FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
|
|
Eterna dilema: armonizarea politicilor fiscale in uniunea europeana este sau nu avantajoasa pentru statele membre? |
|
De la semnarea Tratatului de la Roma79 si pana in prezent a trecut nu mai putin de o jumatate de secol, timp in care Uniunea Europeana s-a remarcat, fara indoiala, ca o forta economica impresionanta in intreaga lume. Cu toate acestea, intrebarile privind procesul de integrare europeana nu s-au sfarsit si continua sa caute numeroase raspunsuri atat la nivelul guvernelor tarilor membre sau aflate in curs de aderare, a specialistilor, precum si cetatenilor din statele europene. De aceea, dilema privind beneficiile unui proces de armonizare fiscala a tarilor Europei nu inceteaz Procesul de integrare economica a statelor din Europa este puternic influentat de doua aspecte: pe de-o parte, fortele pietei care ghideaza integrarea statelor in dorinta acestora de a detine puterea pe piata prin bunurile, serviciile, capitalul si munca specifice fiecarei natiuni. Din acest punct de vedere, scopul crearii pietei unice, respectiv integrarea pe o piata libera, fara frontiere, a fost urmarit in toate tratatele majore ale Comunitatii Europene si acceptate in mod unanim de toate statele membre. inca din Tratatul de la Roma, un numar de masuri legislative au fost introduse cu succes pentru a realiza aceasta armonizare a pietelor din Europa. Al doilea aspect vizeaza, bunastarea tarilor europene care a fost predominant construita pe baza proiectelor nationale. Fara indoiala, o arhitectura comuna a economiilor statelor membre prezinta antaje certe, dar structurile bunastarii economice a diferitelor state din Uniunea Europeana au fost mai ales de factura interna, bazate pe conceptii nationale. Cheltuielile publice si optiunile de politica fiscala s-au bazat adeseori pe modele generale si, de aeeea, au putut fi influentate de guvernarile UE. Ori, tocmai o "armonizare a sectorului public"80 a fost scopul urmarit de politicilor tarilor din Europa. Asadar, problema care se dezbate are doua fatete: prima reprezentata de continua dezvoltare a integrarii pietei europene, si a doua - interesele nationale a politicilor economice in statele membre. Apreciez ca aceasta este o problema dificila, pentru ca activitatile economice in scopul extinderii internationale nu sunt usor de reglementat daca se urmaresc scopuri pur interne, nationale. Globalizarea economica in Europa implica schimbari profunde ale conditiilor pietei si o redefinire a conditionarilor politice existente, in Uniunea Europeana, limitele integrarii europene au crescut dificultatile cu care se confrunta guvernele nationale in a controla tranzactiile economice si implicatiile fiscale. De aceea dilema "este armonizarea fiscala benefica pentru statele Europei?" are raspunsul in clarificarea conflictului dintre integrarea economica internationala, pe de-o parte, and la baza fortele pietei libere, si politicile nationale, pe de alta parte, orientate inspre obiectivul asigurarii bunastarii sociale. Timpul a demonstrat ca exista o tendinta evidenta de deplasare a capitalului si a productivitatii ridicate a muncii inspre acele tari din interiorul si exteriorul Uniunii Europene unde fiscalitatea este mai redusa. Aceasta a reprezentat pentru tarile cu fiscalitatea ridicata o presiune puternica asupra politicilor lor economice. Asa s-a nascut ideea unei coordonari a politicilor fiscale, pe baza sugestiilor propuse de unele tari UE si aprobate de Comisia Europeana. Aratand importanta efectelor procesului de globalizare si armonizare din Uniunea Europeana, Paola Profeta81 aprecia ca: "Globalizarea si integrarea internationala afecteaza structura fiscala. Aceste efecte sunt explicate de asa-numitele "ipoteze de eficienta" (guvernele concureaza pentru factori si bunuri mobile) si "ipoteze de compensare"' (guvernele extind raza de actiune a asistentei sociale de stat pentru a-i asigura pe cetateni impotri riscului economic crescator in ceea ce priveste globalizarea)." Alti autori subliniaza ca in contextul competitiei existente in interiorul Comunitatii Europene, discurile privind armonizarea internationala a sistemelor fiscale trebuie discutata, subliniind notiuni precum "globalizarea si coordonarea politicilor fiscale"82. Crearea monedei unice - euro - si a Bancii Central Europene au reprezentat un prim pas inspre o majora coordonare a politicilor fiscale. Conexiunea reala creata de aparitia monedei euro au accelerat procesul de armonizare fiscala si din acest motiv politicile fiscale au devenit prioritati ale agendei pentru tarile UE. Concret, tarile cu presiuni fiscale ridicate au fost indrumate83 sa inceapa reforme ale sistemelor lor fiscale care sa determine o reducere a impozitelor, in vederea alinierii acestora. Alaturi de Analizand comportamentul persoanelor fizice, cetateni ai statelor membre ai Uniunii Europene, Kurt Wicman85 aprecia ca deciziile acestora sunt determinate si de "conditionari ale echilibrului Wickseilian". Acest echilibru Wicksellian explica de ce, in cazul a doua comunitati locale, apropiate geografic una de cealalta, dar cu cote de impozitare diferite, cetatenii aleg una dintre aceste localizari. Explicatia acestui fenomen este urmatoarea: Wicksell considera ca un individ nu este inclinat sa plateasca impozite ridicate care corespund cererii sale de servicii publice. Serviciile publice totale de care individul beneficiaza pe parcursul unui ciclu de viata inseamna plati periodice de impozite. Asteptarea fiecarui individ este ca cele doua fluxuri, de-a lungul unui ciclu de viata, sa fie egale. Daca asteptarile sale nu sunt rasplatite, individul refuza sa accepte o presiune fiscala ridicata si alternati imediata este de a se muta intr-o zona cu impozite reduse. in legatura cu aceste explicatii, parerea autorului nu coincide in totalitate cu teoria enuntata anterior. Asa cum s-a aratat in modulul anterior, indivizilor le este dificil sa coreleze plata unui impozit de utilitatile publice primite in schimbui renuntarii, prin impozit, la o parte din venitul propriu. in general, cele doua aspecte: plata impozitului si incasarea de servicii publice nu sunt privite impreuna de contribuabili. Aceasta analiza depinde si de educatia fiecarui individ si de diverse alte riabile care nu sunt de ordin fiscal. in general, fiecare individ isi urmareste propriul interes, iar in conditiile unei piete libere, are posibilitatea de a-si exprima propriile optiuni, folosind in favoarea sa competitia institutionala. Revenind la teoria echilibrului, Wicksell apreciaza ca un individ solicita un nivel inalt de protectie sociala, de scolarizare pentru copii sai, facilitatile unui transport public foarte bun si alte servicii de acest fel, iar in schimbul acestor lucruri, este dispus sa achite un impozit mai ridicat. Neasigurarea unor astfel de utilitati in schimbui platii impozitului duce la producerea unui "dezechilibru Wicksellian". Un exemplu86 de astfel de aranjament a fost in Suedia, in perioada anilor 1950-l960. Experienta practica arata urmatoarele: in Suedia in anii '90, s-a inregistrat un nivel inalt al presiunii fiscale, ajungand la o cota de 2/3 (doua treimi) a veniturilor fiscale din PIB. Aceasta fiscalitate excesi a determinat servicii publice pentru un larg segment al populatiei, guvernarea suedeza apreciind ca, deoarece consuma bunuri si servicii publice, indivizii sunt dispusi sa plateasca pentru ele. Cu toate acestea, o parte din societati si dintre persoanele fizice au platit impozite, dar nu au beneficiat de utilitati publice. Efectul unor astfel de masuri a fost un aderat exod al platitorilor de impozite, societati si indivizi, din Suedia. S-a obsert ca societatile si-au mutat sediile si departamentele in a |
|
Politica de confidentialitate
|