Metoda in stiinta economica. tehnici si instrumente de analiza economica

METODA IN STIINTA ECONOMICA. TEHNICI SI INSTRUMENTE DE ANALIZA ECONOMICA

Formularea teoriilor stiintifice si reliefarea regularitatilor, a legaturilor functionale sunt rodul muncii de cercetare stiintifica. In practica activitatii de cercetare stiintifica se utilizeaza un ansamblu de metode, procedee, reguli si postulate care, impreuna cu teoria asupra metodelor utilizate de stiinta economica, formeaza metodologia acesteia.

Evolutia stiintei si a cercetarii stiintifice au aratat ca nu poate exista o metoda stiintifica universala. Chiar daca cercetarea stiintifica are principii generale, totusi metoda trebuie adaptata si conceputa potrivit naturii si specificului fiecarei stiinte. Metoda unei stiinte depinde de natura acesteia.

Modalitati de abordare a fenomenului econom 252j91c ic

In procesul de elaborare a unei metode specifice, activitatea economica a fost abordata in mai multe variante. O prima varianta de abordare a fost de tip fizico-mecanicist, care priveste fenomenul economic similar cu cel fizic si incearca sa identifice in economie un numar de legi si principii similare celor din fizica. Aceasta conceptie o gasim la scoala economica clasica si ulterior la neoclasici. Abordarea fizico-mecanicista este sintetizata de N.Georgescu - Roegen in felul urmator: "scoala clasica invata ca toate fenomenele economice se bazeaza pe "dorinta de avere" caracteristica oricarui "individ normal" si sunt guvernate numai de doua legi generale. Prima lege spune ca "un castig mai mare este preferat unuia mai mic"; a doua este tendinta de a obtine "cea mai mare cantitate de avere cu cat mai putina munca si abnegatie". In acest cadru este enuntata ideea potrivit careia ne putem bizui pe principiile fundamentale ale economiei cu mai multa incredere si siguranta decat pe orice fapte sau eveniment fizic concret".

Omul ca agent economic este privit drept o marime invariabila si comportamentul sau economic este conceput ca o valoare data. In consecinta, in mediul economic, omul se bucura de o aparenta libertate, in realitate fiind supus unor constrangeri ce rezulta din actiunea unor legi.

Prin tipul de abordare fizico-mecanicist s-a dorit rigoare si precizie in cercetarea problemelor economice, eliminarea conjuncturalului si aleatorului, iar prin formalizarea matematica, stiinta economica sa devina un instrument de cunoastere si interpretare a realitatii specifice. Progresele obtinute prin aceste modalitati de investigare, mai ales sub aspectul modelarii matematice, sunt evidente in tot spatiul teoriei economice, dar mai ales la nivel microeconomic.

A doua varianta de abordare a economiei este de tip biologico-organicist care concepe fenomenul economic ca pe unul biologic, ce are caracteristici proprii materiei vii. Este o abordare mai nuantata, mai putin rigida, iar omul si activitatea economica sunt scoase in buna masura din "limitele" impuse de ecuatiile si modelele matematice.

Analogiile cu mediul biologic se refera doar la forma de manifestare a fenomenului econom 252j91c ic. Motivul este dat de faptul ca ritmul de evolutie al "speciilor" economice (mijloace, scopuri, relatii) este mult mai rapid decat al "speciilor" biologice. "Speciile" economice (formele si procesele) in raport cu cele biologice au o viata scurta.

Ca urmare a identificarii deosebirilor ce exista intre economic, fizic sau biologic, a aparut o abordare de tip psiho-sociologic a economiei in care omul este in acelasi timp subiect si obiect, observator si observat.

In economie, teoria are capacitatea de a transforma comportamentul agentiilor economici, dar si acestia au capacitatea de a transforma realitatea potrivit intelegerii si actiunii lor. Este vorba de manifestarea efectului Edip: anuntarea unei actiuni care urmeaza a fi intreprinsa modifica datele pe care fiecare individ isi bazeaza anticiparile si prin urmare il face sa-si revizuiasca planurile initiale. Cand un meteorolog anunta o depresiune atmosferica, cantitatea de ploaie cazuta este independenta de comunicarea observatiei. Dimpotriva, cand un agent economic face public pericolul unei recesiuni economice, a penuriei pentru un produs, el provoaca o reactie de comportament ce agraveaza situatia anuntata.

Abordarea psiho-sociologica porneste de la faptul ca omul este o entitate adaptabila mediului, transformata si transformatoare prin raporturile de interese generate de un comportament flexibil si rational.

O asemenea abordare a permis sa se inteleaga faptul ca stiintei economice nu i se poate cere nici precizia matematicii si nici cauzalitatea fizicii, iar analiza fenomenului econom 252j91c ic nu se poate face exclusiv cantitativ. Sunt necesare luarea in considerare a aspectelor calitative, subiective, psihologice, a "conditionarilor" impuse de factorii neeconomici.

Procedee de analiza economica

Problematica metodei de cercetare nu se rezuma doar la aspecte ce privesc tipul de abordare a domeniului activitatii economice. Ea priveste insasi modul de formulare a teoriei, a ipotezelor si modelelor, precum si testarea, verificarea practica.

Etapele analizei economice

Teoria este un ansamblu de idei, de concepte abstracte, mult sau mai putin organizate, aplicate unui domeniu. Teoriile economice, cu putine exceptii, sunt extinderi ale ideii dupa care persoanele individuale intreprind acele actiuni despre care cred ca le vor aduce cel mai mare avantaj net. Se presupune ca toata lumea - avar sau risipitor, sfant sau pacatos, consumator sau vanzator, politician sau om de afaceri - actioneaza in concordanta cu aceasta regula.

Desigur, teoria economica nu presupune ca oamenii sunt egoisti, materialisti, sau interesati numai de bani. Nimic din toate acestea nu au de-a face cu afirmatia ca oamenii cauta sa-si asigure cel mai mare avantaj net posibil. De fapt, totul depinde de ceea ce oamenii gasesc ca este in propriul avantaj. La prima vedere, interesul individual este extrem de variabil si cum poate stiinta economica sa prevada ceva cu privire la comportamentul lor?

In realitate lucrurile nu sunt asa de complicate intrucat, pe de o parte, oamenii nu au interese foarte divergente, iar pe de alta parte, intr-o societate care foloseste banii pe scara larga, aproape toata lumea prefera cat mai multi bani decat mai putini. Moneda ofera posibilitatea generala de comanda asupra resurselor care pot fi folosite pentru promovarea intereselor cuiva, oricare ar fi aceasta.

Teoriile sunt constituite din: a) un ansamblu de definitii ce au ca obiectiv indicarea precisa a semnificatiei anumitor termeni (monopol, dobanda, salariu, venit, investitie etc.) si descrierea variabilelor care urmeaza a fi folosite; b) un set de ipoteze destinate precizarii comportamentului variabilelor si conditiilor de aplicare a teoriei; c) un set de predictii care sunt deduse din ipotezele teoriei si d) un set de teste pentru confruntarea teoriei cu realitatea economica.

In stiinta economica nu este posibil ca aprofundarea directa a realitatii economice sa se produca in afara unei interpretari teoretice. Economistul este obligat sa parcurga cateva operatiuni de abstractizare pentru cercetarea fenomenelor economice. Acestea sunt observarea, explicatia, previziunea.

OBSERVAREA FENOMENELOR ECONOMICE. Activitatea economica este observata si exprimata sub forma unor valori numerice care sunt posibil de inregistrat (fenomene cantitative) sau de comportament care sunt posibil de descris (fenomene calitative).

Observarea fenomenelor cantitative (productie, consum, ocupare) si organizarea acestora ofera cifre pentru ansamblul integral al economiei, sau sunt partiale (sondaje). Datele sunt asamblate si tratate prin multiple tehnici statistice.

Observarea fenomenelor calitative se materializeaza in descrieri de comportament a indivizilor sau grupurilor de indivizi prin intermediul anchetelor directe sau indirecte.

EXPLICATIA. Stiinta economica urmareste sa explice faptele constatate in prima etapa, elaboreaza relatiile functionale intre fenomene, dezvaluie legile economice si construieste modele economice.

Legile economice nu pot fi asimilate regulilor de drept (legi juridice) stabilite de autoritatea componenta in stat si obligatorii de respectat de catre toti cetatenii. De asemenea, nu sunt legi naturale, minerale, permanente si neschimbatoare.

Legile economice sugereaza doar ideea de relatii constante intre anumite acte, fapte si comportamente, raporturi necesare, relativ stabile in anumite conditii. Atunci cand se enunta propozitia <<Daca pretul bunurilor va scadea, creste corespunzator cantitatea ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca pretul va creste, atunci cantitatea ceruta scade >>, de fapt se formuleaza legea cererii pe care logica o demonstreaza si experienta o verifica.

Legea economica include ceea ce este comun fenomenelor economice individuale, legaturi care se manifesta numai in cazul stabilitatii si repetabilitatii conditiilor. Aceasta confera legii economice caracterul de relatie constanta, cauzala intre anumite fenomene sau procese economice.

Legilor economice le sunt impuse conditiile comune tuturor legilor stiintifice: valabilitatea lor depinde de calitatea ipotezelor initiale de rationament. Fenomenele economice si sociale sunt complexe, iar legile economice care exprima relatiile dintre ele sunt mai ales de natura probabilistica.

PREDICTIA SI PREVIZIUNEA. Predictiile unei teorii sunt afirmatiile care pot fi deduse din aceasta teorie. Iata un exemplu: teoria comportamentului consumatorului arata ca oamenii cauta sa-si maximizeze utilitatea si in conditiile unor venituri limitate, ei vor cumpara mai putin din bunurile al caror pret se majoreaza. Presupunerea privind maximizarea utilitatii priveste comportamentul oamenilor, in timp ce ipoteza unui venit limitat reliefeaza conditiile de aplicare a teoriei. Relatia inversa dintre pretul produsului si cantitatea achizitionata este o concluzie a teoriei. Predictia stiintifica este o afirmatie conditionata care ia forma: Daca se face ceva atunci se vor produce anumite evenimente. De exemplu: daca guvernul reduce impozitul pe profitul societatilor, atunci sporesc investitiile pentru afaceri efectuate de catre firme. Cele mai multe din predictiile conditionate reflecta relatia dintre o variabila prezenta (Y) cu o alta variabila prezenta (X) ca o relatie semnificativa si folositoare, care ne permit sa spunem ca "daca faci acest lucru lui X, atunci Y se va schimba in felul urmator". Relatiile care prezic ca valoare actuala a lui X reprezinta un determinant important a valorii viitoare a lui Y, ne permit sa il influentam pe Y in viitor fara sa putem prevede exact aceasta valoare.

Predictia conditionata nu se confrunta cu previziunea. Aceasta presupune prezicerea viitorului prin descoperirea unei relatii intre variabilele economice viitoare cu variabilele observate in prezent.

Analiza teoretica permite explicarea fenomenelor si face posibila trecerea la elaborarea previziunii asupra evolutiei economiei. Fireste nu este vorba de previziunea din stiintele naturii. Toate stiintele insa au capacitatea previzionala in domeniul lor.

Preocupari teoretice si practice pentru previziunea economica s-au dezvoltat mai ales dupa primul razboi mondial sub forma studiilor conjuncturale si ciclului de afaceri. Fara existenta legilor economice ar fi imposibil a se prevedea ca anumite fenomene se produc in conditii determinate, iar altele nu se realizeaza.

Necunoasterea legilor economice pune in imposibilitate pe manageri de a sti ce linie de conduita sa urmeze; bugetul statului nu ar putea fi elaborat, iar masurile economice si reglementarile juridice ar fi adoptate si aplicate arbitrar, in conditii de incertitudine privind consecintele lor.

Experienta arata ca previziunea economica este posibila atat la nivel macroeconomic, cat si la nivelul fiecarui agent economic. Atunci cand producatorii unui bun estimeaza ca pretul de vanzare este insuficient, ei isi diminueaza productia. Atunci cand moneda a fost creata intr-o cantitate exagerata in raport cu nevoile reale ale circulatiei, preturile cresc si scade puterea de cumparare a banilor. Cand rata dobanzii scade sau urca, cursurile valorilor mobiliare cu venit fix au o dinamica inversa. Asemenea exemple dovedesc ca fenomenele economice pot prezenta regularitati pe baza carora se efectueaza previziuni.

Pentru formularea previziunilor, ca expresie a tendintelor logice, intereseaza activitatea masei de agenti economici. In acelasi timp trebuie subliniat ca existenta legilor economice nu este incompatibila cu initiativa si activitatea individuala. Dimpotriva, eficacitatea actiunii individuale implica cunoasterea legilor economice, a conditiilor in care apar si actioneaza ele. Legea economica nu obliga pe nimeni sa faca sau sa nu faca ceva, ea ii orienteaza pe toti. Agentul economic isi urmareste realizarea intereselor sale in raport cu ceea ce este necesar si posibil. In masura in care cerintele legilor economice sunt consacrate sub aspect juridic, agentii economici sunt obligati a le respecta, ca expresie a interesului general. Previziunea constituie baza politicii economice.

Metode de analiza economica

In cursul diferitelor faze de analiza, economistii utilizeaza mai multe tipuri de metode care le permite elaborarea de sinteze. Principalele tipuri de metode se diferentiaza dupa procedeul de rationament utilizat, dupa scara analizei, dupa rolul timpului.

PROCEDEUL DE RATIONAMENT. In raport cu acest criteriu se distinge metoda deductiva si metoda inductiva.

Deductia este modul de a cerceta economia trecand de la general la particular, respectiv este operatiunea intelectuala de intelegere a unor manifestari, a unor procese sau fenomene plecand de la esenta acestora. Pe baza unor legi, principii, axiome, ipoteze si premise, prin argumentarea logica si interpretarea teoretica a realitatii se ajunge la alte legi si principii. De exemplu, pornindu-se de la legea utilitatii marginale descrescande, pe calea rationamentului si abstractiei teoretice s-a ajuns la o alta lege, legea cererii, conform careia daca pretul scade la un produs, va spori cantitatea cumparata din produsul respectiv. Spre deosebire de deductie, inductia este modul de a rationa trecand de la particular la general, de la fapte la generalizari teoretice care se prezinta sub forma de reguli, principii sau legi economice.

Inductia implica culegerea si clasificarea unor fapte relevante despre un aspect al vietii economice, fapte ce au o caracteristica comuna si apoi generalizarea teoretica a acestei caracteristici. De exemplu, prin studierea unui numar mare de cazuri s-a constatat ca pe masura ce cresc veniturile gospodariilor, sporeste si ponderea economisirii, ceea ce a permis formularea concluziei dupa care economisirea creste mai rapid decat venitul.

Inductia si deductia nu sunt doua metode de cercetare, ci una singura, care se realizeaza in mai multe etape. O veritabila cercetare economica implica utilizarea in acelasi timp a celor doua metode, deductiva si inductiva.

SCARA ANALIZEI. Faptele economice prezinta aspecte diferite in functie de scara manifestarii. Fapte de scara partiale, individuale, nu sunt de natura celor observate la scara globala. Analiza microeconomica se refera la analiza activitatii individuale a consumatorului sau ale firmei, in timp ce analiza macroeconomica este preocupata de cantitatile (agregatele) globale si reflecta comportamentele de grup. Aprofundarea cunoasterii fenomenelor economice implica cercetarea lor la cele doua scari de analiza.

ROLUL TIMPULUI IN ANALIZA ECONOMICA. In raport cu timpul se diferentiaza analiza statica, cinematica si dinamica.

Analiza statica face abstractie de desfasurarea in timp a activitatii economice si presupune ca variabilele se ajusteaza spontan. Este preocupata de echilibrul instantaneu (perioada pietei), ceea ce inseamna ca oferta se adapteaza la cerere, in mod automat prin mecanismul preturilor.

Analiza cinematica consta in studiul miscarii economice. Aceasta analiza reintegreaza timpul, dar face abstractie de fortele care determina miscarea (exemplu: descrie fluctuatiile activitatii economice).

Analiza dinamica integreaza notiunea de echilibru si miscare; este studiul miscarii in timp. Studiul intreprins asupra conditiilor de schimbare permanenta si de adaptare la conditiile restrictive a diferitelor stari de echilibru formeaza continutul unei analize dinamice.

In raport cu momentul desfasurarii, analiza economica poate fi:

- analiza ex-ante in care fenomenele sunt presupuse; se desfasoara inainte ca reactia economica sa se manifeste. Este o analiza prospectiva;

- analiza ex-post este o analiza retrospectiva, cand reactia sistemului economic s-a produs.

Efortul modern de sinteza se concretizeaza in constructia de MODELE ECONOMICE utilizate in efectuarea deductiei si inductiei si la stabilirea legaturilor intre macro si microeconomie, static si dinamic.

Modelul se prezinta ca o constructie simplificata a realitatii economice destinata sa explice esenta. El este o reprezentare simbolica a unor forme de interactiune intre fenomenele economice. Cu toate ca nu este in mod necesar compus din ecuatii, in prezent construirea modelelor face apel in mod frecvent la formalizari matematice, ce arata actiunea reciproca, interdependentele anumitor fenomene, cu ajutorul unor variabile.

Variabilele sunt elementele de baza ale teoriilor si fiecare trebuie definita corect. Ele sunt marimi ce pot lua diferite valori. Pretul este un exemplu de variabila economica. Pretul unui bun economic este suma de bani data vanzatorului pentru achizitionarea unei cantitati din acel bun.

In cadrul unui model, variabilele nu au acelasi statut. Unele varia­bile sunt instantanee. Variabilele de stoc definesc anumite marimi economice la un moment dat: pretul produsului A, la o anumita data, stocul de capital la sfar­situl anului. In opozitie cu acestea sunt variabilele de flux care au o dimen­siune temporala: venitul pe o perioada de timp, consumul pe o luna etc.

Unele variabile sunt endogene, in sensul ca isi gasesc explicatia in interiorul corpului teoretic care se elaboreaza. Variabilele exogene sunt determinate independent si apar ca date pentru schema teoretica respectiva.

Intr-o schema teoretica simpla, Y = Y(I) marimea venitului este pusa in legatura cu modificarea investitiei, care este in acest caz o variabila exogena. Daca se cerceteaza variatia investitiilor in functie de profitul firmelor, atunci investitia este o variabila endogena. In mod frecvent, relatiile utilizate sunt functii de mai multe variabile. Cererea este influentata nu numai de pretul bunului respectiv, ci si de pretul altor bunuri, veniturile consumatorilor, moda, sezon etc.

Relatiile intre variabile sunt de tipuri diferite si nu au aceeasi semnificatie. Prima semnificatie este similara cu cea de functie. Productia Q este functie de stocul de capital utilizat (K) si de munca (L), adica Q = Q(K,L). In acest caz este vorba de ecuatii tehnice. In economie exista si ecuatii de comportament: consumul menajelor depinde de venit si avere C = C(YA). A doua semnificatie a relatiilor intre variabile este de relatii de echilibru: egalitate intre cerere si oferta: Q_D = Q_S. Acestea sunt diferite de ecuatiile de definitie. Daca economisirea este conceputa ca un excedent de venit peste consum, ecuatia de definitie este de forma S = Y-C.

Fiind o imagine conventionala a unui proces care urmeaza a fi cercetat, pentru cunoasterea relatiilor cauza dintre variabilele exogene si cele endogene, modelul economic se poate prezenta prin expresii matematice (modele matematice), sub forma unor valori numerice concrete (modele numerice), prin imagini grafice (modele grafice) sau cu ajutorul unor expresii logice (modele logice).

Modelele matematice se construiesc prin folosirea unor functii, ecuatii sau sisteme de ecuatii. Un exemplu de model simplu reflecta relatiile de cauzalitate dintre evolutia pretului pe piata (p), a cantitatii vandute (Q) si venitul firmei (V_T). Un astfel de model poate fi prezentat in felul urmator:

V_T = f(Q, p).

Acest model arata ca o modificare a pretului si/sau a cantitatii determina o modificare a venitului total al firmei.

Modelele numerice se pot prezenta in forme diferite, cea mai raspandita fiind tabelul. Spre exemplu, baremul ofertei care arata cantitatea ofertei la diferite niveluri de preturi, respectiv sporirea cantitatii pe masura ce creste pretul.

Modelele grafice sunt, de regula, reprezentate prin diagrame, grafice, cu ajutorul unor curbe, puncte, dreptunghiuri etc. care, pentru a da o imagine intuitiva asupra unor marimi sau a legaturii dintre variabile, trebuie construite, in cadrul unor coordonate, la o anumita scara. Relatia de cauzalitate dintre modificarea variabilei independente si cea a variabilei dependente poate fi exprimata printr-o dreapta in cazul relatiilor liniare pozitive sau negative. Relatiile nonliniare se exprima printr-o curba. Toate relatiile liniare au o panta constanta pozitiva sau negativa a carei valoare se determina ca raport intre marimea modificarii variabilei de pe axa verticala (Dy) si marimea modificarii variabilei de pe axa orizontala (Dx). In cazul relatiilor nonliniare se calculeaza panta tangentei corespunzatoare diferitelor puncte de pe curba care exprima o astfel de relatie. Relatiile nonliniare pot inregistra rate crescatoare, descrescatoare, pozitive sau negative. Nivelul pozitiv sau negativ al pantei exprima marimea marginala a productiei, productivitatii, utilitatii, venitului sau costului. De altfel, analiza marginala reprezinta un procedeu important al analizei economice intreprinse cu ajutorul unui model.

Ultima etapa a elaborarii teoriei este TESTAREA, confruntarea cu faptele si masurarea capacitatii sale explicative prin compararea concluziilor formulate pe cale deductiva sau inductiva cu datele realitatii.

La acest nivel de desfasurare a activitatii de cercetare apare una din diferentele importante dintre stiintele naturii si stiintele sociale. In fizica, chimie, biologie, experimentul de laborator este pe deplin posibil si foarte important. Numeroase fenomene si procese specifice sunt studiate in laborator in conditii optime, intrucat diferiti factori reuniti in vederea obtinerii unui rezultat pot fi mentinuti nemodificati. In economie, viata si activitatea practica, zilnica, nu pot fi oprite pentru a permite economistului sa experimenteze. Nu se poate spori sau reduce cantitatea de moneda din economie pentru a testa valabilitatea explicatiei monetariste a inflatiei si a vedea cum reactioneaza sistemul. In plus, variabilele economice nu se pot masura cu precizia cu care fizicienii masoara masa, viteza sau distanta. Economia este in mare masura o stiinta nonexperimentala.

In acest caz trebuie sa ne concentram atentia asupra faptelor petrecute si pe aceasta baza sunt stabilite relatiile intre fenomene si procese. Relatiile pot fi formulate numeric sau nu pot fi direct cuantificate. In aceasta ultima situatie se utilizeaza metode psiho-sociologice. Asa, de exemplu, dinamica cererii la un anumit produs este in functie de numarul populatiei (element perfect cuantificabil), pretul produsului sau a altor produse substituibile (influenta masurata prin coeficienti de elasticitate) dar si alti factori, cum sunt moda, anotimpul, distributia cumparatorilor dupa anumite caracteristici etc. a caror influenta este determinata ca tendinta aproximativa.

* *

Elaborarea ipotezelor si parcurgerea etapelor analizei prin utilizarea unor metode adecvate constituie calea prin care stiinta economica a progresat. Permanent apar probleme noi. Solutionarea lor obliga pe economisti sa testeze idei noi si sa le respinga pe cele vechi. Instrumentele analitice au fost imbunatatite si sporite; datele empirice au fost ordonate pentru a verifica ipotezele economice; realizarile sistemului economic sunt mai bine intelese.

Desigur, evolutia stiintei economice nu a fost o progresie liniara spre adevarurile prezente. In vreme ce a progresat, au existat multe denaturari si controverse impuse de exigentele timpului si locului.

Dificultatile rationamentului economic

Din moment ce in ECONOMIE nu se pot realiza experiente de laborator si variabilele sunt cuantificate cu o anumita marja de eroare, rationamentul economic are de depasit o serie de obstacole .

Clauza ceteris paribus

Majoritatea fenomenelor economice sunt rezultatul a numeroase variabile aflate in interactiune unele cu altele, in acelasi timp. De exemplu, numarul de autoturisme cumparate intr-un an este functie de pretul de vanzare al masinilor, venitul cumparatorilor, pretul benzinei, tariful practicat de alte sisteme de transport, existenta garajelor, starea retelei rutiere etc. Cum se poate separa si masura influenta unei variabile, pretul benzinei, asupra vanzarilor de autoturisme?

O teorie este intotdeauna formulata cu clauza "celelalte conditii raman neschimbate" - ceteris paribus. In cadrul unei experiente de laborator, cercetatorul defineste conditiile in care se desfasoara experimen­tul, izoleaza lumea observata de exterior. Pentru a testa o ipoteza teoretica, cercetatorul se asigura ca nu se modifica decat o variabila. Numai asa se poate observa influenta acestei modificari asupra variabilei endogene.

In sistemele economice, dificultatea verificarii statistice pornind de la observatie provine din faptul ca mediul economic este dinamic si clauza ceteris paribus nu este in general posibil de verificat decat la nivelul unei firme.

Expresia ceteris paribus semnifica faptul ca variabila privilegiata este modificata atunci cand toate celelalte variabile sunt mentinute constante. Daca dorim sa masuram influenta preturilor autoturismelor asupra vanzarilor, va trebuie sa analizam efectele unei variatii a preturilor masinilor, asigurandu-ne in acelasi timp ca venitul consumatorilor, pretul benzinei, rata dobanzii si alte variabile sunt constante, ceea ce semnifica "toate celelalte conditii raman neschimbate".

Presupunem ca intereseaza determinarea influentei cresterii puternice a preturilor la benzina, care a urmat unei crize politice intr-o zona petroliera, asupra vanzarii de autoturisme. Analiza este complicata pentru ca veniturile reale ale consumatorilor au scazut in momentul in care pretul benzinei a crescut si trebuie separate consecintele preturilor ridicate la benzina daca celelalte conditii nu se schimba. Fara a exclude consecintele modificarii celorlalte variabile nu se poate masura cu precizie influenta variatiei unui factor.

Erori de cauzalitate si erori de compozitie

Eroarea de cauzalitate poate sa apara chiar in etapa de elaborare a modelului economic, cand intre doua variabile se presupune ca exista o relatie de cauzalitate numai datorita faptului ca "ceva" apare dupa "altceva". Un exemplu clasic de eroare de cauzalitate este acela al unui vrajitor dintr-o societate primitiva care crede ca pentru a invinge dusmanii este necesar un amestec de vrajitorie cu putin arsenic. Exista si observatia dupa care o scadere a nivelului impozitelor va creste ansamblul veniturilor fiscale si se reduce deficitul bugetar.

Daca fenomenul B apare dupa fenomenul A, nu este obligatoriu ca fenomenul A sa determine fenomenul B. Vrajitorul este victima erorii de cauzalitate deoarece el concluzioneaza ca vrajitoria a fost cauzata victoriei, a mortii inamicului. Tot eronata este si presupunerea ca scaderea impozitelor este cauza cresterii veniturilor statului. A fost neglijat faptul ca o crestere a venitului disponibil majoreaza sursele utilizate pentru investitii si potenteaza cresterea economica si veniturile indivizilor. Venitul din impozite poate spori chiar daca nivelul impozitelor nu a fost diminuat.

Tot eroare de cauzalitate exista si in situatia in care variabilei dependente i se atribuie rolul de variabila independenta sau cand o relatie pozitiva dintre doua variabile este tratata ca o relatie negativa.

Eroare de compozitie apare in situatia in care trasaturile caracteristice unei anumite componente sunt considerate valabile si pentru intregul din care face parte componenta respectiva. Este eroare de a crede ca ceea este adevarat pe parti, este in mod necesar adevarat si pentru intreg. Urmatoarele exemple sunt reale si surprind doar pe cei care "cad" in capcanele sofismului de compozitie:

- eforturile indivizilor pentru a economisi mai mult intr-o perioada de recesiune pot sa reduca economisirea globala a comunitatii;

- daca o singura persoana reuseste sa obtina mai multi bani, situatia acelei persoane se imbunatateste, dar daca intreaga populatie obtine mai multi bani, situatia persoanei nu se modifica;

- daca toti fermierii au obtinut o recolta buna, venitul global al fermierilor este posibil sa scada.

Pentru a intelege cum se manifesta eroarea de compozitie, analizam ultimul exemplu. Un producator de cereale depune o cantitate mai mare de munca, isi imbunatateste tehnologia etc. pentru a spori randamentele si obtine o cantitate mai mare de bunuri. Daca reuseste sa creasca productia, venitul sau se va majora. Insa, daca toti fermierii reusesc sa-si creasca productia de cereale, pretul acestora poate sa scada atat de mult, incat venitul lor global se reduce. Se manifesta "paradoxul agricol". Acesta arata ca ceea ce este adevarat pentru un individ nu este neaparat adevarat pentru un grup.

Subiectivismul

Datele empirice cu care lucreaza economistul sunt situate in structuri specifice, care corespund unei perioade din evolutia societatii. Daca in universul fizic se urmareste punerea in evidenta a unor legi obiective, eterne, in domeniul economic nu poate fi vorba decat de legi cu statut provizoriu ce sunt repuse in discutie de evolutia societatii. Chiar in interiorul unui sistem economic dat, experienta faptelor anterioare si recursul la observatia mediului economic nu sunt intotdeauna suficiente.

Adesea faptele economice sunt obscure si ipotezele stiintifice concurente. O ipoteza poate fi verificata iar alta respinsa. O ipoteza numai provizoriu poate fi acceptata intrucat nu a fost respinsa si inlocuita cu alta.

In economie, dar nu numai, majoritatea faptelor sunt compatibile cu mai multe explicatii concurente. Pentru a alege intre acestea, statisticienii folosesc drept criteriu de selectie probabilitatea. Ei masoara gradul de incertitudine pe care il compara cu estimarile. Incertitudinea reprezinta regula si o ipoteza nu este niciodata verificata integral. O ipoteza este probabila cu o incertitudine mai mare sau mai mica.

Modul in care cercetatorul percepe faptele observate depinde de instrumentele teoretice pe care le foloseste. Oamenii de stiinta, precum si ceilalti indivizi, sunt prizonierii propriilor prejudecati teoretice. Daca fizicienii au inteles bine fizica newtoniana, aceasta poate fi un obstacol pentru intelegerea teoriei relativitatii a lui Einstein. La fel se intampla cu faptele economice si teoriile stiintifice. Prin insusirea unui ansamblu de principii economice se intelege intr-un mod nou realitatea.

Economia nu este un corp stiintific unificat. Exista dezacord in ce priveste obiectul de studiu. Faptele economice nu permit intotdeauna diferentierea clara intre diferite teorii economice. Oamenii pot intelege economia in maniere diferite. Exista o pluralitate de abordari, ceea ce atrage atentia asupra subiectivitatii inevitabile a ideilor despre activitatea economica si a faptului ca trebuie sa fim deschisi unor interpretari care difera de ale noastre.