 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» piata actiunilor
» Piata secundara
|
|
Tranzactionarea pe piata extrabursiera |
|
| La 40-50 etaje sau mai sus, deasupra trotuarelor de pe Manhattan, se afla un etaj timentat cu birouri care acopera suprafata unei jumatati de city-block. inauntru sunt birouri lam-brisate si mochetate, ale caror ferestre ofera privelisti care se intind pe cate mile. in fata acestor birouri se afla pupitrele de lucru ale asistentilor si consolele cu monitoarele computerelor. Angajatii se grabesc printre pupitrele de lucru, lasa ordine si preiau confirmari ale tranzactiilor. Asa arata o sala de tranzactionare a unei mari firme de brokeraj. La mijlocul etajului, un angajat lasa pe una din mesele de lucru ale traderilor un tichet de ordin de cumparare pentru 100 actiuni Safeco, Inc. Traderul telefoneaza unui formator de piata pentru Safeco. El a obtinut numele si numarul de telefon ale formatorului de piata din "inile Roz" (pink sheets). Denumite astfel datorita culorii lor, aceste pagini din site contin lista alfabetica a actiunilor tranzactionate pe piata extrabursiera. Ele cuprind numele Mai intai, traderul incearca sa obtina o cotatie de la formatorul de piata deoarece orice tranzactionare pe orice piata incepe cu o cotatie. Cotatia este formata din cerere, oferta, cantitatea cererii si cantitatea ofertei. Cererea este cel mai mare pret de cumparare; oferta, cel mai mic pret de nzare. Traderul intreaba "Cum cotezi Safeco?", sau "Care este piata pentru Safeco?". intrebarea poate fi si mai simpla, ca de exemplu: "Ce-i cu Safeco?". De la celalalt capat al firului, formatorul de piata ii raspunde: "Douazecisipatru si jumatate cererea, douazeci si patru si trei sferturi oferta, cinci la cinci". Dupa ce inchide telefonul, la numai cate secunde mai tarziu, este foarte posibil ca traderul sa execute ordinul de cumparare Safeco pe piata OTC pentru clientul firmei sale, negociind cel mai favorabil pret disponibil. Astfel se executa o tranzactie pe piata extrabursiera. Piata OTC nu dispune de centre de tranzactionare si nu are granite geografice. in schimb, ea este alcatuita din sute de firme de brokeraj aflate pe intreg cuprinsul tarii care fac afaceri prin telefon. Adesea, acestea sunt aceleasi firme de brokeraj care au distribuit emisiunile in oferta primara in cadrul sindicatului de nzare, actionand acum pe piata secundara ca "formatori de piata" pentru acele actiuni. Adica, ele afiseaza cotatiile lor cerere - oferta si cumpara sau nd actiuni pentru contul lor propriu. Pe scurt, acestea "formeaza piata" pentru acele actiuni. Ele sunt dispuse sa cumpere sau sa nda actiuni in loturi standard, la preturile lor cotate. Ordinele investitorilor individuali de cumparare sau nzare actiuni sunt executate, de obicei, din contul unui formator de piata. Firmele de pe piata OTC sunt denumite, in general, "bro-ker/dealeri" deoarece ele pot cumpara si vinde titluri de loare fie ca brokeri (agenti), fie ca dealeri (principali). Ca formator de piata (dealer sau principal), firma poate vinde clientului actiunea din contul propriu sau poate cumpara de la client titlul de loare pentru propriul cont. Ca agent (broker) al clientului, firma poate cumpara actiunea de la un broker/dealer sau o poate vinde unui alt broker/dealer formator de piata. Fie ca actioneaza ca agent, fie ca principal, broker/dealerii trebuie sa spuna clientilor lor in ce calitate au actionat pentru executarea unui ordin. Cand actioneaza ca broker (agent), firma trebuie sa precizeze clientului suma efecti in dolari a comisionului perceput. Cand tranzactioneaza din contul propriu al firmei, ca principal, un broker/dealer care executa direct ordinul unui client incearca sa obtina un profit fie dintr-un markup, fie dintr-un mark-down. Un markup este suma adaugata la pretul de cumparare atunci cand un client cumpara titluri de loare de la un dealer pe piata extrabursiera. Altfel spus, el este diferenta dintre ceea ce plateste firma pentru un titlu de loare si ceea ce incaseaza de la client. Invers, daca clientul este nzator, un markdown este suma dedusa din pretul de nzare cand un client vinde titlurile de loare unui dealer pe piata extrabursiera. Altfel spus, el este diferenta dintre ceea ce firma plateste clientului si pretul ei de oferta, la renzare. Uneori, pentru o tranzactie, un broker poate primi ordine de la clienti diferiti atat pentru partea cumpararii, cat si pentru partea nzarii. Aceasta poarta numele de tranzactie fara risc (riskless transaction) deoarece broker/dealerul nu se supune nici unui risc, ci trebuie doar sa incruciseze cele doua ordine. In acest caz, fiecare client suporta numai partea lui de comision, markup sau markdown. Agentia de reglementare OTC - Asociatia Nationala a Dealerilor de Titluri (NASD) - a silit un procent orientativ de 5% aplicabil pentru markups si markdowns. Scopul sau este de a asigura ca profiturile si comisioanele firmelor membre sunt corecte, echiile si proportionale cu preturile curente de piata. Cu privire la acest procent orien * Procentul de 5% trebuie folosit doar ca un reper si nu ca o norma, in concordanta cu prevederile corecte si rezonabile ale regulii. * Un membru NASD nu poate justifica markups pe baza unor cheltuieli excesive. * in determinarea markups trebuie folosite preturile curente de piata. * Chiar si un markup de cinci procente sau mai putin poate fi considerat incorect in unele cazuri. Mesajul cheie este ca markups si markdowns nu trebuie sa fie incorecte, indiferent de procentul orientativ de 5%. De unde stie un broker/dealer ce este corect? Conducerea NASD este de parere ca in determinarea corectitudinii, membrii si comisiile NASD ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele: * Tipul titlului de loare. in general, actiunilor li se aplica mai frecvent markups decat obligatiunilor. * Disponibilitatea titlului. Un titlu de loare inactiv este mai greu de cumparat sau de ndut si, astfel, ar putea justifica un markup sau un markdown mai mare. * Pretul titlului. Cu cat este mai mic pretul titlului de loare, cu atat este mai mare procentul unui markup sau markdown. * Marimea tranzactiei. O tranzactie relativ mica ar putea justifica un markup sau un comision mai mare. * Transparenta. Simpla aducere la cunostinta clientului a unei taxe nu face ca aceasta sa devina corecta. * Tipul de markup. Procentele taxelor trebuie sa fie constante si justificabile. * Calitatea serviciilor membrului NASD. Un broker/dealer care presteaza servicii si ofera facilitati mai bune decat concurentii lui poate fi justificat in incasarea unui markup sau a unui comision mai mare. Procentul orientativ de 5% se aplica tuturor tranzactiilor cu titluri de loare de pe piata extrabursiera, incluzand urmatoarele: * Tranzactii iara risc ori simultane, in care membrul NASD are un ordin de cumparare si unul de nzare pentru acelasi titlu de loare si, pur si simplu, incruciseaza ordinele. * Tranzactii din contul membrului NASD. * Cumparari de titluri de loare de la clienti. * Tranzactii ca agent, in care comisioanele trebuie sa fie corecte, tinand cont de toti factorii relenti. * Tranzactii cu reinvestirea venitului (proceeds transactions) in care un client vinde titluri de loare si foloseste venitul din nzare (proceeds) pentru cumpararea altor titluri. Procentul orientativ nu se aplica: * Vanzarilor sau cumpararilor de emisiuni noi. * Tranzactiilor care necesita si livrarea unui prospect sau a unei scrisori de oferta, cum sunt cele pentru fondurile mutuale. * Vanzarilor si cumpararilor titlurilor de loare listate la bursa. Desi pe OTC se tranzactioneaza atat de multe titluri de loare, broker/dealerii formeaza piata pentru multe dintre ele. in calitate de formatori de piata, broker/dealerii pot lucra cu multe categorii de clienti, in functie de marimea firmei lor. Unii sunt angrosisti care tranzactioneaza doar cu alti dealeri pe ceea ce adesea se numeste "piata interna" (inside market). Altii lucreaza doar cu institutii mari, cum ar fi fondurile de pensii sau companiile de asigurari. Unele firme mai mici cumpara de la angrosisti si nd investitorilor individuali. Formatorii de piata constituie, in vederea tuturor scopurilor urmarite, piata OTC. Diferenta principala intre tranzactionarea pe bursa si cea pe OTC este urmatoarea: in timp ce tranzactiile cu actiuni listate au loc in multimea care tranzactioneaza in ringul bursei, tranzactiile pe OTC sunt negociate la telefon, de la trader la trader. Bursa este considerata o piata de "licitatie" (auction mar-ket), unde cererile si ofertele sunt facute prin strigare deschisa (open outcry), pe cand piata OTC este o piata "de negociere" ("negotiated" market), unde titlurile de loare sunt tranzactionate de la unul la altul, prin telefon. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
