupa in economia mondiala si gradul sau de participare la diviziunea internationala a muncii, depind de masura in care resursele respective sunt atrase in circuitul economic, de modul de organizare si conducere a proceselor economice, de mecanismul de functionare a economiei nationale.

Fiecare economie are structuri proprii de ramura, forme specifice de organizare a activitatii agentilor economici, institutii si reglementari multiple de supervizare, orientare si control; aplica principii si metode de conducere adecvate; utilizeaza modalitati si criterii variate de cuantificare a eforturil 434b11e or, de masurare a efectelor si de apreciere a eficientei; foloseste instrumente felurite de stimulare sau franare a unor activitati, de prevenire si combatere a unor fenomene cu caracter perturbator si dezechilibrant, de orientare a activitatii intr-o directie anumita sau catre un scop anume. Fiecare economie are propriul sau mecanism de functionare, care poate sa prezinte atat similitudini, cat si deosebiri fata de mecanismele altor economii.

In fiecare tara, interesele economice joaca un rol extrem de important: interesele individuale ori de grup, locale sau regionale nu intotdeauna sunt convergente cu cele nationale; interesele imediate, de moment, conjuncturale intra adeseori in contradictie cu interesele pe termen lung ale natiunii; dorinta de satisfacere neintarziata si in cat mai mare masura a nevoilor (trebuintelor) sociale intra in conflict cu caracterul limitat al resurselor materiale si financiare de care dispune economia nationala la un moment dat. Dar nevoia sociala actioneaza ca un factor stimulator al dezvoltarii fortelor de productie, iar aceasta ca un factor de multiplicare a resurselor economiei nationale, de crestere a gradului de satisfacere a trebuintelor sociale, ca un mijloc de solutionare a contradictiilor dintre interese.

In tarile cu economie de piata, si cu atat mai mult in cele aflate in perioada de tranzitie catre o astfel de economie, statul, prin organele si institutiile sale, indeplineste un rol important in asigurarea functionarii acestui mecanism. Statul actioneaza, pe de o parte, ca autoritate publica, iar pe de alta, ca producator si consumator de bunuri si servicii, organizator si finantator al asigurarilor sociale si / sau asigurat. Ca autoritate publica, statul nu se limiteaza numai la mentinerea ordinii publice, apararea nationala, intretinerea de relatii externe, ci influenteaza insasi productia materiala, consumul si formarea bruta de capital, schimburile comerciale cu strainatatea, repartitia produsului intern brut. Astfel, statul intervine in repartizarea produsului intern brut (venitului national) prin prelevarea unei importante parti a acestuia la fondurile de resurse financiare publice; el participa nemijlocit la activitatea economica a tarii in calitate de agent economic, de achizitor de bunuri si servicii pentru satisfacerea nevoilor sociale, de actionar la unele banci sau societati de dezvoltare, de for cu atributii de orientare a dezvoltarii economico-sociale a tarii etc.

Statul influenteaza selectiv activitatea economica cu ajutorul finantarii unor obiective si actiuni pe seama resurselor publice, precum si al unor instrumente economico-financiare. Intre acestea din urma, impozitele si taxele, transferurile si subventiile, creditul si dobanda, preturile si tarifele, taxa scontului si cursul de schimb etc. joaca un rol deloc neglijabil.

Tot statul este acela care creeaza cadrul institutional si juridic necesar desfasurarii activitatii economice.

Dintre modalitatile de influentare a activitatii economice de catre stat aratate mai sus, unele au caracter financiar sau produc efecte financiare. Din aceasta categorie fac parte: constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare publice; participarea statului la activitati economico-financiare in calitate de agent economic, de asigurator, bancher etc.; folosirea parghiilor financiare, a normelor si normativelor financiare, a planurilor financiare.

Prin urmare, mecanismul de functionare a economiei nationale cuprinde o serie de componente de natura financiara, care, impreuna alcatuiesc mecanismul financiar.

Mecanismul financiar are o structura complexa care cuprinde: a) sistemul financiar; b) parghiile financiare utilizate de stat pentru influentarea activitatii economice; c) metodele administrative de conducere folosite in domeniul finantelor; d) cadrul institutional alcatuit din institutii si organe cu atributii in domeniul finantelor; e) cadrul juridic, format de legi, hotarari, ordonante si alte reglementari cu caracter normativ in domeniul finantelor.

a) Sistemul financiar

Asa cum s-a mai aratat, termenul de finante, in sens larg, include:

- relatiile care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si cu titlu nerambursabil (finantele publice);

- relatiile care exprima un imprumut de resurse banesti pe o perioada de timp determinata si care este purtator de dobanda (creditul);

- relatiile care exprima un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse banesti, in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu (asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila);

- relatiile care apar in procesul formarii si repartizarii fondurilor de resurse banesti la dispozitia intreprinderilor (finantele intreprinderilor).

Fiecare componenta a finantelor privite in sens larg, pe de o parte, are o existenta de sine statatoare, iar pe de alta, reprezinta o parte dintr-un intreg. Intre aceste parti exista raporturi stranse, se influenteaza reciproc, formand un sistem coerent.

Finantele ca sistem pot fi privite dintr-un impatrit punct de vedere, si anume:

i) ca un sistem de relatii economice, in expresie baneasca, ce exprima un transfer de resurse financiare, ce se produce in anumite conditii;

ii) ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie in economie la anumite esaloane si se utilizeaza in scopuri precis determinate;

iii) ca un sistem de planuri financiare, care reflecta anumite procese prevazute a se produce in economie, in cursul unei perioade determinate;

iv) ca un sistem de institutii si organe, care participa la organizarea relatiilor, la constituirea si distribuirea fondurilor, precum si la elaborarea, executarea si controlul planurilor financiare.

In literatura de specialitate, ca si in vorbirea curenta, se utilizeaza expresia de sistem financiar in cele patru sensuri mentionate mai sus.

Astfel, sistemul financiar, privit ca relatii economice, este alcatuit din:

1) relatiile care se reflecta in bugetul de stat si in bugetele locale;

2) relatiile care se reflecta in bugetul asigurarilor sociale de stat, in bugetul asigurarilor pentru sanatate si in bugetele altor actiuni ce tin de domeniul asigurarilor sociale;

3) relatiile generate de constituirea si repartizarea fondurilor speciale extrabugetare;

4) relatiile de credit bancar;

5) relatiile de asigurari si reasigurari de bunuri, persoane si raspundere civila;

6) relatiile generate de constituirea fondurilor la dispozitia intreprinderilor.

Componentele 1), 2) si 3), luate impreuna, formeaza sistemul financiar public, iar 4), 5) si 6) alcatuiesc sistemul financiar privat.

Bugetul de stat

Reprezinta o categorie de relatii financiare, prin intermediul carora se colecteaza, la dispozitia statului, fondurile financiare rezultate din impozitele si taxele percepute de la populatie si agenti economici. Aceasta constituie, totodata, si un plan financiar cu caracter operativ, obligatoriu aprobat de Parlament

Bugetele locale

Reprezinta o categorie de relatii financiare prin care se constituie si se repartizeaza fondurile financiare existente la dispozitia autoritatilor locale. Acestea sunt si planuri financiare aprobate de consiliile judetene sau locale.

Bugetul asigurarilor sociale de stat

Reprezinta relatii de repartitie, in forma baneasca, care apar in procesul de distribuire si de redistribuire a P.I.B., in legatura cu formarea si repartizarea fondului asigurarilor sociale de stat, constituit prin contributiile platite de agenti economici, institutii publice, salariati.

Asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila

Reprezinta relatii de repartitie in forma baneasca, care apar in legatura cu formarea si repartizarea fondului asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila constituit prin contributia asiguratilor sub forma primelor de asigurare.

Creditele

Reprezinta relatii de repartitie in forma baneasca care apar in legatura cu constituirea unor fonduri pe baza depunerilor diferitelor categorii de persoane in schimbul dobanzilor si repartizarea acestora prin acordarea de credite pentru atingerea unor obiective.

Tabelul 3.1, Componentele sistemului financiar ca relatii economice

b)Sistemul fondurilor de resurse financiare

Fiecarei componente a sistemului financiar ii corespund, de regula, mai multe fonduri de resurse financiare. Fiecare fond are propriile sale reguli de constituire si de distribuire, legaturile sale specifice cu celelalte fonduri si o anumita ratiune de a fiinta.

Aceste fonduri pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

i)dupa nivelul (esalonul) la care se constituie, distingem fonduri constituite:

- la nivel central sau macroeconomic;

- bugetul statului;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila;

- fonduri de creditare.

- la nivel mediu sau mezoeconomic (la dispozitia unitatilor administrativ-teritoriale):

- fonduri bugetare ale judetelor, municipiilor, comunelor si oraselor

- la nivel microeconomic (la dispozitia agentilor economici, a institutiilor si a gospodariilor populatiei):

-fonduri proprii ale intreprinderii, ale institutiei etc.

ii)dupa destinatia pe care o capata, distingem:

- fonduri de inlocuire si dezvoltare;

- fonduri de consum;

- fonduri de rezerva;

- fonduri de asigurare.

iii)dupa forma de proprietate, fondurile de resurse financiare pot fi:

- private;

- publice;

- cvasipublice[1].

c) Planificarea financiara

Reprezinta acea modalitate prin care are loc stabilirea, cu caracter orientativ si cat mai riguros, a nevoilor si resurselor economiei nationale, a cerintelor pietei etc.

Caracteristicile planificarii financiare:

nse intocmesc:

- balante financiare de sinteza, in care sunt reflectate resursele preconizate a se realiza, precum si destinatiilor acestora, fiind un instrument cu caracter orientativ, precum si destinatiilor acestora , fiind un instrument cu caracter orientativ ce serveste la fundamentarea echilibrului financiar la nivel macroeconomic;

- planuri financiare cu caracter executoriu, cu ajutorul carora se stabileste modul de realizare a echilibrului financiar in cursul anului (bugetul statului, bugetele locale, bugetele de venituri si cheltuieli ale regiilor autonome, institutiilor publice etc.)

nindicatorii utilizati exprima:

- incasari din activitatea desfasurata;

- varsaminte la bugetul statului ale diferitilor agenti economici;

- credite bugetare;

- credite bancare etc.

ninstrumentele folosite pentru calculul indicatorilor sunt:

- proiecte tehnice si de executie;

- norme de stoc;

- norme de amortizare unitare;

- norme de cheltuieli pentru actiuni social-culturale;

- norme de asigurare;

- normative ale mijloacelor circulante;

- normative de eficienta.

d) Cadrul institutional

Este format din organe cu atributii si raspunderi in domeniul finantelor publice, respectiv:

organe democratic alese (Parlament, Consiliile judetene si locale etc.);

organe ale administratiei de stat centrale si locale (Guvern, ministere prefecturi etc.);

organe specializate ale statului in domeniul financiar (Ministerul Finantelor Publice, Administratii Financiare publice  etc.)

e) Cadrul juridic

Este format din ansamblul actelor normative care reglementeaza domeniul financiar, atat in faza de repartitie, cat si in cea de prelevare.