Crestere si dezvoltare economica

Crestere si dezvoltare economica

- Sinteza -

Cresterea economica este definita ca un proces de sporire a indicatorilor macroeconomici, respectiv a P.I.B. si a P.N.B. intr-o anumita perioada de timp. Mai mult edificator este insa indicatorul PNB pe locuitor si cresterea acestuia de la un an la altul pentru a exprima productia finala pe locuitor cu incidente directe asupra evolutiei standardului de trai al indivizilor dintr-o tara. Evolutia civilizatiei umane depinde d 131c21b e asigurarea unor mijloace de trai tot mai sporite omului pe de-o parte, si de cresterea timpului liber, pe de alta parte.

In sens larg, cresterea economica presupune sporirea volumului de bunuri dar si a avutiei nationale, a capacitatilor de productie ale tarii respective, exprimata in forma absoluta, cat si pe locuitor, incluzand si modificarile de structura ale economiilor respective.

Toate statele industrializate pun in discutie cat trebuie sa creasca economia unei tari, care sunt avantajele dar si costurile acestui proces. Dintre avantaje pe primul loc se afla cresterea standardelor de trai prin sporirea productiei si a consumului. Dar, si aceasta optiune este studiata cu precautie. Oamenii sunt constienti ca imbunatatirea bunastarii inseamna si ocuparea cat mai deplina a mainii de lucru si nu in exclusivitate cresterea productiei. De asemenea, este oare, considerata o stare sanatoasa a economiei, cresterea productiei in conditiile sporirii inflatiei? Este necesara o crestere economica cu orice pret? Multi oameni de stiinta pun un accent tot mai mare pe 'sacrificiile' cresterii economice si pe faptul ca ne indreptam spre o epoca in care nu se va avea in vedere numai cat si cum creste bogatia ci si timpul liber al omului si necesitatea pastrarii nealterate a mediului inconjurator.

In concluzie, orice crestere economica presupune sacrificii. Se pune problema daca rata de crestere economica va fi impusa si sprijinita de puterile publice sau ar trebui sa rezulte din decizii private, sau au la baza cererea.

Politicile autoritatilor publice de crestere a produsului intern ar trebui sa contina cel putin urmatoarele obiective:

1. Cresterea cheltuielilor cu cresterea si dezvoltarea; prin intermediul lor marindu-se rata schimburilor tehnologice, factor important al cresterii economice. Practic, acest lucru este posibil prin finantarea directa a unor cheltuieli cu cercetarea-dezvoltarea sau prin oferirea unor facilitati firmelor care sustin financiar programe de cercetare-dezvoltare.

2. Sporirea cheltuielilor cu educatia si pregatirea profesionala. Printr-un nivel adecvat de pregatire a lucratorilor se pot deschide posibilitati nelimitate pentru cresterea productivitatii muncii si a capitalului. Trecand de la educatia fortei de munca de maine la reinstruirea si recalificarea celei de azi, organismele guvernamentale ii sprijina pe lucratori sa se reintegreze in munca, in conditiile in care economia devine tot mai dinamica, iar schimbarea structurilor este tot mai importanta.

3. Marirea cheltuielilor cu investitiile in sectorul productiv prin mentinerea la un nivel mai scazut a ratei dobanzii si sporirea impozitelor si taxelor.

4. Aplicarea unei politici monetare si fiscale care sa conduca la reducerea somajului. Prin utilizarea deplina a fortei de munca are loc o crestere a indicatorilor macroeconomici, in conceptia majoritatii economistilor. Din nefericire, in momentul in care economia se apropie de utilizarea deplina a fortei de munca, apare in economie o tendinta de crestere a preturilor. Prin urmare, orice demers prin care se incearca reducerea decalajului dintre productia reala si productia potentiala duce la presiuni inflationiste nedorite.

5. Mobilitatea fortei de munca este un proces care sustine cresterea economica. Pentru ca deplasarea fortei de munca dintr-o ramura in alta sau dintr-o zona geografica in alta sa fie cat mai eficienta este necesar ca statul sa intervina cu fonduri prin care sa sustina acest proces si sa asigure adaptarea fortei de munca. Cele mai mari probleme le ridica deplasarea fortei de munca de la sate spre orase, mai ales ca populatiei rurale i-au lipsit calificarea si educatia necesara ocuparii posturilor de la orase. De asemenea, ei au platit un pret ridicat in termenii psihologici si emotionali. Deplasarea fortei de munca cu calificare extrem de specializata, cum ar fi minerii, spre alte locuri de munca ridica probleme financiare deosebite. In aceste cazuri, lucratorii cu varsta de peste 45 de ani se pot reangaja mai greu si trebuie platiti pe o perioada mai mare de timp cu ajutoare de somaj, ridicand costurile sociale.

De asemenea, lucratorii mai in varsta se recalifica mai greu si nu doresc sa-si paraseasca comunitatea in care au trait un timp mai indelungat.

Cei mai importanti factori ai cresterii economice sunt:

1. Populatia si resursele umane;

2. Capitalul tehnic si nivelul tehnologiilor;

3. Resursele naturale;

4. Factorii aleatori.

1. Populatia si resursele umane. Rata cresterii economice este influentata in mare masura de evolutia natalitatii, structura pe varsta a populatiei, nivelul de pregatire generala si profesionala, precum si structura pe profesii.

2. Un alt factor important al cresterii economice este volumul si nivelul tehnic al capitalului, in special al capitalului fix precum si nivelul tehnologiilor utilizate. Schimbarile care intervin in nivelul tehnic al echipamentelor de lucru, in tehnologiile utilizate produc cele mai spectaculoase cresteri.

De asemenea, pe masura introducerii progresului tehnic in procesul de productie este necesara ridicarea pregatirii profesionale a muncitorilor, fara de care sporirea eficientei economice dar si cresterea economica nu ar fi posibile. Cu cat stiinta este mai bine directionata spre practica, cu atat cresterea economica este mai inalta.

3. Resursele naturale, analizate ca volum si structura influenteaza cresterea economica. Cu cat o tara dispune de mai multe resurse naturale, costul cresterii economice este mai redus, iar rata dezvoltarii poate fi mai inalta. O serie de tari, ca de exemplu Japonia, Coreea de Sud s.a au reusit sa contracareze lipsa resurselor naturale prin exporturi performante care le-a asigurat necesarul de resurse naturale.

Sistemul de preturi libere si flexibile da posibilitate ca orice resursa: pamantul, munca si capitalul sa fie orientate spre cele mai rentabile utilizari.