Conceptul de management educational

Conceptul de management educational

Managementul reprezinta un proces constient de conducere si coordonare a actiunilor si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobilizare si alocare a resurselor organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor acesteia in concordanta cu misiunea, finalitatile si resposabilitatile sale economice si sociale.

Managementul educational consta in studierea proceselor si relatiilor ce se manifes 313e49d ta in cadrul institutiilor de invatamant, in timpul desfasurarii procesului educational, in vederea descoperirii legilor care-l genereaza si a elaborarii unor metode si tehnici de conducere pe  baza acestora, care sa asigure cresterea eficientei acestui proces. Managementul educatiei reprezinta teoria si practica, stiinta si arta proiectarii, organizarii, coordonarii, evaluarii, reglarii elementelor activitatii educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare libera, integrala, armonioasa, a individualitatii umane, in mod permanent, pentru afirmarea autonoma si creativa a personalitatii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educationale.

Managementul educational ar reprezenta o metodologie de abordare globala - optima - strategica a activitatii de educatie, dar nu si un model de conducere a unitatii de baza a sistemului de invatamant, aplicabil la nivelul organizatiei scolare complexe.

Managementul educational are caracter multiplu determinat: social, dupa obiectul activitatii sale; educativ, avand in vedere rolul predominant educational al scolii; sistemic, in concordanta cu sistemul general de management; economic, urmarind continuu cresterea eficientei muncii; multidisciplinar, datorita interferentei informatiilor din domenii diferite in timpul actului educational;[1]

Interdisciplinaritatea domeniului este generata de preluarea informatiilor din alte domenii. Ordinea tipurilor de manageri educationali este urmatoarea:

1) educatoare, invatator, profesor care conduce activitatea didactica la nivelul unui

colectiv - clasa sau grupa;

2) profesorul-diriginte, conduce activitatea educativa la nivelul unei clase sau grupe de elevi;

3) profesorul-logoped, conduce procesul de formare a limbajului si de asistenta psihopedagogica specifica elevilor si parintilor la nivel teritorial si judetean prin centrele logopedice, si la nivel interscolar prin cabinete logopedice;

4) profesorul-consilier, conduce activitatea psihopedagogica a elevilor, cadrelor didactice si parintilor la nivel teritorial-judetean prin centrele de asistenta psihopedagogica si, la nivel interscolar prin cabinetele de asistenta psihopedagogica;

5) profesorul-metodist, conduce activitatea metodica la nivel teritorial si judetean prin Casele corpului didactic si la nivel interscolar prin comisiile si catedrele metodice;

6) profesorul-director, conduce activitatea unei unitati de invatamant la nivel global;

7) profesorul-inspector scolar, conduce inspectiile de diferite tipuri: scolara, generala, teritoriala; scolara de specialitate; scolara cu scop de perfectionare si cercetare pedagogica;

8) profesorul - invatamant superior: preparator, asistent, lector, conferentiar, profesor;

9) profesor - manager invatamant superior: rector, prorector, decan, prodecan, sef catedra, director, director adjunct, secretar stiintific.

Managementul educatiei/pedagogic, apare ca disciplina pedagogica interdisciplinara, care studiaza ,,evenimentele ce intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea programelor educative". S. Cristea evidentiaza ca managementul educational, ca activitate psihologica, se bazeaza pe trei caracteristici:

Conducere de sistem primar (abordare globala a tuturor elementelor educatiei si a aplicatiilor specifice functiei conducerii, la diverse niveluri);

Conducere de tip pilotaj (valorificarea optima a resurselor pedagogice ale sistemului educatiei, prin functiile manageriale: planificare - organizare, orientare metodologica, de reglare - autoreglare).      

Conducere strategica (evolutie inovatoare de perspectiva a sistemului la diferite niveluri de organizare).

I. Jinga considera ca managementul pedagogic e definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati, potrivit unor finalitati acceptate de individ si de societate. Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii si functii, de norme si metode de conducere care asigura realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate si eficienta cat mai inalte, iar la nivelul fiecarui sistem educativ se afirma note specifice".

Managementul indica o anumita mentalitate, o maniera proprie, dar si o arta de dirijare, de antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizatiei, ceea ce corespunde cu insasi considerarea educatiei ca stiinta si arta. Managementul educational intampina dificultati in asigurarea tinutei sale stiintifice, rationale si creative, datorita caracteristicilor specifice educatiei: ca proces, actiune, relatie, determinare, diversificare, realitate sociala speciala, rezultat al variatelor influente, definire in perspectiva, un specific axiologic, determinat si psihologic - subiectiv, permanenta interventiilor si relatia obiectiv - subiectiva, educatul ca obiect si subiect. Managementul educatiei vizeaza realizarea, ca activitate constienta, rationala, dar trebuie sa tina seama si de relatia intre tipurile de educatie ca specific si dinamica (formala, non formala si informala), gradul lor de intentionalitate si organizare, aria de actiune si de influentare.

Conducerea empirica are in prim plan personalitatea conducatorului, intuitia si insusirile necesare gasirii solutiilor la situatii, fara constientizarea rationala a unor principii, norme, proiecte, metodologii.