NOTIUNI  INTRODUCTIVE DESPRE ORGANIZATIA SCOALA

Organizatiile. Repere conceptuale

Posibilitati de identificare si satisfacere a genurilor de necesitati in organizatia scoala

Modalitati de studiu cu finalitati practice ale organizatiei scolare

Analiza functionala a scolii

Investigarea organizatiei scolare este confuza atat timp cat se supun atentiei aspecte disparate, decupate din context cum ar fi centrarea doar pe curriculum, pe componentele reformei educationale fara a se lua in considerare procesele educationale inglobante. Organizatia scolara este condusa de un director, care actioneaza in contextul unei echipe manageriale. Datorita dificultatilor pe care le intampina in viata de zi cu zi in conducerea scolii, directorului ii sunt necesare competentele gestionare sau manageriale. Un fapt este cert: ceea ce pana la un moment dat ii era util directorului in rezolvarea unei probleme se va dovedi a fi ineficient in alta situatie. Apare astfel necesitatea ca directorul scolii sa posede: o intelegere corecta a situatiei existente din scoala; interpretari adecvate si o competenta epistemologica dupa repere din teorii performante. Directorul trebuie sa constientizeze ca un anume orizont informational, care alta data a fost adecvat, se poate dovedi neadecvat cu prilejul unei analize a socialului. Deci, este necesara o strategie de investigare a so 252e48c cialului, in care este cuprinsa si organizatia scolara, strategie caracterizata prin globalitate si unitate. Directorul de unitate scolara opereaza o selectie a informatiilor din totalitatea cunostintelor, selectia operandu-se in raport cu o anume teorie, cel mai frecvent teoria sistemica. Din acest punct de vedere se pot dezvolta posibilitati de interpretare si de interogare diferite dupa competentele epistemologice ale fiecaruia.

Modalitatile de interpretare si de realizare a interogarilor au permis etapizari in epistemologie. Astfel, s-au identificat in timp: determinismul cauzal interactionist si sistemic. Inevitabil, etapele epistemologice au determinat interventii corespunzatoare in social. Punctul culminant in orizontul de analiza a fost determinat de crearea si dezvoltarea teoriei organizatiilor din determinismul sistemic. In contextul reformei invatamantului, al starii sociale actuale, analizele de tip sistemic ofera posibilitati de interventie in practica educativa dar nu intotdeauna cu consecinte benefice, fapt care dovedeste limitele analizei. Depasirea situatiilor sociale insecurizante, fiintarea oamenilor in organizatiile sociale si corecta interpretare a situatiei oamenilor in social, constituie subiecte de investigatie in sociologia procesual-organica. Cadrele didactice, elevii, parintii, directorii de unitati scolare trebuie sa detina o explicatie satisfacatoare a fiintarii, sa realizeze interpretari satisfacatoare propriei fiintari, numai asa actiunile lor pot permite depasirea situatiei de criza.

Organizatiile. Repere conceptuale

Studiul aprofundat al organizatiilor se realizeaza in cadrul disciplinei de granita psihosociologia organizationala si manageriala, aflata la confluenta psihosociologiei cu managementul.

Psihosociologia organizationala si manageriala analizeaza principiile organizarii si conducerii organizatiilor, principiul desemnand ceea ce este "fundamental", "esential" si "universal" valabil in toate tipurile de organizatii1.

Aspectele organizationale ale vietii au determinat constituirea unor relatii de interdependenta intre sistemul organizational si subsistemele interpersonal si personal (figura nr. 1)2.

O

Figura nr. 1  Sistemul organizational si subsistemele aferente, sursa Stephen R. Covey, 2000, p.232.

Psihosociologia organizationala este o stiinta de sinteza care include psihosociologia manageriala si se afla la intersectia dintre psihologie, sociologie si management. daca se analizeaza comportamentul organizational la scoli, pe langa psihologie, sociologie si management atunci vom mai include si stiintele educatiei, indeosebi pedagogia.

Unii cercetatori, de exemplu Anton Tabachin si Ion Morariu considera psihologia manageriala nu ca o parte componenta a psihosociologiei organizationale, ci ca "ramura a stiintei psihologice care studiaza atat implicatiile psihologice ale procesului managerial in intreaga lor complexitate, cat si persoana managerului in stransa legatura cu procesul managerial"3.

In demersul nostru vom considera psihosociologia manageriala ca parte componenta a psihosociologiei organizatiilor, diferentierile existand doar in scopuri operationale. Profesorul Mielu Zlate, de asemenea, nu diferentiaza intre psihologia manageriala si psihologia (sociala) organizationala, prezentand variate exemple, prin care problemele psihologice ale conducerii constituie capitole ale psihologiei organizationale, legate de organizatiile de munca si de organizatiile scolare4.

De asemenea si profesoara Mihaela Vlasceanu preciza ca "organizarea si conducerea s-au constituit in obiect al reflectiei si studiului sociologic si psihologic, psihosociologia organizatiilor si conducerii devenind disciplina de sine statatoare"5.

Majoritatea lucrarilor de psihologie a organizatiilor in lume s-au bazat pe studiile asupra grupurilor restranse din intreprinderi, apoi pe organizatii mai mari care vizau critica organizarii birocratice centrata indeosebi pe profit si neglijand resursele umane.

O organizatie nu este doar o colectie sau o suma de grupuri mai mari sau mai mici de oameni, deoarece ratiunea existentei si dezvoltarii ei sunt scopurile pe care le sustin, scopuri care determina adeziunea membrilor.

In definirea conceptului de organizatie, dictionarele de psihologie sau sociologie nu difera prea mult. Astfel, organizatia este definita ca:

"un ansamblu de persoane care urmaresc un scop determinat, identic sau complementar, constituite in structuri, functionale dupa reguli ce-si propun sa ajusteze raporturile elementelor apartenente"6;

"un ansamblu uman ordonat si ierarhizat, in vederea cooperarii si coordonarii membrilor lor in anumite scopuri"7;

"un univers de schimburi si conflicte, un instrument de cooperare intre interese conflictuale, o arena in care se iau decizii, un context in care se intalnesc, se confrunta si se adapteaza rationalitati si comportamente multiple, eventual contradictorii sau doar o structura de jocuri ale unor caracteristici si reguli formale si informale, canalizeaza si reglementeaza in mod simultan strategiile de putere ale diferitilor participanti, ele fiind chiar miza si produsul acestora din urma"8.

Necesitatea obtinerii unor rezultate superioare in activitatea productiva a determinat organizarea tuturor activitatilor, dupa constientizarea limitelor individului in plan personal si social. Pe langa nevoia de organizare a activitatii, la constituirea organizatiilor au mai concurat nevoile si trebuintele subiective ale omului ca sociabilitatea, nevoia de afiliere si socialitatea9.

Alte ratiuni care au concurat la constituirea organizatiilor sunt:

- dezvoltarea si potentarea propriilor capacitati individuale, deoarece in organizatii omul este mult mai eficient decat daca ar fi singur;

reducerea timpului necesar realizarii unui obiectiv are in unele situatii o importanta mult mai mare decat eficienta, indeosebi in organizatiile moderne unde timpul este un element cheie;

folosirea experientei si a cunostintelor generatiilor anterioare;

satisfacerea unor necesitati umane fundamentale de a obtine satisfactii din relatiile cu ceilalti, de a primi afectiunea familiei, prietenilor, a unor grupuri care pot sa-i asigure individului un confort psihosocial. Deci, se satisfac necesitatile umane de apartenenta, de comuniune10.

Din definitiile date organizatiilor am selectat si supus analizei urmatoarele:

i.  "O organizatie este un sistem structurat de interactiune a oamenilor in scopul realizarii unor obiective comune" (M. Vlasceanu).

Implicatiile definitiei sunt:

prezenta unor obiective comune sau scopuri organizationale, cunoscute si acceptate de toti, motiv pentru care scopurile trebuie sa fie clar definite. Exprimarea scopurilor generale la nivelul unitatilor functionale ale organizatiei (departamente, sectii, servicii) si la nivelul indivizilor, adica a scopurilor specifice, reprezinta cheia succesului organizatiei. Relevanta scopului general rezida in importanta pe care o acorda indivizii cooperarii pentru realizarea sa. Eficienta organizationala redusa este expresia incompatibilitatii dintre obiectivele personale si obiectivele organizationale. In stabilirea scopurilor organizationale se impune practica participativa;

interactiunile dintre oameni constituie fundamentul functionarii unei organizatii. Interactiunile sunt determinate de realizarea obiectivelor;

interactiunile se realizeaza in perimetrul unei structuri organizationale. Structura organizationala are rolul de a integra si coordona toate resursele pentru indeplinirea obiectivelor si descrie caracteristicile si principiile de functionare a organizatiei ca intreg si relatiile dintre subunitatile sale: marimea organizatiei, obiectivele, numarul nivelurilor ierarhice (pe verticala), numarul unitatilor functionale, departamentele (pe orizontala), numarul de activitati (specializarea, diviziunea muncii), ierarhia de autoritate si responsabilitate, descentralizarea in luarea deciziei etc.

ii.  "Organizatia este definita ca un sistem de activitati structurate in jurul unor finalitati (scopuri, obiective) explicit formulate, care antreneaza un numar mare de indivizi ce detin statute si roluri bine delimitate in cadrul unei structuri diferentiate, cu functii de conducere si coordonare a activitatilor" (E. Paun).

Implicatiile definitiei sunt:

scopurile clar formulate, care angajeaza si motiveaza indivizii la realizarea activitatilor respective. Resursele umane si materiale dintr-o organizatie contribuie la atingerea scopului; organizatia nu poate exista in sine, daca nu are de indeplinit anumite obiective;

scopurile transindividuale, care reflecta atat misiunea, orientarea si politica organizatiei cat si scopurile, aspiratiile indivizilor. Integrarea, acceptarea scopurilor organizationale de catre indivizi si compatibilizarea lor cu propriile aspiratii este sarcina managerului;

numar mare de indivizi ceea ce  nu presupune ca forta unei organizatii inseamna a exista un personal numeros, importanta este de fapt competenta indivizilor reflectata in calitatea interactiunilor;

structura diferentiata in cadrul careia indivizii pot ocupa functii si pozitii diferite generate de sistemul statutelor si rolurilor;

functii de conducere si coordonare a activitatilor care sunt reunite de un management adecvat organizatiei respective.

Profesorul E. Paun nuanteaza caracteristicile organizationale prin: structura organizationala, control organizational, comportament organizational (scop, cultura, climat, etos, eficacitate) si schimbarea organizationala (flexibilitate, dezvoltarea personalului). Capacitatea de schimbare constituie un indicator semnificativ pentru forta si "sanatatea" organizatiei.

Organizatia mai poate fi analizata si ca sistem social in cadrul careia au loc interactiuni pentru satisfacerea scopurilor comune. Daca analizam organizatia ca  sistem social caracteristicile sale sunt:

sistem deschis, prin care se subliniaza astfel ideea ca organizatia este o componenta a unor sisteme mai mari, iar prin conducere se integreaza in alte sisteme. Organizatie inchisa, fara legaturi cu exteriorul nu se poate constitui probabil niciodata;

sistem dinamic, adica evolutia si viabilitatea sa sunt determinate de modificarile din cadrul sistemului, in relatiile cu mediul;

sistem probabilistic, relativ stabil pentru ca elementele sunt articulate prin numeroase legaturi si supuse unor factori perturbatori, organizatia fiind astfel capabila sa-si mentina functionarea intre anumite limite;

sistem autoreglabil si autoorganizabil, ce are capacitatea de a face fata diferitelor influente din exterior si din interior prin deciziile adoptate de conducere. Ca sistem autoreglabil, organizatia actioneaza in concordanta cu un ansamblu de norme si valori autoreglate in functie de: resursele umane aflate in interactiune, actiune transformatoare, modalitatea organizatiei de a-si formula scopurile viitoare (flexibilitatea), activitatea variabila a oamenilor legata de motivatie si convingere, satisfactia morala, sistem de comunicare si informare, modelele adoptate in decizie etc.

Autoorganizarea exprima capacitatea organizatiei de a reface echilibrul comportamentelor in raport cu perturbatiile ivite.

Elementele comune din definitiile date organizatiilor din perspectiva paradigmei sistemice sunt:

persoanele care interactioneaza in virtutea unui scop comun;

interactiunile ordonate intr-o anumita structura;

structura ce descrie rolurile, relatiile, activitatile, obiectivele, ierarhia de autoritate, responsabilitatile specifice organizatiei respective cu niveluri de autoritate centralizare / descentralizare, birocratie;

comportamentul organizational concretizat in cultura, climat, etos;

schimbarea organizationala atat pentru organizatie, cat si pentru personalul ce o constituie.

Toate tipurile de organizatii si institutii scolare (de stat si private, bazate pe principii educationale diferite, cum ar fi scolile clasice si cele incluse in categoria "scoala noua", de grade preuniversitare diferite: gradinite, scoli primare si secundare, universitati) au mai multe puncte comune decat diferente, deci teoriile psihosociale despre ele pot fi reunite intr-o teorie mai generala, care permite analiza unei organizatii.

Aspectele comune asupra organizatiilor scolare se reflecta la11:

nevoia de auto-protectie prin reunirea in jurul unui scop comun, care poate exista pe o durata determinata mai lunga sau mai scurta. De exemplu, scolile private au de luptat cu o amenintare continua intr-un mediu instabil si trebuie sa caute mijloace pentru a supravietui in situatii conflictuale. Nevoia de educatie, in permanenta crestere, atat pe plan national cat si international constituie un argument puternic pentru ca scoala clasica sa supravietiuasca;

sistem de relatii intre grupuri (elevii intre ei, elevi si profesori, profesori intre profesori, profesori si parinti, ierarhiile personificate prin directori din scoli diferite, inspectori judeteni, ministeriali etc.) care pot coopera sau dimpotriva se confrunta, intarind sau slabind puterea unora sau a altora. Deci, relatiile dintre grupurile scolare sunt relatii de solidaritate si relatii de putere in cazul confruntarilor;

existenta unor activitati (programe) strategii si evaluari periodice cu privire la procesul de conducere la nivel de clasa de elevi, la nivel de scoala.

Prin cadrele didactice si prin ierarhii, organizatiile scolare dispun de vitalitate, dinamism, avand astfel o "viata de organizatie"(I. Boboc).

In ghidul organizatiilor, editat in 1965, exista mai multe tipologii ale organizatiilor12. I.Boboc (2002), preia clasificarea mentionata si diferentiaza urmatoarele tipologii ale organizatiilor:

prima tipologie, defineste domeniul concret de actiune si obiectivele specifice ale organizatiilor. In aceasta tipologie se inscriu organizatiile scolare, organizatiile economice, culturale, sociale, religioase, politice si de aparare, atat la nivel national cat si la nivel international.

Ca exemple de organizatii scolare la nivel national si teritorial mentionam:

Ministerul Educatiei si Cercetarii;

Inspectoratele teritoriale din domeniul invatamantului;

Sindicatele si patronatele din invatamant;

Scolile de stat si private;

Asociatiile profesionale ale corpului didactic;

Centrele de Asistenta psiho-pedagogica si CCD-uri;

Comitetele de parinti si variate forme de asociere de interes educational ale elevilor, parintilor si intreprinzatorilor care sponzorizeaza activitatile de educatie etc.

In categoria organizatiilor de nivel international se include:

Organisme internationale de sprijinire a educatiei UNESCO;

Scolile internationale, asociatii, ligi, cluburi, alte forme de asociere pe probleme de educatie si invatamant, bazate pe programe finantate in intreaga lume sau la nivel regional sau european, cum ar fi: cooperarea dintre universitati si profesori (Tempus), dintre scoli, profesori, elevi in domeniul invatamantului la distanta, de invatarea limbilor straine etc.

a doua tipologie se refera la caracteristicile acestora ca flexibilitate sau inflexibilitate la mediul extern. Prin organizatii flexibile intelegem organizatiile adaptabile, extravertite (cu scopuri care contin valori ale comunitatii) iar prin organizatii inflexibile ne referim la organizatiile incluse si introvertite (scopurile sunt comune la toti participantii dar sunt incongruiente extern);

a treia tipologie ia in considerare gradul de structurare al organizatiilor, unde se disting organizatii informale si organizatiile formale. Organizatiile informale se caracterizeaza prin: scopuri neclare sau nespecificate, indivizii fiind liberi sa adere la un grup sau altul dominant in organizatie; control si evaluare slab conturate. Organizatiile formale sunt opusul organizatiilor informale, caracterizate prin: scopuri clare, grija pentru echilibru, coordonarea activitatilor si evaluare continua;

a patra tipologie se bazeaza pe criteriul comunicarii cu mediul si distinge intre organizatii inchise si organizatii deschise. In organizatiile inchise membrii nu comunica in exterior, duc o viata izolata (exemplul unor scoli ce apartin comunitatilor religioase). Organizatiile deschise incurajeaza relatiile cu grupurile din afara si cu alte grupuri care au puncte de vedere asemanatoare, uneori constituindu-se in coalitii temporare. Organizatiile scolare sunt deschise si pentru ca obiectivele lor tind sa fie descentralizate;

a cincea tipologie a organizatiilor si a organizatiilor scolare, se refera la o influenta dubla: a factorilor organizationali (socializanti) asupra conduitelor sociale (din scoala) si a factorilor psihologici asupra interactiunilor sociale. Daca avem in vedere teoriile socializarii, atunci scoala poate fi definita ca13:

institutie;

aparat de reproductie sociala;

o functie multipla de socializare prin interiorizarea culturii;

piata a educatiei.

a sasea tipologie a organizatiilor vizeaza tipul de proprietate si de orientare (relativ si la tipul de proprietate asupra scolilor)14.

In Romania, organizatiile scolare sunt organizate in forme variate:

servicii educationale publice, organizate de stat sau organisme organizate pe baza de voluntariat;

servicii educationale in regim privat, de asociatii nonprofit (in numar foarte mic sunt scolile aflate sub patronajul unor intreprinderi private cu servicii de invatamant integrat).

Orientare

Scopuri de profit / venituri

Scopuri de bunastare sociala / comunitare

Figura nr. 2 Organizatiile dupa tipul de proprietate si de orientare. Sursa: G.A. Cole, 2000, p. 46.

O alternativa la analiza post sistemica.

Organizatiile sociale sunt considerate ca modalitati de satisfacere a necesitatilor oamenilor. Organizatia este astfel o organizare sociala, constituita pentru satisfacerea necesitatilor oamenilor dar care in timp genereaza si necesitati proprii. Deci, organizarile sociale de tipul organizatiilor satisfac doua genuri de necesitati ale oamenilor si ale organizatiilor. Necesitatile mentionate nu sunt reductibile unele la altele. O alternativa la interpretarile oferite organizatiilor ne ofera si paradigma procesual-organica. In acest sens am considerat necesar sa realizam unele precizari conceptuale.

Necesitatile oamenilor sunt expresia starii si a proprietatilor procesorilor. Procesorii de informatii sunt cei care coordoneaza procesele informational-energetice de la diferite niveluri de organizare a organismelor. Bio-procesarile permit functionarea coerenta a organismelor, regleaza relatiile organismului cu mediul, participa la realizarea finalitatilor proprii organismului: protectie, reproducere si satisfacerea necesitatilor informational-energetice. Procesorii sunt reprezentati de bio-procesori si interpretori; bio-procesorii - produsi si expresii ale unor procese informational-energetice intretin organismul si fac posibili si interpretorii. Procesele realizate de bio-procesori au rolul de a acoperi necesitatile energetice iar constituirea interpretorilor acopera necesitatile de natura preponderent informationala. Necesitatile interpretorilor se diferentiaza si modifica treptat datorita transformarilor din interiorul lor sau datorita raporturilor dintre ei. Specializarea interpretorilor determina ca necesitatile lor sa decurga din apartenenta functionala la anumiti socio-interpretori. Socio-interpretorii se constituie din ratiuni functionale, interpretarile realizate de ei depasesc activitatile posibile realizate de interpretorii bio-functionali. Pentru a se constitui socio-interpretorii trebuie ca ei sa contina:

interpretori specializati conexati unii cu altii, cu o capacitate functionala ce nu se reduce la cea a oamenilor;

seturi de interpretori concretizate in semne (continutul lexical);

interpretori, care functioneaza ca sisteme de referinta pentru cei care interpreteaza anumite informatii, denumite interpretari cadru;

conexiuni intre interpretorii implicati ce fixeaza relatiile dintre oameni in raport cu specializarile contuate.

Interactiunile dintre oameni pentru satisfacerea unor nevoi sau interese, produc specializari intre participanti, probleme de coordonare, conditii pentru aparitia organizarilor sociale, care pe masura ce se constituie genereaza necesitati proprii (de coordonare, logistice, motivare etc.). Nici interpretorii oamenilor, nici cei sociali (socio-interpretori) nu pot fi de la inceput satisfacatori, deci si necesitatile nu pot fi identificate si satisfacute in modalitati satisfacatoare. Constientizarea necesitatilor se face sub forma nevoilor, intereselor, aspiratiilor, iar actiunile de satisfacere si de evaluare depind de posibilitatea de procesare a informatiilor rezultand proiectele de actiune.

Procesele care incep cu generarea necesitatilor si care se finalizeaza cu satisfacerea lor in anumite modalitati, fac posibile procesele organizante, reluarea ciclurilor fac posibile reproduceri ale oamenilor si ale socio-organizarilor ce-i inglobeaza functional. Deci, se reproduc succesiv necesitati, capacitati de identificare, capacitati de satisfacere si evaluare, modalitati de actiune, organizari sociale destinate satisfacerii constientizate a necesitatilor, consecinte informational-energetice ale proceselor pe care actiunile le declanseaza si intretin.

Nesatisfacerea minima a necesitatilor sau satisfacerea in modalitati neadecvate fac posibile procesele dezorganizante care afecteaza oamenii si socio-organizarile astfel incat nu se mai poate relua un nou ciclu.

Caracteristicile necesitatilor la oameni si la socio-organizari au sursa in: natura situatiilor care le genereaza, constientizarea necesitatilor, modurile de actiune pentru satisfacerea necesitatilor, stadiul si starea in care se afla oamenii si socio-organizarile.

Relatiile dintre oameni si dintre socio-organizari pot fi asimetrice datorita posibilitatilor neechivalente de satisfacere a necesitatilor si de reproducere a oamenilor si a socio-organizarilor.

Asimetria relatiilor dintre oameni si socio-organizari se concretizeaza in manifestari care favorizeaza unele socio-organizari in detrimentul altora. Aceste situatii sunt surse ale raporturilor de putere iar relatiile de putere nu se limiteaza numai la actiuni de satisfacere a necesitatilor constientizate15.

Trecerea de la comunitati gregare de hominizi la organizari sociale se realizeaza in timp, datorita unor procese organizante concretizate in interpretori; aceste prime procese organizante au determinat primele manifestari specifice oamenilor si conexiunile dintre ei. Se fac referiri la activitatile productive, activitati de comunicare si la activitatile de corelare a actiunilor in functie de finalitatile pe care noii procesori de informatii (interpretorii) le fac posibile. Socio-organzarile primare sunt primele socio-organizari care cuprind grupuri mici de oameni. In aceste socio-organizari primare predomina bio-procesarile specifice organizarilor, procesarile interpretative au ponderi mici iar organizarii sociale ii corespunde forma simbolica. Interpretatorii sunt de tip figurativ pentru ca proprietatile lor decurg din preponderenta informatiilor, adica imagini furnizate de bio-procesorii vizuali.

Cand s-a constituit capacitatea analitica verbala au devenit posibile schimburile produselor organizatiilor productive de resurse (materiale, financiare, informationale, umane). S-au instituit asadar organizatiile comerciale, pentru satisfacerea necesitatilor de schimb intre organizatii. Organizatiile socializante concura la satisfacerea necesitatilor socializante care produc efecte formative, competente privind conlucrarea oamenilor in organizarile sociale. Necesitatile de interventie publica, de organizare a cadrului social in care organizatiile functioneaza sunt sustinute de organizatiile gestionare. Deci:

organizatiile productive sunt acele organizatii specializate pentru a crea conditiile satisfacerii nevoilor, pe masura ce sunt constientizate in interpretori. Produsele activitatii productive sunt denumite resurse pentru satisfacerea nevoilor.

organizatiile comerciale sunt acele organizatii specializate in satisfacerea necesitatilor de organizare a schimburilor de produse dintre organizatii si de transfer a resurselor produse catre beneficiar.

Organizatiile productive si cele comerciale, datorita diversificarii determina alte genuri de necesitati:

de organizare a cadrului social unde organizatiile productive si comerciale functioneaza si interactioneaza;

de organizare a cadrului social unde oamenii se socializeaza pentru a se implica in interactiunile tot mai diversificate si mai complicate. Aceste interactiuni solicita din partea oamenilor conturarea tot mai clara a competentelor profesionale si sociale.

organizatiile gestionare sunt produse de necesitatile de organizare a cadrului social in care organizatiile functioneaza;

organizatiile socializante sunt produse de necesitatile de organizare a cadrului social in care oamenii se socializeaza pentru a se implica performant in genurile de interactiuni conturate.

Organizatiile mentionate fac parte din socio-organizarile specializate productive, comerciale, socializante si gestionare.

Socio-organizarile derivate sau etno-organizarile sunt rezultante si expresii ale conexiunilor dintre socio-organizarile ce coexista intr-o anumita spatio-temporalitate bio-fizica. Conexiunile fac posibile procese specializate de tip functional si procese prin care se reproduc socio-organizarile specializate dar si socio-organizarea inglobanta, derivata din reproducerea retelelor de conexiuni.

In evolutia etno-organizarilor chiar daca sunt implicate toate organizatiile, cele cu functii socializante au contributii majore16.

Prin conexiunile dintre socio-organizarile specializate se produc, deci, socio-organizarile derivate, inglobante, iar conturarea lor devine sursa a doua genuri de necesitati sociale:

necesitati de conlucrare;

necesitati de utilizare a fortei in raporturile dintre socio-organizarile derivate, fie pentru a face fata unor agresiuni, fie pentru a satisface necesitatile prin agresarea altor socio-organizari.

Avand in vedere reperele cadru in abordarea organizatiilor din prisma teoriei procesual-organice, vom mai expune definitiile date omului si organizatiilor:

omul este expresia conexiunii dintre bio-procesori si interpretori;

organizatiile sunt produse si expresii ale unor capacitati sociale de procesare a informatiilor, constituite prin conlucrarea specializata a unor oameni in vederea satisfacerii deliberate a unor necesitati sociale asa cum pot fi ele receptate in orizontul informational activ al oamenilor implicati.

Posibilitati de identificare si satisfacere a genurilor de necesitati in scoala.

Organizatia scoala se constituie prin conlucrarea specializata a unor oameni (cadre didactice, personal administrativ, auxiliar, parinti, membrii ai comunitatii) in vederea satisfacerii deliberate a unor necesitati sociale, receptate in orizontul informational al celor implicati.

Scoala este asadar o organizatie sociala care determina, cel putin la unii din angajatii sai, constientizari referitoare la existenta lor ca "formatori" de personalitati si constientizari referitoare la utilitatea actiunilor educatorilor in realizarea socializarii.

Organizatia scoala se reproduce si functioneaza in modalitati ce decurg din posibilitatea cadrelor didactice de a procesa informatiile, de caracteristicile interpretorilor  si de limitele oamenilor. Cadrele didactice influenteaza:

aspectele explicite ale organizatiei scoala (reglementari, organizare interna, fluxuri functionale si criterii de evaluare);

aspecte implicite (raporturile dintre cadrele didactice, cadre didactice si elevi, cadre didactice si organizatie, procesele ce determina capacitatea organizatiei scoala de a se reproduce, evolutiile ce se produc in raportul dintre organizatia scoala si alte organizatii, dintre organizatia scoala si socio-organizarile ce o inglobeaza functional).

Genurile de necesitati dezvoltate in interiorul scolii sunt determinate de presiunile din interiorul sau dar si de presiuni exterioare. Receptarea lor declanseaza activitati care se cer satisfacute in limitele posibilitatilor (interpretoriilor) organizatiei. Receptarea necesitatilor sub forma nevoilor si intereselor trebuie sa fie cuprinzatoare pentru tot personalul scolii nu doar pentru unii membrii ai organizatiei. Interpretarile satisfacatoare sunt astfel posibile doar atunci cand scoala beneficiaza de analize cuprinzatoare.

Paleta necesitatilor care se cer a fi satisfacute in scoala este foarte vasta si poate fi analizata atat de la exterior la interior cat si de la interior la exterior. Necesitatile determina actiuni care au la randul lor anumite rezultate. Rezultatele genereaza consecinte favorabile sau nefavorabile oamenilor din organizatia scoala.

Vom incerca sa prezentam dinamica necesitatilor a conexiunilor dintre ele atat  pe verticala cat si pe orizontala organizarilor sociale pana la nivelul organizatiei scoala. Demersul investigativ a condus la urmatoarele tipuri de necesitati care se cer a fi satiafacute la nivelul scolii:

necesitati generate de criza mondiala a educatiei;

necesitati de identificare si evaluare a proprietatilor natiunii romane;

necesitati determinate de posibilitatile de scientizare generate de teoriile cu privire la organizatia scoala;

necesitati determinate de conexiunile dintre organizatia scoala si organizarile inglobante (socio-organizarile specializate productive, comerciale, de socializare si gestionare);

necesitati de gestionare publica ale socio-organizarilor socializante si ale organizatiei scoala;

necesitati interne ale organizatiei scoala.

Necesitatile prezentate, generate de presiuni din exteriorul scolii, din natiune si din interiorul scolii, fara a avea pretentia exhaustivitatii, justifica dificultatea de a gestiona organizatia scoala. Cele mentionate dovedesc ca scoala e mai mult decat o complexitate, ea se afla intr-o permanenta devenire in procesualitatea sociala. Necesitatile enumerate reclama pentru satisfacerea lor actiuni variate ale conducatorului organizatiei, cadrelor didactice si nu numai, elevi, parinti. Scoala romaneasca nu este ferita de tensiuni care trebuie gestionate, dar gestionarea lor necesita din partea directorului scolii competente variate: intelectuale, teoretice, profesionale, de socializare, interpretative, de procesare satisfacatoare a informatiilor etc.

Demersul investigativ urmator, pe analiza necesitatilor, va incerca sa puncteze si tipurile de actiuni care probabil ar avea consecinte organizante in scoala, dar va reda si consecintele dezorganizante semnalate in scoala datorita ignorarii unor necesitati. Demersul poate fi modificat. In cele ce urmeaza vom incerca sa detaliem necesitatile enumerate anterior.

Necesitati determinate de criza  mondiala a educatiei.

In anii 1960 Philip A. Coombs analiza situatia de criza mondiala a educatiei. Criza educatiei la nivel mondial a fost asociata cu criza politicilor reformei si cu criza filozofiilor educationale. Majoritatea reformelor din invatamant initiate dupa 1950-1960 au avut ca principala cauza criza mondiala a educatiei. Originile crizei trebuie identificate la nivelul adaptarii invatamantului la solicitarile exterioare, la comunitate. De asemenea cresterea cererii de educatie nu a putut fi satisfacuta prin mijloacele sarace de educatie si probabil cea mai importanta cauza generatoare de criza o constituie inertia cadrelor didactice.

Incercarea de a solutiona problemele determinate de criza mondiala a educatiei, in plan teoretic si practic s-a concretizat in critica distructiva si constructiva.

a)     Directia de critica distructiva e reprezentata de Ivan Illich, care prin anii 1970 a propus ca solutie extrema renuntarea la scoala. Obiectivele scolii nu sunt atinse deoarece: costa prea scump, blocheaza progresul, stopeaza si stocheaza materiale didactice care nu au un efect formativ individualizat, fortand obtinerea de diplome in detrimentul competentei. Descolarizarea societatii este sustinuta in opinia autorului si de esecul din cele trei planuri: economic, politic si pedagogic. O asemenea constructie teoretica despre scoala nu poate fi nici pe departe satisfacatoare, consecintele punerii sale in practica ar fi fost dezorganizante.

b)     Directia de critica constructiva a fost initiata de Philip H. Coombs. Notele definitorii ale criticii constructive sunt: globalizarea (manifestarea crizei la toate nivelele invatamantului), mondializarea (manifestarea crizei in toate tarile bogate sau sarace, criza intretinuta de absenta resurselor si adoptarea inutila a unor modele straine) si prezenta unor decalaje intre copii proveniti din familii bogate si sarace17.

Institutionalizarea directiei de critica constructiva s-a realizat in 1972 cu prilejul publicarii raportului UNESCO "A invata sa fii " privitor la educatie sub conducerea lui Edgar Faure . Pe fondul crizei mondiale a educatiei, UNESCO a subliniat prezenta a trei fenomene sociale de amploare care nu trebuie omise:

educatia precede nivelul dezvoltarii economice;

educatia pregateste posibili oameni pentru societati care inca nu exista;

societatea respinge frecvent produsele oferite de educatia institutionalizata.

Cele trei fenomene sociale mentionate, prin presiunile lor, au determinat noi necesitati de interogare a teoriilor existente despre educatie, prin actiuni de respingere clara a teoriei de critica distructiva si prin crearea unui cadru de interpretare a situatiei educatiei in interiorul caruia se reconstruiesc reformele educatiei ca "sigure alternative pentru iesirea din criza"19. De asemenea, fenomenele sociale mentionate atrag atentia asupra necesitatii unor actiuni de conlucrare intre scoala si socio-organizarile productive (generatoare de resurse), socio-organizarile economice, gestionare, socializante (MEC).

Analiza reformelor educatiei a determinat sesizarea principalelor obstacole in realizarea reformelor:

absenta unor strategii care sa implementeze inovatiile din interogarea procesarii sociale a informatiilor;

insuficienta resurselor materiale, umane, financiare si informationale;

persistenta conflictelor dintre fortele democratice si cele conservatoare;

blocajul examenelor;

absenta personalului specializat in proiectarea si operationalizarea reformelor;

discontinuitatile dintre educatia formala si educatia informala.

Presiunile generate de obstacolele mentionate au determinat actiuni concretizate in proiectarea reformelor atat in tarile dezvoltate cat si in tarile in curs de dezvoltare.

In Romania, procesul propriu-zis de reforma a invatamantului a fost lansat dupa ratificarea in Parlamentului Romaniei, prin Legea nr.126 / 1994 a Acordului de imprumut nr. 3724-RO incheiat intre Guvernul Romaniei si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, vizand sustinerea financiara a acestui proiect. Acordul mentionat prevede conditiile tehnice de cofinantare din contributia Guvernului Romaniei si din imprumutul rambursabil de 50 de milioane de dolari SUA a celui mai cuprinzator proiect de reforma de acest gen din zona Europei Centrale si de Rasarit.

Acordul mentionat a generat actiuni in plan educational pentru:

dezvoltarea unor noi programe de invatamant;

elaborarea de noi manuale scolare;

formarea initiala si continua a profesorilor;

modernizarea evaluarii si examinarii scolare;

introducerea standardelor ocupationale;

managementul si finantarea scolilor.

Actiunile amintite au determinat rezultate cu consecinte nu intotdeauna favorabile scolii si agentilor sai, scoala fiind supusa unor mari tensiuni. Consecintele negative se pot explica prin ignorarea sau slaba considerare a conexiunilor dintre scoala ca organizatie si celelalte organizatii care includ, inglobeaza scoala; ignorarea proprietatilor natiunii romane; discontinuitati in capacitatea scolii ca organizatie de a procesa informatii si de a permite aplicarea unor studii cu finalitati practice; ignorarea necesitatilor oamenilor din organizatia sociala etc. S-au generat astfel prea putine procese organizate. Evolutia cadrelor didactice, a organizatiilor nu poate fi obtinuta decat atunci cand oamenii inteleg in maniera satisfacatoare conexiunile dintre organizatii, organizatiile care le cuprind (socio-organizarile specializate) si organizatiile inglobante ale organizatiilor anterior mentionate (socio-organizarile inglobante, statul si natiunea).

Consecintele nefavorabile s-au inregistrat si datorita faptului ca:

actiunea de elaborare a noilor programe nu a fost inscrisa in curriculum-ul scolar, adica in ansamblul de procese educative si de experiente de invatare prin care trece elevul pe durata scolarizarii;

elaborarea de programe noi a determinat actiunea de scriere a manualelor si implicit adoptarea unor masuri organizatorice in vederea folosirii manualelor alternative. Consecintele negative au mai fost determinate si de inabilitatea profesorilor in utilizarea manualelor. Contracararea presupunea concomitent cu actiunea de scriere a manualelor si actiunea de formare a cadrelor didactice in acest sens;

evaluarea si examinarea scolara conceputa in noua forma determina concomitent actiuni de formare in randul profesorilor a unei culturi curriculare aferente. Faptul ca nu s-a procedat in aceasta maniera a determinat drept consecinta negativa perpetuarea unui invatamant pentru toti desi reforma urmareste reorganizarea unui invatamant pentru fiecare;

managementul scolar si managementul finantarii invatamantului a fost inscris intr-un cadru normativ destul de rigid si de centralizat20.

Consecintele negative ale rezultatelor actiunilor intreprinse au generat noi presiuni, noi necesitati de rezolvare a situatiilor problematice generate.

Consecintele pozitive generate in cadrul procesului de reforma a invatamantului romanesc sunt concretizate indeosebi in constientizarile realizate de decidentii, gestionarii reformei:

nu se pot ignora conexiunile scoala-societate;

s-a impus formarea unei culturi curriculare ce are ca dimensiuni:

centrarea invatamantului pe formarea de competente transversale la elevi (cognitive, socio-afective, comunicare); competente transversale in randul cadrelor didactice (intelectuale, metodologice, sociale si de comunicare);

adoptarea unei viziuni inter si transdisciplinare in constituirea curriculum-ului scolar pentru satisfacerea necesitatilor proprii elevilor dar si ale necesitatilor sociale asumate;

abordarea curriculum-ului in corelatie cu normarea, administrarea si motivarea;

abordarea curriculum-ului in corelatie cu posibilitatilor de evaluare a performantelor scolare, adoptand criterii de evaluare referitoare la satisfacerea necesitatilor interne ale elevilor si a necesitatilor sociale etc.

Necesitati de identificare si evaluare a proprietatilor natiunii romane.

Organizatiile se constituie pentru a satisface necesitati, in cazul nostru, organizatia scolara s-a constituit pentru a satisface propriile necesitati interne ale sale si ale oamenilor ce activeaza in interiorul sau precum si pentru a satisface necesitatile sociale asumate. Organizatia scoala se diferentiaza in interiorul socio-organizarii specializate (M.E.C.) si se afla in stari departe de echilibru, datorita conexiunilor dintre ea si celelalte organizari (productive, socializante, gestionare).

Natiunea poate fi considerata ca produsul si expresia conexiunilor de natura organizanta si functionala dintre cele patru genuri de socio-organizari specializate (productive, comerciale, socializante si gestionare). In cadrul natiunii, socio-organizarile cu functii gestionare au o pozitie centrala, deci natiunea inglobeaza statul.

Proprietatile natiunii se manifesta prin:

spatiile de libertate pe care le ofera oamenilor;

presiunile pe care le exercita asupra socio-organizarilor inglobate (comerciale, productive, socializante, gestionare).

Proprietatile natiunii pot fi identificate si evaluate prin:

raportarea la situatia oamenilor;

posibilitatea oamenilor de a se implica in socio-organizari;

capacitatea organizarilor sociale de a asigura oamenilor un mediu social favorabil21, de a exercita presiuni functionale sau disfunctionale, organizante sau dezorganizante in organizatii si implicit in socio-organizari.

Proprietatile natiunii romane se regasesc in formularea idealului educational din Legea Invatamantului " idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome creative" (Art. 3 Alin. 2).

Idealul educational prin componenta antropologica (formarea individualitatii armonioase, intergrale) se refera tocmai la spatiile de libertate pe care le dobandesc oamenii prin educatie. In libertate, oamenii pot avea posibilitatea de a se implica in socio-organizari. Realizarea efectiva a laturii antropologice a educatiei presupune concretizarea finalitatilor si obiectivelor in laturile educatiei (intelectuala, morala, estetica, profesionala, religioasa, fizica).

Componenta actionala a idealului se refera la proiectarea laturilor educatiei in concordanta cu necesitatile sociale.

In componenta actionala se reflecta proprietatea natiunii romane de a avea capacitatea asigurarii oamenilor a unui mediu social favorabil. Intre componenta actionala si mediul social favorabil nu pot sa existe intotdeauna conexiuni benefice. Tocmai aici se manifesta una dintre disfunctionalitatile de fond ale invatamantului romanesc concretizata in incapacitatea de a operationaliza cunostintele insusite in diferite contexte actionale22. Presiunile functionale sau disfunctionale, organizante sau dezorganizante manifestate in organizatii inclusiv in organizatia scoala, sunt generate, deci de componenta actionala a idealului educational, de modul in care organizatia scoala permite elevilor sa-si formeze competente profesionale, interpretative, de socializare, de comunicare, de integrare a procesualitatii sociale.

Necesitati determinate de posibilitatile de scientizare generate de teoriile cu privire la organizatia scoala.

Genurile de necesitati care se dezvolta in interiorul organizatiilor, deci si a organizatiei scoala, exercita presiuni tot mai mari, care receptate pot declansa activitati satisfacute in anumite limite ale posibilitatilor organizatiei respective.

Cercetarea teoretica se contureaza in decursul amplificarii si diversificarii procesarii sociale a informatiilor datorita presiunilor generate de procesele informationale tot mai complicate si a conditiilor complexe generate de procesele informationale.

Interpretarile simbolice nu ofera totusi oamenilor repere pentru raspunsuri la intrebari tot mai diferentiate determinate de ambianta informationala.

Oamenii devin mai intrigati de organizarile sociale in care se afla pe masura ce acestea devin tot mai complicate. Astfel, devin posibile interogari analitice23 care produc teorii. Teoriile se constituie drept surse ale unor actiuni cu consecinte organizante, functioneaza ca interpretari-cadru pentru studii aplicative, pentru construirea unor competente profesionale si pentru socializare. De asemenea, teoriile pot fi utile si in diagnoze, in elaborarea de solutii care permit oamenilor din organizatii posibilitati de interventie in procese variate (fizice, biotice, sociale). Se depaseste astfel orizontul informational empiric de procesare a informatiilor.

Influentele teoriilor se manifesta in procesul satisfacerii necesitatilor. De exemplu, evolutia teoriilor manageriale justifica efortul de satisfacere a necesitatilor oamenilor.

Cercetarile teoretice si cele aplicative demonstreaza posibilitatile teoriilor de a constitui resurse informationale, de a orienta interactiunile dintre oameni (cadre didactice, elevi, parinti) in vederea satisfacerii necesitatilor. Astfel, se reclama constituirea competentelor analitice conceptuale la cadrele didactice si indeosebi a directorului scolii. Teoriile care influenteaza organizatia pot genera tensiuni in interiorul lor cat si in raporturile dintre organizatii (dintre alte scoli) si in socio-organizarile pe care le intretin (M.E.C., organizari administrative, Parlamentul, sindicate etc.).

Necesitati determinate de conexiunile dintre organizatia scoala si organizatiile inglobante (socio-organizarile specializate productive, comerciale, de socializare, gestionare).

Conexiunile dintre socio-organizarile specializate (productive, comerciale, socializante si gestionare) au determinat studii sistematice pentru a controla relatiile publice din interiorul organizatiilor si dintre ele.

Socio-organizarile mentionate se diferentiaza in functie de finalitatile care le sunt proprii:

socio-organizarile productive de resurse materiale, umane, financiare, informationale;

socio-organizarile comerciale au finalitati concretizate in realizarea schimburilor de resurse produse de prima socio-organizare (pietele). Cand pietele nu mai sunt favorabile, socio-organizarile productive isi construiesc alte modalitati de colaborare intre ele de tipul concernelor, trusturilor, firmelor de consultanta;

socio-organizarile gestionare (Parlament, Guvern, partide, organele administrative) construiesc retele de norme explicite in vederea compatibilizarii activitatii oamenilor, cresterii conlucrarilor dintre ei, cresterii conexiunilor organizante si functionale dintre organizatii si dintre socio-organizarile specializate si natiune;

socio-organizarile socializante au finalitati socializante, fiind specializate in satisfacerea unor necesitati de socializare. Prin activitati de tipul creatiilor culturale, activitati care le conserva si valorifica (desfasurate si in organizatia scoala) scoala contribuie la reproducerea natiunii. In acest sens sunt necesare competente in realizarea de selectii din continutul informational, cultural, continut concretizat in curriculum scolar.

In fiecare din socio-organizarile amintite, oamenii trebuie sa se socializeze, dar socializarea incepe din familie, continua in organizatia scoala si se "practica" in socio-organizarile mentionate.

Dictionarul de sociologie defineste socializarea ca si "procesul prin care oamenii invata modurile de a actiona si de a gandi despre mediul lor, le interiorizeaza, interiorizandu-le in personalitatea lor, devenind membrii unor grupuri in care capata un status specific"24.

Oamenii in interiorul socio-organizarilor specializate productive si comerciale sunt nevoiti sa-si regleze relatiile dintre ei ca membrii ai organizatiilor si dintre ei si organizatii. Capacitatea de actiune in organizatii si constientizarea apartenentei la o anume organizare sociala exprima competenta profesionala25.

Socializarea profesionala este influentata de caracteristicile organizatiilor dar si de cele ale socio-organizarilor.

Socializarea cetateneasca nu permite numai functionarea omului in organizatiile cu functii gestionare, ci determina si formarea discernamantului cu privire la apartenenta sa la o natiune, la conexiunile dintre situatia lor si cea a socio-organizarilor ce intretin natiunea, conexiunea dintre propria natiune si alte natiuni. Pe masura ce acest discernamant se formeaza, emerg si atitudinile fata de situatia organizarilor sociale in care omul fiinteaza. Deci, prin socializare oamenii mediaza raporturile dintre organizatie si natiune, medieri care pot fi functionale sau disfunctionale cu presiuni organizante sau dezorganizante pentru socio-organizari.

In organizatia scolara se realizeaza socializarea elevilor. Acestora trebuie sa li se creeze premisele pentru formarea competentelor profesionale si de socializare sub indrumarea cadrelor didactice ceea ce presupune ca personalul didactic sa aiba formate asemenea competente, sa aiba cultura necesara. Astfel, elevii pot fi pregatiti pentru viata personala si profesionala, pentru socializarea privata, profesionala si cetateneasca. Daca se ignora conexiunile dintre socio-organizari, daca nu se abordeaza global socializarile amintite se vor crea rupturi, discontinuitati iar scoala nu va mai fi capabila sa pregateasca elevii pentru viata.

Necesitati de gestionare publica ale socio-organizarilor socializante si ale organizatiei scoala.

Pe masura ce se dezvolta organizatiile, intre oameni si organizatii se constientizeaza:

nevoi de normare sociala;

nevoi de administrare a spatio-temporalitatii sociale unde oamenii actioneaza;

nevoi de motivare a oamenilor pentru a accepta solutiilor normatoare.

Analizarea necesitatilor de organizare a spatio-temporalitatilor publice se realizeaza in cadrul organizatiilor gestionare publice, ce produc norme sociale, administratiei publice si motivatiile sociale favorabile optiunilor publice, care genereaza socio-organizarile cu finalitati gestionare publice.

Organizatiile cu functii gestionare s-au impus sub forma parlamentelor, guvernelor, justitiei, armatei si administratiei locale. Statul este expresia socio-organizarii intretinuta de organizatiile cu functii gestionare.

Necesitatile gestionare sunt necesitati de organizare a conlucrarii oamenilor, de realizare a unor coordonari, evaluari care sa le determine ameliorarea performantelor activitatilor comune.

Cadrul general al normarii juridice din invatamant este determinat de socio-organizarea gestionara Parlament, pentru:

spatiul public sustinut de socio-organizarea specializata M.E.C.;

spatiul public sustinut de organizatia Inspectorat Scolar;

organizatia-scoala.

Nevoile de reglementari juridice si de masuri administrative publice au determinat actiuni concretizate in legi, ordine ale M.E.C.-ului si regulamentele scolare. Reglementarile juridice au aparut ca si consecinte negative ale proceselor din cadrul reformei invatamantului dar si ca posibilitate de a crea un cadru favorabil descentralizarii invatamantului. Astfel, s-a impus necesitatea crearii autonomiei institutionale a inspectoratelor scolare si ale scolilor, liceelor, universitatilor, dar si crearea unui cadru normativ pentru ca organizatia scoala sa poata fi conexata la organizatiile productive si comerciale, la comunitate in sens larg.

Necesitati interne ale organizatiei scoala.

Necesitatile interne ale organizatiei scoala sunt pe de o parte generate de presiunile socio-organizarilor specializate (productive, comerciale, gestionare, socializante) si de presiunile conexiunilor cu alte organizatii scoala, iar pe de alta parte sunt generate de necesitatile oamenilor din organizatii (cadre didactice, personal administrativ, elevi). De maniera in care sunt satisfacute aceste necesitati activitatile din scoala pot declansa consecinte favorabile sau nefavorabile.

Consideram ca actualmente scolile au nevoie de procesare eficienta a informatiilor. Intre scoli pot interveni decalaje, incompatibilitati tocmai datorita modalitatilor distincte determinate de capacitatea de procesare a informatiilor. Dificultatile manifestate in scoala sunt si expresia limitelor de interpretare ale cadrelor didactice, a personalului administrativ, a parintilor cu privire la receptarea problemelor invatamantului. Amplificarea posibilitatilor informationale in scoala poate fi realizata pe urmatoarele directii:

specializarea unor cadre didactice in cautarea si valorificarea unor informatii utile scolii;

specializarea, formarea continua a tuturor cadrelor didactice, a personalului administrativ, a parintilor;

actionarea sistematica pentru a produce informatii cu scopul amplificarii performantelor elevilor si a personalului didactic. In acest sens cercetarea practica isi spune cuvantul.

In modalitatile de procesare a informatiilor este posibila aparitia unor discontinuitati. Astfel, pot sa apara patru genuri de " crize ", crize care pot fi intalnite atat la nivelul socio-organizarilor specializate, cat si la nivelul organizatiilor inclusiv in scoala26. Vom incerca sa tratam genurile de crize.

Crizele de dezvoltare arata ca modalitatea dominanta de procesare a informatiilor nu mai poate solutiona situatiile problematice generate de noile capacitati informationale. Am mentionat ca criza mondiala a educatiei a determinat aplicarea reformelor educationale, pentru ca scoala sa poata sa-si indeplineasca misiunea sa de formare si socializare a elevilor.

Crizele de legitimitate se instaleaza atunci cand se persista in folosirea unor modalitati de procesare a informatiilor, care nu mai faciliteaza dezvoltarea organizatiei. Devin legitime incercarile de a construi alte modalitati de procesare a informatiilor.

Crizele de onestitate sunt generate de acei oameni care produc situatii ce pericliteaza organizatia, capacitatea ei functionala in scopul obtinerii unor avantaje personale. In invatamantul romanesc, in unele scoli s-au intalnit si astfel de crize.

Crizele de competenta reflecta limitele celor care gestioneaza organizatia scoala, care nu se dovedesc capabili sa proceseze informatia oferita de variatele cursuri de formare manageriala. Pentru a se evita asemenea crize de competenta, M.E.C.-ul, inspectoratele scolare, Casa Corpului Didactic organizeaza cursurile de formare atat pentru directorii de scoala cat si pentru cadrele didactice. Pentru cadrele didactice, gradele din invatamant ar trebui sa fie prilej de exersare si de dobandire a competentelor necesare. In spiritul reformei, cadrele didactice in activitatea lor zilnica de la catedra nu trebuie sa omita formarea si exersarea in ciclurile superioare a competentelor transversale la elevi.

Deci, printr-un orizont informational adecvat si prin competente adecvate de procesare a informatiilor, in scoala necesitatile pot fi satisfacute prin activitati adecvate, de la predarea, invatarea, evaluarea continutului invatamantului si evaluarea relatiilor interumane din scoala, pana la realizarea unor colaborari avantajoase intre scoli in efortul de dobandire a resurselor.

Modalitati de studiu ale organizatiei scoalare cu finalitati practice in teoria sistemica

In paradigma sistemica o organizare este considerata o complexitate ce tinde spre stari de echilibru. Conceptele cheie sunt: complexitate sistem, structura, relatii functionale si disfunctionale, mecanisme de reglare, genuri de reglari, stari ale sistemului, intrari, iesiri, pentru a se analiza aspectele problematice concretizate in modalitati sistemice. In organizarile sociale, paradigma sistemica este operationalizata prin conceptele de " retele de statusuri " si " retele de roluri ".

Organizarile sociale se pot modela in interpretarea sistemica, facand referiri la:

statusuri si roluri, capacitatile lor de a asigura functionalitatea organizatiilor;

capacitatea oamenilor de a-si asuma si atribui roluri in interactiuni, conform cu reglementarile existente;

mecanismele de reglare din organizatii, prin concretizarea retelelor de statusuri in reglementari interne;

semnificatiile relatiilor dintre intrarile si iesirile din organizatie;

aspectele generate din specializarea organizatiei analizate;

aspecte importante pentru pozitia organizatiei in organizarile sociale ce o inglobeaza functional (piete, stat, ce au influente care nu se pot ignora).

Analizele sistemice se pot nuanta in interpretarea procesual-organica a organizatiilor. In paradigma mentionata "o organizatie apartine la o socio-organizare specializata si datorita modificarilor din procesarea sociala a informatiilor, poare fi investigata sistemic daca se diagnosticheaza o secventa din evolutia ei'27. Astfel, analiza sistemica presupune ca:

organizatiile functioneaza pentru a satisface anumite necesitati sociale, necesitati manifestate in organizarile sociale ce le inglobeaza si care diferentiaza organizatiile si socio-organizarile specializate;

organizatiile au doua genuri de structuri:

Structura determinata de retele, de statusuri si roluri prin care organizatia scoala actioneaza pentru a satisface o necesitate sociala. Se au in vedere:

componentele cere dau ratiunea functionala a organizatiei (specializarea ei);

componente pentru proiectarea solutiilor de satisfacere a raspunderilor asumate de organizatie;

componente pentru implementarea solutiilor proiectate;

componente pentru evaluarea proiectelor si a modalitatilor in care sunt implementate.

Structura determinata de retele, de statusuri si roluri prin care organizatiile administreaza conditiile pentru functionarea retelei anterioare (de statusuri si roluri implicate in satisfacerea necesitatilor sociale asumate). Se au in vedere:

componentele pentru asigurarea conditiilor materiale in functionarea ambelor retele;

componente pentru gestionarea resurselor umane, financiare, informationale;

componente pentru gestionarea relatiilor cu alte organizatii;

componente pentru coordonarea (conducerea interna a activitatilor tuturor componentelor).

In cele doua genuri de structuri (de asumare a unei necesitati sociale si de creare a conditiilor pentru satisfacerea sa) oamenii sunt activi prin rolurile atribuite formal, prin rolurile asumate si prin rolurile pe care si le atribuie. In acest sens oamenii se manifesta in modalitati functionale sau disfunctionale pentru organizatie, datorita diferentelor dintre rolurile atribuite formal, rolurile reale si rolurile functionale (deduse din analiza organizatiei).

De asemenea, raporturile dintre oameni in organizatii pot sa fie contradictorii, deoarece ei se manifesta ca fiinte sociale prin trei genuri de socializari (pentru relatii private - socializarea privata, pentru relatii profesionale - socializarea profesionala si relatii publice cetatenesti - socializarea cetateneasca). Trebuie astfel modelate aspectele pentru:

a explica diferentierea oamenilor in organizatii;

a explica aportul lor la functionarea organizatiilor;

a implica dimensiunea privata a personalitatii oamenilor in functionarea efectiva a organizatiei (prin dinamica intereselor si aspiratiilor).

Aspectele metodice de investigare de tip sistemic permit studii cu finalitati explicative, critice si constructive.

Diagnosticarea sistemica a organizatiei.

Aspectele relevante in diagnosticarea sistemica sunt:

explicitarea necesitatilor sociale a caror satisfacere e asumata de organizatie;

aprecierea capacitatii organizatiei de a delimita si caracteriza necesitatile sociale asumate;

caracteristicile, starea componentelor ce realizeaza fluxul activitatilor realizate pentru satisfacerea necesitatilor sociale asumate;

eficacitatea actiunilor care decurg din decizii cu caracter strategic adoptate pentru ca organizatia sa fie functionala in socio-organizarile ce o inglobeaza;

capacitatea de self - administrare proprie organizatiei, caractaristicile, starea functionala a structurii administrative;

implicarea oamenilor in functionarea organizatiei, genurile de manifestari disfunctionale si consecintele lor pentru organizatie.

Critica sistemica a organizatiilor.

In investigatia sistemica ratiunea componentei critice este de a intelege disfunctionalitatile.

Critica analizelor sistemice are ca punct de plecare analiza secundara a informatiilor obtinute din diagnosticari.

Informatiile obtinute pot fi relevante pentru beneficiari daca se refera si la:

sursele deficientelor posibile in retelele de statusuri si roluri;

modalitatile de asumare si atribuire a rolurilor;

interventiile cu scop corector;

calitatea fluxurilor de care depind iesirile;

adoptarea deciziilor, etc.

Proiectarea modalitatilor de interventie corectoare in interventiile sistemice.

Solutiile de interventie se concep folosind sistemul de referinta teoretic adoptat si trebuie sa se refere la:

identificarea posibilitatilor de interventie;

evaluarea diferitelor variante de interventie.

Reperul principal oferit de schema teoretica este cel al necesitatilor ce produc si intretin organizatiile. Solutiile sunt astfel subordonate cresterii gradului de satisfacere al necesitatilor vizate de interactiuni. Necesitatile trebuie intelese corect si nuantate, astfel se pot realiza interventii mai bune in procesele intretinute de asumarea rolurilor.

Schema teoretica accentueaza fluxul consecintelor si conexiunile dintre componentele lor iar interventia se cere a fi realizata in identificarea zonelor unde se justifica interventiile.

Deci, analiza sistemica este utila atunci cand:

permite raportari critice la organizatiile ce constituie obiectul analizelor pentru identificarea disfunctionalitatilor, dereglarilor;

realizeaza analize de tip constructiv in urma carora se schiteaza posibilitatile de interventie in organizatii pentru introducerea corectiilor ce maximizeaza performantele si minimizeaza riscurile organizatiei.

Analiza scolii ca organizatie nu este noua. Numeroase lucrari au analizat caracteristicile organizatiei scolare pentru a se realiza apoi un sistem coerent de evaluare a rezultatelor scolii in concepte social-economice. Scoala este o organizatie sociala, dar nu "de sine statatoare", accentul punandu-se pe functia de socializare, de transmitere a valorilor promovate de societate .

Ca organizatie sociala, scoala are drept caracteristici esentiale:

o structura precisa (formala) pentru transmiterea valorilor si modelelor sociale (clase, colectiv profesoral, ierarhie de competenta);

un proces de functionare exprimat printr-un proces complex de relatii intre membrii colectivitatii scolare (elevi, cadre didactice, director).

Caracteristicile psihosociologice ale "sistemului scoala" din perspectiva sistemica29 sunt:

a)     ansamblu de relatii cu mediul social-economic (familia, mass-media, institutii culturale si politice). In virtutea multiplelor relationari societatea poate deveni un mediu educativ "alaturi" de scoala;

b)     prezinta doua functii: una primara (ofera servicii elevilor si societatii) si alta secundara (ofera populatiei modele atitudinale, comportamentale, norme morale);

c)      sistem deschis cu intrari si iesiri. Unele variabile care intra in sistem sunt controlabile altele nu. In interiorul sistemului se produc transformari ale indivizilor chiar daca acestia nu-si parasesc la intrare modelele, valorile, normele, prejudecatile, stereotipurile si rolurile (echipamentul cultural). La iesirea din sistem se va schimba putin sau mai mult incarcatura initiala;

d)     actiuni de mentinere a sistemului, care uneori fac ca scopurile initiale (instructia si educatia) sa fie ignorate. Asa se justifica sistemul complicat de norme, coduri, regulamente ce transforma oamenii in executanti ai cerintelor interne, generandu-se adevarate "personalitati birotice" (supunere neconditionate la norme, dependenta de nivele ierarhice: profesori, directori, inspectori etc.).

e)     pozitia individului in organizatie se caracterizeaza printr-o dubla tendinta: doreste satisfacerea aspiratiilor personale (obtinerea succesului psihosociologic si a stimei publice) si trebuie sa raspunda solicitarilor organizationale. De maniera in care se imbina cele doua cerinte decurge dobandirea prestigiului si succesului public. Integrarea elevului in sistemul de cerinte al scolii, fara a deveni "habotnic", determina recunoasterea sa in colectivitatea scolara sub un dublu aspect: adaptare la cerinte si participare la dezvoltarea organizatiei.

f)        sistem formalizat datorita prescrierii de reguli si norme, sanctionari de conduite prin raportare la regulament, proceduri de control. Dar, in scoala se mai dezvolta si un mediu de relatii interpersonale informale (relatii de pretuire, simpatie, antipatie, alegere, respingere intre elevi, elevi si profesori). Se delimiteaza astfel o adoptare primara la cerintele formale si o adaptare secundara, prin inscrierea comportamentelor intr-un sistem de cerinte neoficiale, mutuale.

g)     relatii informale sprijinite pe schimbul de servicii, afinitati reciproce, preocupari comune intr-un domeniu. In timp relatiile informale se pot formaliza si se promoveaza ierarhii mutuale, coduri stricte, sistem de norme de conduita interioara.

h)      sistem de comunicare eficient sau mai putin eficient intre oameni, intre functii, intre status-uri si roluri. Comunicarea este utila pentru mentinerea distantei sociale, securitatii psihosociologice cunoasterii si schimbului emotional.

Analiza prezentata a facut trimitere preponderent la elev ca actor in organizatia scoala. Se poate extinde analiza cu referiri la cadrele didactice si directorul scolii, chiar cu unele observatii. Astfel, fiecare caracteristica mentionata o putem analiza critic30:

a)     relatiile dintre scoala si societate sunt intr-o permanenta devenire. Societatea nu este un mediu educativ "alaturi" de scoala, societatea inglobeaza scoala;

b)     functiile scolii, primara si secundara, in contextul actual se nuanteaza: livrarea "serviciilor" nu este doar pentru elevi dar si pentru toate cadrele didactice, toti actorii din organizatia scoala. De asemenea, functia secundara, de oferire a modelelor atitudinale, comportamentale pentru populatie este discutabila cand in societate se produc schimbari profunde ce afecteaza si sistemul de valori. Chiar daca sistemul scoala are o tendinta de conservare a valorilor, "ruptura" dintre ceea ce se invata si ceea ce se practica determina ca sintagma "ai scoala ai parte" sa fie tot mai contrazisa;

c)      conceptul de sistem presupune intrari si iesiri, iar organizatia este considerata ca tinzand spre o stare de echilibru. Realitatea dovedeste ca scoala este departe de structura de echilibru, este o organizare sociala care se transforma continuu sub presiunea necesitatilor. Odata cu emergenta sa se realizeaza devenirea oamenilor din organizatie, elevi, profesori, personal administrativ, in extensie, devenirea sociala. In scoala intra nu doar resurse umane dar si resurse materiale si informationale. Produsele concretizate in "iesiri" (absolventi, resurse umane, materiale, financiare) exercita prin consecintele activitatilor pe care le realizeaza noi presiuni, ciclul se reia. Astfel, starea de echilibru este discutabila.

d)     Instructia si educatia sunt finalitatile organizatiei scoala. Pentru a functiona intre anumite limite dezirabile instituirea normarilor este justificabila. Normele sociale sunt insa receptate in modalitati ce genereaza reprezentari despre ele. Acestea se pot manifesta ca: opinii (manifestari verbale ce nu implica omul in situatiile la care se refera); atitudini (omul se implica in situatii dupa interpretarile pe care le realizeaza). Atunci cand reprezentarile sunt folosite dogmati si dialogul nu poate functiona domina credintele, ce pot fi surse ale situatiilor conflictuale. Cand se recepteaza critic produsele, reprezentarile sunt utilizate in modalitati ce permit dialogul iar oamenii isi pot argumenta pozitiile fiind receptivi la argumentarile altora. In asemenea situatii oamenii au convingeri.

Avand in vedere cele expuse, la "personalitatile birocratice" s-a ajuns datorita nereceptarii critice a normelor. Atat organizatia cat si oamenii produc norme; avem norme explicite si norme implicite. Normele explicite sunt concretizate in codurile de procedura civila, penala, administrativa. Cand oamenii constientizeaza ca pot produce norme atunci ei se pot raporta critic la acestea, pot sa actioneze deliberat in functionarea organizatiei. In organizatia scoala, inainte de 1990 s-au "cultivat" normarile gen competente si mai putin normarile gen atitudini, atat la cadrele didactice cat si la elevi. Normarile gen competente au originea in procesele de invatare si fac din om fiinta care stie cum sa procedeze in anumite genuri de situatii, iar normarile gen atitudini au originea in procesele motivatoare si fac din om fiinta care poate sa adopte anumite pozitii31. Dar si normarile gen competente s-au concretizat in activitati ce au urmarit falsificarea situatiilor reale pentru "a fi bine". Rezultatele chiar daca au avut consecinte pozitive pe timp scurt, pe termen lung au fost negative, indezirabile, inadecvate cu starea de fapt. S-au produs astfel personalitati obediente, s-a invatat voit un anume comportament datorita presiunilor socio-organizarii specializate (Ministerul Invatamantului) aflat la randul sau supus presiunii socio-organizarii inglobante (statul).

Dupa revolutie, accentul trebuia pus pe procesele motivante, motivarea fiind o sursa a normarii, stimuland omul (cadrul didactic, elevul) cum sa procedeze in anumite genuri de situatii. Modificarile in toata societatea fiind prea rapide si destabilizatoare, nu s-a stiut cum sa se motiveze actorii organizatiei scoala si s-a perseverat in abundenta actelor normative pentru a se mentine totusi un cadru de legitimitate. Fara interpretari, necunoscand cum ar trebui sa se interpreteze, organizatia scoala a persistat in perimetrul birocratic neavand alta posibilitate.

e)     Nu doar elevul dar si profesorul este supus presiunilor necesitatilor proprii si celor organizationale. Necesitatile organizationale pot fi proprii, specifice, dar pot fi reprezentate si de necesitatile generate de conexiunile organizatiei cu alte organizatii si cu organizatiile care le inglobeaza functional. Se realizeaza astfel asimilarea unor informatii si posibilitatea de a opera cu ele in situatii concrete, deci se constituie competentele la elevi, cadrele didactice si alte persoane implicate in organizatia scoala.

f)        In organizatia scoala prin manifestarile informale se pot satisface mai bine nevoile oamenilor (elevi, cadre didactice). Devenirea organizatiilor determina tendinta de formalizare a relatiilor dintre oameni iar formalizarea poate sa nu tina seama de nevoile acestora. Procesele informale nu pot fi suprimate, manifestarile informale nu pot fi controlate deliberat de directorul scolii nici pentru "clicile" profesorilor nici pentru "bisericutele" elevilor.

g)     Relatiile informationale pot favoriza sau pot afecta functionarea organizatiilor, organizarea si reglementarile. Relatiile informationale prin informatia vehiculata, lipsa informatiei, blocarea relatiei informationale exercita presiuni functionale sau disfunctionale, organizante sau dezorganizante asupra oamenilor si organizatiilor. Fluxurile informationale pot fi dereglate prin posibilitatea unor oameni de a actiona deliberat in interiorul sau exteriorul organizatiei. Asemenea persoane se gasesc si in organizatia scoala fiind  opozantii care nu accepta nici o schimbare, oricat de mica ar fi.

Sursele dificultatilor de comunicare se regasesc la nivelul oamenilor din organizatii si in contextul comunicarii. Prin contextul comunicarii se intelege ansamblul normarilor juridice, constrangerile ideologice la care sunt supuse deciziile oamenilor si masurile de formalizare a comunicarii publice. Asemenea surse sunt:

sursele dificultatilor de comunicare din oameni reprezentate de: modalitatile de procesare a informatiilor, modalitatile de constituire a reprezentarilor, implicarea reprezentarilor in atribuirile si asumarile de roluri si situarea unor oameni in stadii in care nu sunt capabili sa-si gestioneze informatiile. Din aceste surse pornesc si raporturile tensionate dintre oameni;

sursele dificultatilor de comunicare aflate la nivelul contextelor comunicarii sunt determinate de: erorile gestionarii publice a organizatiilor (masurile administratiei publice, legi), caracteristicile organizatiilor ce inglobeaza functional organizatia scoala, erori in organizarea organizatiilor, socializare, reglementarea rolurilor, carente in formalizarea cadrului social al comunicarii si a relatiilor informationale, erori in conceptia de gestionare a comunicarii din organizatie32.

Analiza functionala a scolii

Functionalitatea organizatiei scolare are in vedere starea de functionare a organizatiei, calitatea realizarii functiilor specifice in existenta sa.

In perspectiva sistemica, functionalitatea este dependenta de starea intrarilor si iesirilor si de natura proceselor organizationale interne.

Gradul de functionalitate exprima starea de "sanatate organizationala".

Totalitatea activitatilor prin care o organizatie isi realizeaza scopul organizational constituie functiile organizatiei. Functia este contributia pe care un "element" o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte si la dezvoltarea acestuia.

"Element" al sistemului scoala poate fi considerat cadrul didactic, directorul de unitate scolara, elevul etc. Contributiile elementelor sunt astfel functiile cadrului didactic ca manager la clasa si functiile directorului de scoala.

Conditiile de functionare ale organizatiei, deci ale scolii sunt:

a)     Realizarea si mentinerea structuralitatii optime a organizatiei;

b)     Gestionarea granitelor organizatiei pentru:

mentinerea permeabilitatii dintre organizatiei si mediu;

asigurarea feedback-ului, a conexiunii dintre intrari si iesiri;

realizarea si cresterea adaptarii la solicitarile noi ale mediului.

Zonele de activitate in care se aplica functiile manageriale constituie domeniile functionale. Domeniile functionale pentru organizatia scoala sunt:

Curriculum - aplicare, dezvoltare, evaluare;

Resursele umane - recrutare, utilizare, stimulare, formare, apreciere - disponibilizare si realizare a unui climat organizational optim;

Resursele materiale si fizice;

Dezvoltarea organizationala - relatii sistemice cu alte organizatii din sistemul scolar si relatii comunitare33.

Domeniile functionale enumerate trimit la functiile de: organizare a curriculum-ului, gestionarea resurselor (materiale, umane) si de dezvoltare organizationala.

Organizatia scoala considerata ca factor institutional al educatiei si specializata in realizarea procesului de invatamant, poate fi analizata din perspectiva normativa si din perspectiva interpretativa.

Analiza scolii din perspectiva normativa aduce in discutie importanta structurii organizatiei scoala cu functiile stabile de: planificare, organizare, orientare, indrumare metodologica, cercetare, perfectionare pedagogica. De asemenea, pe langa functiile enumerate, tot din perspectiva normativa, scoala datorita schimbarilor din societate are functia de adaptare la mediu.

Analiza scolii din perspectiva interpretativa evidentiaza functia de asistenta psihopedagogica a actorilor educatiei, concretizata in activitati didactice, academice, educative, de relationare interpersonala etc. atat la nivelul scolii cat si la nivelul clasei de elevi34.

Indeplinirea functiilor organizatiei scoala prin activitatile mentionate in vederea indeplinirii scopurilor asumate se realizeaza prin conducere. Deci, conducerea presupune realizarea eficienta a activitatilor organizatiei. Conceptul de conducere este in stransa legatura cu cel de eficacitate si eficienta:

eficacitatea este masura in care o activitate satisface o necesitate, indeplineste un obiectiv sau o functie;

eficienta este masura rezultatelor unei activitati prin raportare la eforturile facute in timpul desfasurarii activitatii respective. In domeniul stiintelor sociale si in limbajul comun eficienta presupune maximizarea rezultatelor si diminuarea costurilor. Deci, eficienta este raportul dintre eficacitate (gradul de realizare a obiectivului stabilit, a functiei) si cost (cheltuielile de resurse si efectele negative ale activitatii respective).

Eficacitate

Eficienta =

Costuri

A fi eficient presupune a face un lucru cat mai bine cu costuri cat mai reduse. Oricarei functii ii corespunde o componenta organizationala, un sistem de relatii, anumite linii de comunicare si decizie, care concura la realizarea activitatilor respective. Functia este prioritara componentei organizationale, importanta are componenta organizationala numai in masura in care aceasta satisface cerintele functionale respective.

Abordarile situationale definesc functiile conducerii organizatiilor pe doua dimensiuni: sarcina si umana35. Chiar daca am mentionat in subcapitolele anterioare functiile corespunzatoare dimensiunilor sarcina si umana in cele ce urmeaza vom prezenta succint functiile respective. Astfel:

a)     Dimensiunea "sarcina", cuprinde functiile ce satisfac ratiunea de a fi a organizatiei. Aceste functii sunt:

Planificarea este coordonarea activitatii organizatiei pentru a-si indeplini obiectivele. Prin planificare se stabilesc obiectivele si modalitatile de realizare a obiectivelor. Formularea obiectivelor presupune atat stabilirea obiectivelor pe termen lung cat si stabilirea obiectivelor pe termen scurt.

Organizarea consta in determinarea modalitatilor de realizare a scopurilor din cadrul planificarii prin ordonarea resurselor umane, materiale, financiare, informationale. Operatiunile din cadrul organizarii sunt:

identificarea activitatilor pentru atingerea obiectivului;

gruparea activitatilor dupa criterii de similaritate;

atribuirea resurselor pentru realizarea fiecarei activitati concrete;

desemnarea persoanelor si a echipelor care vor conduce activitatile identificate;

precizarea liniilor de comunicare si identificarea structurilor de putere.

Conducerea presupune utilizarea corecta si coordonarea resurselor umane si non-umane pentru aplicarea planului si a obtinerii rezultatelor scontate. Conceptul de "leadership" in ultimul timp descrie aceasta functie pentru a sublinia semnificatia resurselor umane, operatiunile realizate in comparatie cu operatiunile necesare manipularii resurselor materiale. Aspectele semnificative ale conducerii operationale sunt: decizia (pentru derularea concreta a actiunilor), rezolvarea de probleme (evaluarea, selectia situatiilor problematice si elaborarea solutiilor) si stilurile manageriale.

Controlul / evaluarea concretizate intr-un set de proceduri necesare determinarii raportului dintre performantele obtinute si cele intentionate precum si corectarea rezultatelor in directia dorita. Controlul presupune compararea a ceea ce s-a obtinut cu ceea ce s-a planificat si este legat de proiectare (proiectul prevede criteriile, instrumentele de control). Etapele controlului sunt:

masurarea performantei dupa criteriul adoptat;

compararea si evaluarea a ceea ce s-a obtinut cu ceea ce este dezirabil;

actiunea corectiva ce consta in revizuirea obiectivelor sau in cresterea performantei.

In ultimul timp s-a accentuat necesitatea unui control centrat pe "angajamentul implicativ" si centrarea sa pe resursele umane.

b)      Dimensiunea umana cuprinde functiile ce satisfac nevoile individului si nevoile grupului.

Nevoile individului sunt satisfacute prin functiile de:

comunicare;

motivare, valorificarea motivatiei individului pentru beneficiul organizatiei;

implicare si participare la viata organizatiei.

Nevoile grupului sunt satisfacute prin functiile de:

formarea si organizarea grupurilor si echipelor;

negocierea si rezolvarea conflictelor.

Organizatiile se afla in stari departe de echilibru si din acest motiv se complica treptat situatia lor in alte organizari, exercitandu-se presiuni asupra organizatiilor pentru reorganizarea lor periodica in vederea satisfacerii necesitatilor asumate din social. Oamenii pot intervenii voit in procesele din organizatii si pot sa le controleze. Aceste genuri de activitati formeaza, constituie gestionarea organizatiilor "expresia gestionarea organizatiilor poate sa desemneze ansamblul activitatilor ce pot da oamenilor capacitatea de a controla situatia lor in organizatii, luand in considerare functionarea lor in socio-organizarile inglobante"36.

Ratiunea sociala a constituirii organizatiei scoala a fost generata de presiunile pentru satisfacerea unor necesitati de organizare a conlucrarii oamenilor (cadre didactice), in vederea obtinerii unor efecte dezirabile (formarea personalitatii elevilor). In timp situatiile noi au generat noi necesitati, iar pentru satisfacerea lor s-au propus, noi conlucrari, activitatile sau complicat si au devenit astfel presante alte necesitati de organizare a conlucrarii. In acest mod s-au generat actiunile specializate pentru organizarea si "conducerea" organizatiei scoala.

Necesitatile de organizare a conlucrarii au determinat actiunile de organizare precum:

analiza situatiei in domeniul in care organizatia scoala este activa;

realizarea unor optiuni strategice cu privire la obiectivele care dau ratiunea de a fi a scolii in socio-organizarile inglobante;

proiectarea organizarii pentru a se indeplini obiectivele, proiectarea fluxurilor de activitati, elaborarea schemei de organizare (departamente, retele de statusuri), a normelor de functionare (reglementari);

selectarea cadrelor didactice, pregatirea, formarea initiala si continua, motivarea pentru performanta si loialitate, promovarea si sanctionarea, coordonarea activitatilor, asigurarea climatului pentru realizarea atributiilor, evaluarea deciziilor pentru eventuala corectare a lor;

informarea tuturor pentru intretinerea fluxurilor de activitati;

implementarea deciziilor.

Pe masura ce se desfasoara actiunile de satisfacere a necesitatilor, apar noi necesitati de organizare a conlucrarii, noi coordonari si evaluari pentru ameliorarea performantelor activitatilor comune.

Noile necesitati se concretizeaza in retele de statusuri ce realizeaza presiuni asupra oamenilor de a atribui roluri si pentru a asimila roluri de natura gestionara, deoarece "organizatiile nu pot sa se constituie fara o componenta specializata in gestionarea lor si nici componenta specializata pentru satisfacerea necesitatilor gestionare nu poate functiona daca nu exista o organizare sociala care necesita a fi gestionata explicit"37.

In orice organizatie, inclusiv in organizatia scoala sunt trei genuri de procese gestionare:

procese care dau utilitatea sociala a organizatiei;

procese orientate spre functionalitatea organizatiei;

procese care sustin reproducerea organizatiei.

Prima clasa de procese include activitatile pentru satisfacerea necesitatilor sociale asumate. In a doua clasa se includ activitatile ce sustin logistic toate genurile de activitati din organizatii dar si conexiunile dintre ele. A treia clasa de procese accentueaza importanta gestionarii reproducerii organizatiilor sustinuta de:

activitatile de identificare a evolutiilor produse in socio-organizarile inglobante;

masurile gestionare generate de evaluarea evolutiilor (gestionarea reproducerii capacitatii de procesare a informatiilor, gestionarea reproducerii resurselor umane si a resurselor financiare).

Diversificarea activitatilor gestionare determinate de satisfacerea necesitatilor sociale asumate de organizatii, amplificarea proceselor din interiorul organizatiilor, determina realizarea urmatoarelor actiuni:

de evaluare a eventualelor necesitati de modificare a obiectivelor organizatiei si a specializarii ei in socio-organizarea inglobanta;

de gestionare a situatiei organizatiei (scoala) in socio-organizarile inglobante;

de gestionare a resurselor organizatiei scoala;

de gestionare a comunicarii in scoala;

de asigurare a functionalitatii organizatiei scoala (logistica dintre activitati si conexiunile dintre ele).

Deci, problema conducerii organizatiei scoala, prin abordarea procesual-organica ofera o noua deschidere datorita:

identificarii presiunilor exercitate de necesitati;

interpretarii data genurilor de necesitati ce trebuie satisfacute in organizatii;

accentuarii gestionarii reproducerii organizatiilor pentru ca ele sa ramana capabile sa satisfaca necesitatile sociale in interiorul socio-organizarilor specializate unde functioneaza.

Indiferent de perspectiva teoretica in care ne situam scoala, ca organizatie, aflata sub presiunea unor necesitati variate, este nevoita sa raspunda la intrebari de genul:

Cum trebuie organizata scoala pentru a functiona eficient ?

Cum trebuie condusa, gestionata scoala in orizonturi informationale bune si mai putin bune ?

Care ar fi nivelele de analiza ale scolii pentru realizarea unei diagnoze bune ?

Prin ce modalitati se poate realiza schimbarea intr-o organizatie scoala in vederea adoptarii si integrarii in social ?

Cum trebuie sa se actioneze in conditiile unei crize a resurselor ?

Cum influenteaza mentalul romanesc organizarea si functionarea unei scoli ?

Care sunt rezultatele favorabile si nefavorabile obtinute pana acum de scoala romaneasca dupa aproximativ zece ani de reforma in invatamant ?

Care sunt rolurile unui director de scoala si cum trebuie sa fie realizate ?

Cum se realizeaza socializarea elevilor, cadrelor didactice si directorilor in organizatia scoala ?

Care este rolul proceselor de motivare si invatare in organizatia scoala ? etc.

Intrebarile pot continua, dar chiar daca unele nu pot avea raspunsurile dorite sau chiar raman fara raspuns, importanta este incercarea, dorinta cadrului didactic, a directorului de scoala de a-si realiza obiectivele, de a se forma si de a-si indeplini rolurile asumate.