Concepte fundamentale ale ociologiei juridice

CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE OCIOLOGIEI JURIDICE

Valori ,norme sociale ,sanctiuni sociale si juridice,

Socializare,status si rol social

Exprimand formele si realitatile vietii sociale,valorile reprezinta "standardele ideale" de comportament,resimtite ca obligatii individuale de catre fiecare membru al unei societati,motiv pentru care integrarea intr-o anumita cultura presupune,in primul rand,cunoasterea, acceptarea si interiorizarea acestor valori. Intrucat valorile nu sunt legate direct si intim de conduite,pentru a putea fi percepute si acceptate de indivizi ele sunt traduse in anumite forme prin intermediul normelor sociale, care sunt in esenta reguli sau prescriptii orientative pentru exprimarea in practica a valorilor.

Principala caracteristica a normei este aceea de a stabili un model prescriptiv acceptat si recunoscut de catre membri societatii si pe baza caruia se desfasoara actiunile indivizilor. Pentru acest motiv,orice norma sociala devine o regula standard,definita de asteptarile reciproce ale mai multor indivizi cu privire la un anumit tip de comportament considerat dezirabil din punct de vedere social. reprezentand "o proprietate a grupului(societatii),dar si un punct de referinta pentru diferitele situatii sociale,normele sociale indica ceea ce este drept sau nedrept,corest sau gresit,legal sau ilegal,stabilind,deci zona de permisivitate a actiunii si comportamentul indivizilor."

Contribuind la rationalizarea vietii sociale,normele asigura si realizeaza sistemul de drepturi,obligatii si interdictii pe baza caruia se deruleaza actiunile indivizilor si se concretizeaza comportamentele si conduitele acestora. Permitand evitarea si limitarea tensiunilor si conflictelor sociale,manifeste sau latente,dintre indivizi sau dintre grupuri sociale,normele sociale reprezinta adevarate modele prescriptive,indicand indivizilor ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie facut intr-o societate,in functie de atitudinea adoptata de acestia fata de norme putand rezulta fie conformitatea sociala (acceptarea si suportarea normelor), fie devianta sociala (incalcarea,transgresiunea sau violarea normelor).

Incluznad o serie de reguli de conduita si 747b18h comportament, prin care sunt impuse,permise sau interzise anumite actiuni sociale,normele conduc la :

a)stabilirea anumitor roluri sociale pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii in diferite situatii, roluri ce includ atat "asteptarile" individului in raport cu ceilalti,"asteptarile"celorlalti indivizi fata de comportamentul eventual al individului;

b)rationalizarea vietii sociale,prin elaborarea de reguli eficiente , capabile sa ghideze si sa controleze actiunile indivizilor si grupurilor sociale,asigurand astfel concordanta intre diferitele scopuri si mijloace pe care le utilizeaza indivizii;

c)asigurarea sociabilitatii si predictibilitatii comportamentelor,prin instituirea unor modalitati si mijloace de control social capabile sa evalueze diferitele comportamente si actiuni contencioase.

Intrucat normele nu arata ceea ce este sau ceea ce se intampla intr-o societate,ci numai ceea ce trebuie sa fie sau ceea ce ar trebui sa se intample in societate , principala lor finalitate consta in nivelarea asperitatilor lor sociale si aplanarea si rezolvarea potentialelor surse de conflict si tensiuni sociale dintre indivizi si grupuri,prin "ungerea" mecanismului relatiilor sociale si interpersonale.

Norme si sanctiuni sociale

Actionand ca instrumente de presiune si constrangere morala,normele sociale reprezinta nu atat un punct sau linie cu valoare normativa,ci o "zona" in cadrul careia sunt permise si limite de variatie ,intrucat orice societate accepta in cadrul ei, comportamente "variante" sau cel putin diferite de cele definitite in mod instructional.

Este deci"social" orice comportament care nu se datoreaza hazardului,ci este reglat prin norme si asteptari instituite si inevitabile si este considerat ca "deviant" acel comportament care nu se incadreaza in limitele institutional si socialmente acceptabile de catre societate , societate considerata ca fiind " un mediu moral"(E.Durkheim).

Acceptand ideea ca norma este un fenomen sociologic inca inaintea aplicarii sale si independent de aceasta , se considera ca orice norma presupe atat acceptarea , cat si suportarea (respectarea) ei de catre indivizi sau grupuri. Daca acceptarea are in vedere faptul ca elaborarea normei a fost facuta printr-o actiune comuna a grupului , suportarea se impune ca o "constrangere exterioara,intrucat continutul ei este respins de unele elemente ale colectivitatii (norma elaborata nu corespunde ncii unei valori recunoscute de asemenea grupuri sau clase)".

Abordand aspectele normative ale ordinii sociale, H.I.Rosss considera ca membrii unui grup social accepta si suporta normele si regulile de conduita din doua motive :

a) in primul rand pentru ca ele sunt insusite si internalizate in procesul socializarii,indivizii dorind sa se conformeze acestor norme intrucat le considera o parte din "eul" lor social, ceea ce le creaza un sentiment de stinghereala sau vinovatie atunci cand nu le respecta sau le violeaza;

b)in al doilea rand,membrii unui grup se asteapta unul de la celalalt la un anumit comportament conform cu normele grupului,iar atunci cand se abat de la acest comportament ceilalti isi manifesta dezacordul in diferite modalitati. Aceste exprimari ,de aprobare sau dezaprobare ,manifestate de grupul social fata de un anumit tip de comportament individual formeaza sistemul sanctiunilor sociale.

In sensul cel mai general al termenului,orice sanctiune reprezinta o pedeapsa sau o rasplata a carei scop este sa realizeze conformitatea la normele de comportament considerate dezirabile de un grup social. sanctionarea reprezinta o categorie intermediara intre norma si putere (autoritate); "norma preceda din punct de vedere logic puterea: dar fara putere sanctiunea ramane o simple amenintare,iar norma un deziderat pios". In consecinta ,sanctiunea sociala reprezinta,in esenta,o reactie din partea societatii sau unui numar considerabil a membrilor sai fata de un mod de comportament ,prin care acesta este aprobat sau dezaprobat.

Orice sanctiune include ,deci,o pedeapsa sau rasplata, al carei scop este realizarea conformitatii conduitelor la normele considerate legitime si dezirabile intr-o societate. Ea este constituita din anumit emodalitati de aprobare sau dezaprobare fata de un anumit mode de comportament . Sanctiunea sociala incepe sa actioneze in momentul in care controlul interiorizat devine ineficace,cand "individul pierde sentimentul interior a ceea ce este si a ceea ce nu este permis,devenind necesar sa fie ,in interesul grupului adus la ordine de catre ceilalti sau eliminat de grup.

Plecand de la forma si intensitatea reactiei sociale fata de un anumit tip de comportament,sanctiunile sociale pot fi:

a)pozitive,care reprezinta modul de aprobare si premiere a comportamentului dezirabil;

b)negative reprezentate de reactii de dezaprobare sau respingere a comportamentului neconformist.

Atat sanctiunile pozitive,cat si cele negative pot sa fie directe sau indirecte,difuze sau spontane,organizate sau neorganizate etc. Astfel , sanctiunile difuze sunt constituite din expresii spontane de aprobare sau dezaprobare din partea membrilor comunitatii actionand ca indivizi, in timp ce sanctiunile organizate sunt reactii sociale efectuate in conformitate cu anumite proceduri traditionale recunoascute.

Sanctiunile sociale pot fi grupate in patru categorii :

a)sanctiuni pozitive formale (organizate),care include reactiile de exprimare a recunostintei publice, elogiul si multumirea din partea reprezentantilor unor institutii si organizatii,acordarea de distinctii,premii,oridine si recompense pentru acele comportamente care sunt conforme cu normele morale si juridice sau, si mai mult,pentru acele comportamente care se remarca in sens pozitiv peste media comportamentelor recunoascute in societate;

b)sanctiuni pozitive neformale (neorganizate),incluzand reactiile de aprobare din partea membrilor unui grup (prieteni,vecini,cunostinte,covarstnici)sau a opiniei publice fata de acele comportamente care sunt in conformitate cu sistemul de valori al grupului sau colectivitatii;

c)santiuni negative formale (organizate), fundamentate pe forta si coercitia unor institutii si organizatii formale si prin care sunt "amendate" conduitele ilicite sau deviante; cea mai mare parte a sanctiunilor negative organizate sunt reglementate prin proceduri juridice speciale (dreptul penal);

d) sanctiuni negative neformale (neorganizate), constituie din expresii de respingere verbala (dispret,batjocura,mirare,satirizare) sau de condamnare morala (izolare,marginalizare) a conduitelor neconforme cu regulile grupului.

Asigurand sociabilitatea indivizilor si predictibilitatea comportamentelor ,normele si sanctiunile sociale contribuie la mentinerea ordinii sociale dintr-o societate si a integritatii institutiilor si grupurilor sociale,precum si la garantarea drepturilor si libertatilor indivizilor. Daca societatea este " un mediu moral" si daca este intemeiata pe " norma,putere si sanctiune, ea va fi intotdeauna instabila,conflictuala si deci deschisa la schimbare ". Totodata ,orice societate dispune de o serie de mecanisme si procese sociale prin care reuseste sa-si asigure o anumita consistenta si coeziune interna , o continuitate si stabilitate, precum si conformitatea membrilor sai fata de modelul sau etic , normativ si cultural,prin transmiterea ,in invatarea si interiorizarea de catre indivizia valorilor si normelor sociale fundamentale.

Socializarea ca proces de "invatare sociala"a valorilor si normelor societatii

Utilizat,in mod frecvent,in studiile de sociologie si antropologie culturala, conceptul de socializare a cunoascut o definire extrem de diversa ce se inscrie pe o linie care merge de la acceptia sa strict culturologica sau psihosociologica ( in sensul de proces stadial si de durata,care se realizeaza in tot cursul vietii unui individ ,in cadrul grupelor formale si neformale cu care el intra in contact sau din care face parte),pana la o abordare extrem de cuprinzatoare,in care dobandeste sensul de "presiune" culturala si educativa pe care diferitele grupuri sociale si societatea in ansamblu sau o exercita asupra individului uman si personalitatii sale. Daca,in prezent,cei mai multi autori considera socializarea ca fiind principalul proces prin care indivizii isi insusesc normele,valorile si regulile de comportament specifice unui anumit grup social din care fac parte sau reprezentand procesul de interiorizare a modelului etico-normativ si cultural in constiinta si conduita fiecarui membru al u nei societati,exista numeroase divergente de opinii in privinta tipurilor,mecanismelor si instantelor de socializare. Astfel,unii autori considera procesul de socializare ca rezultat al interactiunii unor factori sau agenti de socializare formali sau neformali,in timp ce la alti autori socializarea reprezinta acea parte a influentei mediului social care-I invata pe indivizi sa se conformeze normelor si sa indeplineasca anumite roluri sociale.

Dependenta de procesul de socializare,internalizarea normelor si valorilor unui grup social presupune treptat transformarea controlului social in autocontrol si modificarea comportamentului de la o forma normativa(reglata din exterior) la o forma normala(motivata intern); la aceasta contribuie atat presiunea grupului,cat si necesitatea,motivata social,ca actiunile individului sa concorde cu scopurile si cerintele grupului din care face parte. In aceste sens,functionarea adecvata a societatii este dependenta de consensul care se stabileste intre membrii sai ,in legatura cu scopurile sociale care trebuie atinse si cu mijloacele legitime de realizare a acestor scopuri. Socializarea favorizeaza acest consens si permite indivizilor de a reproduce,prin conduite invatate, modelul cultural si normativ al societatii din care fac parte.

Cu alte cuvinte,realizarea interiorizarii sistemului valorico-normativ al societatii in constiinta si conduita fiecarui individ este sarcina normala a procesului de socializare. Dupa cum remarca sociologul Jan Szczepenski ,in procesul socializarii "societatea formeaza modurile de comportare,canalizeaza satisfacerea nevoilor si,ceea ce se numeste natura umana,indiferent de felul cum este definita,este un ansamblu de elemente ale culturii care au fost interiorizate". Concepand socializarea ca un proces in decursul caruia un individ capata o identitate culturala determinata si ,in acelasi timp,reactioneaza la aceasta identitate, B. Bernstein considera ca,in final, "socializarea are ca efect de a-I face pe oameni siguri si previzibili",intrucat,in cursul acestui indelungat proces "individul devine constient,prin intermediul diferitelor principii care actioneaza in societate.

Reprezentand, totodata,un proces care duce la un anumit tip de conformism(conformitatea persoanei cu ceea ce asteapta grupul sau organizatia),dar si la tendinte de inovatie sociala,socializarea poate sa aiba o directie conforma cu cerintele,valorile si normele socialmente admise si dezirabile (socializarea pozitiva) sau o directie contrara primei,deseori marginala in raport cu societatea,dar conforma cu cerintele unor grupuri sau subculturi(socializare negativa). Notiunea de "socializarea negativa efectuata de grupurile marginale) ofera,dupa opinia noastra,o indicatie semnificativa despre cauzalitatea si conditionarea sociala a anumitor comportamente deviante si despre necesitatea extinderii rolului diferitelor instante si organisme de socializare in toate mediile sociale. In acelasi timp,relatia dintre "socializarea pozitiva" si "socializarea negativa"(realizata in grupurile marginale sau mediile distorsionate de amestecul unor modele culturale eterogene),poate constitui o cale importanta pentru indentificarea si explicarea cauzelor deviantei si marginalitatii sociale.

De aceea,atunci cand socializarea pozitiva esueaza,societatea sau grupurile sociale intervin direct,sanctionand comportamentele deviante sau marginale ale anumitor indivizi,supunandu-I pe acestia procesului de socializare. Resocializarea este similara unui proces de convertire,in cadrul caruia sa intentioneaza schimbarea normelor,valorilor si convingerilor individului deviant,prin "invatarea" de catre acesta a celor dezirabile si legitime.

Socializarea are insa si o dominanta normativa ,intrucat in orice societate ,sustine J.Carbonnier,se exercita asupra indivizilor un "proces sui-generis de juridizare",apropiat si,totodata ,diferit de celelalte forme si modalitati prin care sunt socializati in mod normal indivizii. Acest tip de"socializare normativa" se realizeaza atat prin intermediul factorilor institutionalizati de controlul social(administratie,politie, justitie etc),cat mai ales cu ajutorul unor "instante sociale",cum ar fi biserica,familia,grupul de vecini si de prieteni,scoala,comunitatea locala,mass-media etc.

Norme si sanctiuni juridice

Specificul si trasaturile normelor juridice

Constituind o categorie speciala a normelor sociale,regulile juridice reprezinta suportul,fundamentulpe care se instituie si functioneaza ordinea juridica in orice societate. Ca si normele sociale,cele juridice protejeaza principalele valori si relatii sociale prin impunerea,permiterea sau interzicerea anumitor actiuni sau comportamente ,fiind insa insotite de sanctiuni organizate.

Reglementand diferitele domenii ale realitatii sociale,prin impunerea unor reguli de conduita obligatorii,insotite de constrangere organizata , normele juridice prezinta,totusi, anumite trasaturi specifice,care le diferentiaza de cele nejuridice,diferente ce constau in :

a)modul de elaborare si aplicare -normele juridice sunt edictate,promulgate si aplicate de catre autoritatea publica legitima,cu respectarea anumitor proceduri si tehnici legislative,in timp ce normele morale(inclusiv cutumele,uzantele,obiceiurileetc)reprezinta produsul creatiei colective,anonime,spontane si difuze a unor indivizi ,grupuri si colectivitati sociale,fiind elaborate de regula,in forma nescrisa,prin proceduri neorganizate ;

b)actiune in timp si spatiu -imbracand forma scrisa (legi,decrete,hotarari etc.),normele juridice cunosc o anumita determinare in timp si spatiu,aparitia,modificarea sau disparitia lor putand fi precizata spatial si temporal,pe cand regulile nejuridice,aparand spontan si difuz,actiunea lor nu poate fi stabilita cu precizie;

c)forma si structura-indiferent de varietatea lor,normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara,in cadrul careia pot fi identificate trei elemente importante(ipoteza,dispozitia si sanctiunea),in timp ce regulile nejuridice nu cunosc,in cea mai mare parte a cazurilor , aceste elemente;

d)eficienta si validitate -fiind insotite de sanctiuni organizate,normele juridice actioneaza la nivelul intregii societati,nerespectarea sau incalcarea lor atragand interventia coercitiva a organelor de specializare ale autoritatii publice,in timp ce normele nejuridice nu sunt insotite de sanctiuni organizate,nerespectarea sau incalcarea lor atragand alte forme de control social(de regula din partea grupurilor si colectivitatilor sociale).

Evidentiind aceste diferente,unii autori considera ca,spre deosebire de normele nejuridice,cele juridice se caracterizeaza prin inca doua elemente ,si anume : a)neutralitatea -regulile de drept nu se raporteaza direct la sistemul de valori sociale,si indirect,prin interventia factorului legislativ,dobandind astfel un caracter normativ si coercitiv; b) globa-litatea -normele juridice au o vocatie universala,fiind opozabile,in principiu, "erga omnes",tuturor indivizilor si grupurilor dintr-o societate.

Continand reguli de conduita obligatorii,care determina raporturile sociale impuse de societate,normele juridice sunt caracterizate de existenta unor sanctiuni organizate si institutionalizate. Acestea din urma includ un ansamblu de modalitati,mijloace si masuri coercitive,care sunt adoptate fata de indivizii care nu respecta sau transgreseaza prescriptiile privitoare la actiunile permise,impuse sau interzise. Sanctiunile juridice imbraca o gama extrem de larga,in functie de valorile si relatiile sociale ce sunt protejate prin normele de drept(sanctiuni civile,disciplinare,procedurale,administrative,penale etc.).

Dintre acestea ,cele penale sunt cele mai coercitive,fiind adoptate fata de indivizii care violeaza normele dreptului penal,drept ce poate fi caracterizat ca fiind insotit,precumpanitor,de sanctiuni negative organizate. Sanctiunile penale reprezinta ,deci,masuri de constrangere si de restrangere a drepturilor si libertatilor persoanelor care incalca normele penale. Ele sunt prevazute expre in legislatia penala,fiind aplicate acelor indivizi care comit delicte si crime si au raspundere penala(varsta si discernamant). Incluzand ,de regula,pedepse ,masuri de siguranta,masuri educative,sanctiuni penale se aplica numai de catre instantele specializate,in cadrul unui mecanism public organizat(procesul judiciar). Scopul lor nu este razbunarea,intimidarea sau umilirea individului delincvent,ci prevenirea,recuperarea si reinsertia individului,protectia si apararea sociala a institutiilor,grupurilor si colectivitatilor.

Contribuint la rationalizarea actiunilor sociale, normele juridice nu sunt izolate unele de altele, intre ele existand raporturi si interactiuni ce conduc la o anumita articulare si ierarhizare a lor in functie de domeniul pe care-l reglementea. La nivelul morfologiei sociale exista ,de pilda, fenomenele cele mai elementare - arata E.Durkheim - care "constau intr-un act unic ,definit si determinat,pozitiv sau negativ", si care sunt denumite "practici juridice "(astfel, exogamia este o practica ,o regula juridica de natura negativa,care consta in interzicerea casatoriei intre indivizii determinati). La randul ei, fiecare practica (norma) juridica este solidara cu alte practici(reguli) ,formand impreuna un ansamblu cu un oarecare grad de autonomie, denumit institutie juridica ( astfel,exogamia intra ca element component important,alaturi de alte practici juridice,in cadrul institutiei casatoriei si familiei). In sfarsit,toate institutiile juridice ale unei societati sunt solidare intre ele, formand impreuna u n ansamblu unitar si coerent, denumit sistemul juridic al societatii,inlauntrul caruia exista si functioneaza diferite ramuri si subramuri ale dreptului ( civil, penal, comercial,procedural, administrativ,constitutional etc) . Acest sistem asigura realizarea efectiva a ordinii juridice(publice sau de drept), ordine ce presupune atat consensul indivizilor fata de modelul normativ, cat si constrangerea si coercitia acestora in vederea respectarii valorilor si normelor fundamentale protejate de sistemul juridic.

Forma si structura normelor si sanctiunilor juridice

Indiferent de diversitatea lor si de domeniul pe care il reglementeaza, normele juridice prescriu conduita tipica a indivizilor in diferite situatii actionale, in functie de care comportamentul lor este apreciat sau evaluat ca legal -ilegal, legitim-ilegitim,corect-incorect,moral-imoral, licit-ilicit ,dezirabil-indezirabil. Incluzand standarde sau metodele de conduita obligatorii pentru indivizi , normele juridice au un caracter genral si impersonal , in sensul ca prescriu doar forma generica a actiunilor si comportamentelor pe care trebuie sau nu sa le urmeze acestia ,neputand prevedea totatlitatea situatiilor concrete ce pot aparea in realitate. Ele se adreseaza tuturor indivizilor si grupurilor sociale,deci unui cerc nedeterminat de persoane. Cu toate acestea,cu exceptia normeoor inscrise in actul juridic fundamental al oricarei societati( Constitutia ) , care se adreseaza tuturor indivizilor,grupurilor, organizatiilor si institutiilor, exista unele norme care se adreseaza numi anumitor categorii de indivizi( cum sunt,depilda, cele referitoare la institutia familiei si casatoriei) sau anumitor catergorii de organizatii , institutii sau asociatii(cum sunt ,de pilda, normele referitoate la functionarea organelor administrative,de justitie,politie sau cele referitoare la organizatiile non guvernamentale, asociatii ,ligi etc).

Reglementand domenii diferite ale realitati sociale, prin impunerea unor reguli de conduita obligatorii,insotite de constrangerea organizata normele juridice se caracterizeaza printr-o structura unitara in cadrul careia pot fi identificate trei elemente.

a)ipoteza -arata imprejurarile,faptele sau circumstantele de care norma leaga anumite consecinte juridice desi majoritatea actiunilor indivizilor se desfasoara in prezenta si sub impreiul unui complex de prscriptii normative,aceasta din urma nu-si fac simtita prezenta coercitiva decat in momentul producerii unui fapt,a unei imprejurari prin care sunt lezate interesele sau asteptarile indivizilor. Aparitia si manifestarea acestor imprejurari( cum ar fi ,de pilda, nasterea sau moartea unei persoane,incheierea unei intelegeri sau a unui contract,furtul unui obiect,uciderea unei persoane etc),sunt cele care constientizeaza si concretizeaza drepturile si obligatiile indivizilor si care existau pana atunci in stare latenta. Ca atare ,pentru producerea unor consecinte,normative,trebuie sa existe,mai intai, o imprejurare,un fapt,o circumstanta,care lezeaza sau violeaza drepturile si obligatiile protejate printr-o norma de drept. De aceea, arata juristul roman Mircea Djuvara," a vori de fenomene juridice,de relatii juridice , fara a avea in vedere imprejurarile si actele concrete ale anumitor persoane este lipsist de sens". In functie de gradul de generalitate si precizie,ipoteza poate fi : a) determinata - atunci cand imprejurarile,conditiile sau circumstantele sunt precizate la modul general,dendefinit si b) determinata - atunci cand sunt detaliate si concretizate diferitele situatii si imprejurari de care norma leaga anumite consecinte juridice. Distinctia facuta intre ipoteza determinata si nedeterminata are o importanta nu atat teoretica sau metodologica,cat mai ales practica, urmarind respectarea in practica a legalitatii,prin limitarea la minimum posibil al regulilor vagi si imprecise, care pot conduce la arbitrariul legislativ si judecatoresc (cum a fost,de pilda, cazul multor prescriptii cu caracter general si nedefinit,dar represiv,elaborate si aplicate imn timpul regimurilor totalitare comuniste intr-o serie de tari europene.intre care si tara noastra) si extensia regulilor juridice care include situatii cat mai detaliate posibil.

b)dispozitia -reprezinta acea parte din norma juridica care prescrie conduitele ce trebuie adoptate sau urmate de indivizi atunci cand apar imprejurarile sau circumstantele cu efecte normative. Ea stipuleaza,de fapt,fie impunerea,fie abtinerea,fie permisiunea unor actiuni sau conduite in conditiile prevazute de norma.

c)sanctiunea -include masurile si mijloacele ce sunt adoptate fata de indivizi care incalca prescriptiile normative privitoare la actiunile impuse,permise sau interzise. Santiunile juridice imbraca o gama extrem de larga,in functie de valorile si relatiile pe care norma le protejeaza. Astfel , intalnim sanctiuni civile( constand din despagubiri,reparatii morale sau materiale,restituiri de bunuri etc.); disciplinare (incluzand retrogradari din functie,retineri procentuale din salariu,desfacerea contractului de munca,etc.);contraventionale(amenzi),penale(amenzi confiscarea de bunuri,privare de libertate,etc.); procesuale (plata cheltuielilor de judecata); administrative ,etc. In functie de gradul de determinare si de intensitatea masurilor prevazute ,sanctiunile pot fi : a) determinate ,care nu pot fi marite sau micsorate de instantele judiciare; b) relativ determinate,in care exista un minimum si maximum de pedeapsa,instanta adoptand,in functie de anumite criterii , cuantumul pedepsei; c) alternative,care permit instantei de judecata alegerea intre doua sau mai multe pedepse(de pilda in functie de gravitatea unui delict,instanta poate alege fie sanctiunea contraventionala, fie condamnarea persoanei la munca corectionala , fie privarea ei de libertate); d)cumulative,rezultate prin insumarea mai multor pedepse sau masuri(de pilda,pentru delicte deosebit de grave instanta poate hotara pentru anumiti delincventi sanctiunea privarii de libertate,confiscarea averii,interzicerea unor drepturi politice sau civile, etc.).

Asadar, in orice societate ,normele si sanctiunile juridice ocupa un loc central in cadrul mijloacelor de constrangere si control social. Cu toate acestea ,ele se dovedesc ineficiente si devin inefective daca se indeparteaza de modelul valori pe care il intruchipeaza si care le-a validat sau ,daca nu exista garantia ca au fost intelese,urmate si respectate de catre indivizii sau grupurile sociale carora le sunt adresate.

Pozitie,status si rol al indivizilor

Orice sicietate este alcatuita din comunitati si grupuri sociale,iar acestea la randul lor,din indivizi,fiecare ocupand o anumita pozitie in structura ierarhica a grupului si indeplinind un anumit rol,o anumita functie,potrivit unui anumit model.

Statusul reprezinta "pozitia pe care un individ o ocupa in una din dimensiunile sistemului social ,precum profesia,nivelul de pregatire,sexul sau varsta". El defineste ,de fapt,"identitatea sociala" a individului , drepturile si indatoririle acestuia si incluzand ansamblul asteptarilor legitime ale unui individ din partea celorlalti membri ai grupului. El este elementul care prescrie care sunt drepturile si obligatiile ce-i revin individului in grupul social de care apartine sau cu care se relationeaza.

In schimb,rolul desemneaza asteptarile celorlalti fata de modul in care individul isi indeplineste sau nu obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau. Fiind elementul dinamic al statusului,rolul reprezinta standardele acceptate de un grup relativ la modele de comportament, atitudini si valori asteptate de la indivizii care ocupa pozitii specifice in aceste grupuri. Rolul este strans legat de conceptele de "norma" si "model cultural " ,norma fiind o "obligatie specifica rolului,o constrangere sociala care leaga un individ de unul sau mai multe grupuri. Pentru acest motiv,rolurile prescrise sunt reguli sociale si "simbolizeaza modele abstracte prezentate de grup".

Reprezentand pozitia ocupata de un individ in societate,statusul defineste ,de fapt,"identitatea sociala" a acestuia ,precum si drepturile si obligatiile ce-i revin in cadrul societatii sau grupului din care face parte,conferindu-i ,totodata,un anumit prestigiu social. pentru acest motiv exista :

a)statusuri atribuite care sunt conferite unui individ de catre societate,comunitate sau de un grup social,fara ca acestea sa aiba, cel putin , initial vreo contributie personala, cum ar fi ,de pilda, rasa,etnia,sexul,clasa sau religia;

b)statusuri dobandite ,care reprezinta "pozitia castigata" de un individ intr-un grup social, datorita pregatirii lui scolare ,profesionale sau culturale ,pozitie ce ste influentata,in mare masura de abilitatile personale ale individului (cum ar fi statusul profesional,marital,cultural, care sunt dobandite si ca o recunoastere ,de catre societate,a meritelor individului).

Incluzand "asteptarile" indivizilor fata de modul in care individul isi indeplineste sau nu drepturile si obligatiile ce-i revin in raport cu statusul sau,rolul da expresie unui comportament social si aspectului prescriptiv al conduitei sociale si anume al comportamentului efectiv realizat sau "jucat" de individ. Desi aparent inrudite ,rolul si statusul sunt diferite in sensul ca un individ ocupa sau detine un anumit status,dar indeplineste sau "joaca" un anumit rol social,motiv pentru care orice status nu are nici o acoperire daca nu este atasat prescriptiilor rolului,pozitia oricarui individ intr-o retea sociala fiind limitata daca nu este descrisa de prescriptiile rolului. In realitate nu exista rol fara status si nici status fara rol,pozitia si prestigiul social al oricarui individ fiind determinate atat de contextul social,cat si de numarul de roluri indeplinite sau "jucate".

In plan normativ ,echivalentul notiunilor de status si rol se refera la asa numita capacitate juridica a individului,concept intim legat de persoana individului si de personalitatea sa. Ca posibilitate recunoscuta de lege,de a avea drepturi si obligatii juridice concrete,capacitatea juridica "apare ca o premisa a calitatii de subiect de drept" si in lipsa ei nu poate fi posibila participarea indivizilor la relatiile sociale reglementate de normele juridice. Capacitatea juridica apare ca o premisa initiala,legala si teoretica a calitatii unui individ de a fi subiect de d rept,fiind deci"o conditie sine aqua non a drepturilor si obligatiilor ce revin sau incumba partilor intr-un raport juridic".