 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
|
|
Impozite asupra muncii |
|
| Nivelul ridicat al presiunii fiscala asupra muncii in Uniunea Europeana este un subiect de analiza intalnit la numerosi autori. Astfel, Michael Burda si Charles Wyplosz222, apreciaza ca impozitele percepute asupra fortei de munca sunt considerabile, in special in Europa. Aceasta probabil din cauza ca ele sunt cel mai convenabil de implementat din punct de vedere politic - ele cad in sarcina unei administratii anonime si nu a primului-ministru sau presedintelui. in plus, angajatii nu sunt constienti de aceste impozite, intrucat ele sunt platite in numele lor de catre angajatori. Unele din aceste impozite acopera ajutoarele acordate in caz de somaj, asigurarile nationale de sanatate, ajutoarele pentru pensionari, asigurarile in caz de accidente, fondurile de solidaritate" and diferite obiective, de la locuintele cu chirii moderate, pana la programele speciale Din cele prezentate anterior se obser ca impozitele asezate asupra muncii afecteaza modul de operare a pietei muncii din Europa. Aceasta din cel putin doua motive: in primul rand, pentru faptul ca optiunea pentru impozitele de acest fel este cauzata de usurinta de implementare pentru decidentii politici, iar in al doilea rand, pentru ca angajatii nu sunt intotdeauna constienti de existenta acestor impozite. Pe de alta parte insa, angajatorii suporta costuri mai ridicate cu forta de munca ca urmare a prezentei impozitelor de acest fel, ceea ce influenteaza cererea din piata muncii. Exista situatii, cand angajatii pot opta pentru reducerea propriilor salarii cu loarea impozitelor, ceea ce face ca salariile nete ale acestora sa fie afectate, si astfel motitia muncii sa scada. Toate aceste aspecte trebuie studiate din mai multe puncte de vedere. Impozitele asupra muncii in zona Uniunii Europene se refera la trei categorii de impozite: impozitul pe venitul salariatilor, contributiile sociale suportate de angajati si contributiile la asigurarile sociale apartinand angajatorilor. Tabelul nr. 8 prezinta nivelul impozitelor veniturile suportate de persoanele fizice pentru interlul 1990-2005. Impozitele asupra salariilor cuprind in clasificarea OCDE: impozite platite de intreprinzatori, salariati si muncitori independenti, silite fie pe baza unei cote aplicate salariului, fie ca suma forfetara pentru o persoana, care nu sunt alocate cheltuielilor de securitate sociala . Este de subliniat faptul ca in unele tari, impozitele pe saiarii nu se practica. Este situatia intalnita in Marea Britanie, SUA, Japonia, Germania, Olanda, Belgia, Norvegia, Luxemburg. Impozitele asupra muncii inregistreaza la nivelul Uniunii Europene lori inalte. Astfel, ponderea acestora in PIB in zona UE in anul 2005 (suma mediilor EU25 conform elulului nr. 8 si elului nr. 10) era de circa 21 %. Din acestea, impozitele pe munca suportate de angajati (conform elului nr. 8 ia care se adauga contributiile sociale) ating 13% din PIB. Impozitele suportate de someri determina un procent de 1,0% prin raportarea la PIB. Aceste cifre demonstreaza asadar ca presiunea fiscala asupra muncii este fara indoiala ridicata in cadrul Comunitatii Europene.In lucrarea Structura sistemelor fiscale in Uniunea Europeana"224 se realizeaza o clasificare a impozitelor pe munca, tinandu-se cont de distinctia dintre angajati si neangajati. Acesta structurare are la baza noul Sistem European de Conturi (ESA95). Prin impozite asupra muncii se intelege asadar: 1. impozite pe munca angajatilor - definite ca fiind totalitatea impozitelor, directe asupra salariilor sau altor surse, achitate atat de angajati cat si de angajatori, inclusiv contributiile la asigurarile sociale: » impozite pe venit; » impozite pe venitul individual sau al intregului camin (acestea reprezinta un procent ridicat in venitul provenit din munca); » impozite pe salarii si retinute conform statului de plata (inclusiv contributii sociale suportate de angajati); » contributii sociale datorate de angajatori. 2. impozite pentru munca neangajatilor (someri) - in aceasta a doua categorie apartinand muncii neagajatilor se cuprind toate impozitele si contributiile sociale percepute pe transferurile de venit ale persoanelor neangajate, care sunt silite in mod individual. Aceste transferuri de venituri includ transferurile sociale, acordate de guvernele statelor (de exemplu: pentru someri, inlizi, beneficii pentru protectia sanatatii) si beneficii silite prin schemele de pensionare cuvenite persoanelor in rsta: » impozite pe venit; » impozite pe venitul individual sau al intregului camin (un procent ridicat in cadrul transferurilor sociale si pensiilor); » contributii sociale ale neangajatilor. O importanta aparte este acordata unei categorii aparte, definita drept impozite asupra veniturilor auto-angajatilor", care este tratata ca in cazul unei remuneratii pentru munca. Compromisul fata de criteriul economic rezulta din a considera venitul auto-angajatilor ca un venit de capital: venitul auto-angajatilor este in principiu un venit antreprenorial si auto-angajatii fiind practic administratorii propriilor lor afaceri isi asuma riscul unor posibile pierderi ca rezultat al desfasurarii propriilor activitati. Impozitele pe venitul individual cuprind si contributii sociale pentru auto-angajati, alocate din veniturile de capital pe subcategorii pentru cei care sunt angajati de ei insisi. in aceasta conceptie, impozitele reprezinta parti din venitul auto-angajatilor, reprezentand remuneratia acordata pentru propria munca. in multe state membre, aceasta conceptie nu este reflectata de situatia concreta a auto-angajatiior. in Italia, de exemplu, Oficiul Central de Statistica prevede estimari oficiale ca procente din venitul mixt" care poate fi atribuit pentru munca si pentru capital. Problematica impozitarii puternice asupra muncii se poate discuta si pe baza unei lori medii calculate la nivelul Uniunii Europene. isabelle Joumard subliniaza ca impozitul mediu efectiv pe forta de munca22s in Uniunea Europeana este cu 14% mai mare decat in SUA si Japonia. in timp ce calcularea acestui impozit efectiv prezinta constrangeri metodologice si nu ia in considerare nici o transferare a incidentei de impozitare, se apreciaza ca nu exista nici o indoiala ca impozitele in Uniunea Europeana au o mare influenta asupra pietei muncii. Venitul din munca a fost la nivelul anului 2002 mai puternic impozitat in Suedia (31,6%), Danemarca (26,7%), Belgia (25,4%), Germania (24,4%), Finlanda (24,2%), Austria (23,4%), Franta (22,8%), in timp ce in Irlanda (10,1%), Portugalia (16,2%) si Luxemburg (16,2%) sunt inregistrate lorile cele mai scazute.226. Tabelul nr.lO si elul nr. 5 arata ca si in anul 2005 aceste tendinte se pastreaza, iar graficul nr. 45 subliniaza ca circa 70% din veniturile Suediei sunt provenite din contributii sociale si impozite directe. De la mijlocul anilor 1990, numeroase tari din UE au introdus masuri pentru reducerea poverii fiscale asupra muncii, mai ales prin reducerea impozitului pe salariu, pentru a creste cererea de forta de munca , si au introdus facilitati pentru forta de munca. Totusi, atat ratele medii de impozitare, cat si cele marginale asupra muncii in Uniunea Europeana s-au apropiat de 36% in 2002. Media anilor 1995-2003 prezinta un procent de 37,3% conform surselor Uniunii Europene229, Cotele de impunere implicite cele mai ridicate se intalnesc in Suedia (46,6%), Finlanda (43,9%) si Belgia (43,5%)230. in Uniunea Europeana, ratele ridicate ale impozitelor asupra muncii reflecta atat rolul important jucat de contributiile din salarii la finantarea sistemului de transfer, cat si natura sa publica si aria sa larga de cuprindere. Aceasta explica gradul redus de utilizare a resurselor umane in majoritatea statelor din Uniunea Europeana, deoarece impozitele pe munca sunt la randul lor transferate in costurile muncii. Acesta reflecta in mare masura diferitele rigiditati in cadrul pietelor fortei de munca si produselor, aranjamentele colective de negociere si slaba legatura intre contributiile platite si transferurile primite, toate acestea reducand capacitatea firmelor si/sau stimulentele pentru a rezista la cererile de crestere a salariilor. O solutie pentru reducerea presiunii fiscale asupra muncii a fost considerata de multe state membre ca fiind indepartarea sarcinii fiscale de la munca"231, adica utilizarea altor impozite pentru procurarea resurselor fiscale, fapt ce determina o explozie a cererii de locuri de munca. Astfel, indepartarea sarcinii fiscale de la munca a fost realizata inspre capital sau catre o baza impozitara mai larga. Unele tari UE au scazut recent reducerile fiscale generoase acordate pentru impozitul pe profitul firmelor, in ceea ce priveste investitiile pentru echipamente, rebalansand costul relativ pentru munca si capital (Germania si Danemarca). Din 1999, guvernul francez a indepartat impozitarea de la munca inspre impozitarea afacerilor locale (taxe professionelle), proces finalizat la sfarsitul anului 2003. in plus, contributiile de asigurari de sanatate si reduceri fiscale familiale au fost extinse progresiv. in Italia, reforma fiscala din 1997-l998 a eliminat cate contributii obligatorii pentru sanatate ale angajatorilor, scazand la 34,1% de la 46,4% contributia totala. Totodata a fost introdus un nou impozit IRAP pe cheltuieli. Impozitele au fost orientate de asemenea spre activitati poluante ( asa-numitul demersul dublului dividend")2^2. Mai multe tari au introdus sau au majorat unele impozite pe energie sau O alta posibilitate de scadere a impozitarii muncii a fost determinata prin micsorarea impozitelor indirecte asupra activitatilor de munca la domiciliu. Consiliul_European a adoptat in 1999 o directi care garanteaza optiunea acelor tari UE care doresc reducerea TVA-ului pentru servicii de munca casnica, pentru perioada 2000-2002. Obiectivul este stimularea cererii acestor servicii si a acelor locuri de munca, si de a readuce la suprafata acea parte a economiei neoficiale. Activitatile respective sunt: l.reparatii de biciclete, incaltaminte si a articolelor de piele, croitorie si tesut; 2.renore si repararea caselor particulare; 3.curatarea ferestrelor si intretinea curateniei in casele particulare; 4.ingrijire medicala la domiciliu; 5.coafura. Noua tari s-au folosit de aceasta oportunitate: Belgia, Grecia, Spania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Marea Britanie (numai pentru Insula Man). Un alt indicator prin prisma caruia este analizata presiunea fiscala asupra muncii este impozitul marginal asupra fortei de munca. Acesta il vom studia pe baza unui model matematic233. Se noteaza cu tF rata impozitului salariilor la angajator, cu W salariul angajatului inainte de achitarea impozitului pe venit si a contributiilor la asigurarile sociale, cu tw rata contributiei din partea angajatului, iar cu tP rata personala (medie) de impozitare. Salariul angajatului, dupa plata impozitelor, fi: Wangajatt = (l-tw)(l-tP)W. Daca mentinem Wangajat constant, cresterile impozitului asupra fortei de munca vor tinde sa reduca cererea de munca. Rezultatul fi o crestere a ratei somajului ativ cu situatia de echilibru, cu exceptia cazului in care loarea salariului ramas dupa achitarea impozitelor scade. Daca aceste impozite marginale sunt ridicate, apare eziunea fiscala, iar activitatea este transferata catre economia subterana. Este probabil ca aceste impozite ridicate sa determine ca angajarea fortei de munca sa devina mai putin atracti, astfel incat o reducere a acestor impozite sa duca la o crestere a numarului de angajari. Problema pentru decidentul public este de a gasi alte surse de procurare a veniturilor. Impozitul marginal pe munca reprezinta un indicator important pentru facilitatile legate de forta de munca. Asa cum s-a prezentat anterior, poate duce la o rata de participare scazuta si/sau la un numar mai mic de ore de munca. Daca sistemul contine anumite elemente de impozitare familiala (fie deoarece impozitele sunt la nivel de familie, mai degraba decat la nivel individual, fie deoarece exista reduceri sau alte facilitati), impozitele mari pe forta de munca pot descuraja o persoana sa-si ia o a doua slujba. in numite tari, cum ar fi tarile nordice a- , efectele de distorsiune ale sistemului fiscal se manifesta printr-un numar de ore de lucru redus si impozite mari. in anumite tari, cei cu salarii mici sunt cei mai afectati de impozitele mari pe forta de munca, in ciuda schemelor de impozitare progresi (de exemplu nivelele maxime si minime din Austria, Germania, Grecia, Olanda si Spania). Cei cu salarii mari pot beneficia de reducerea impozitelor asupra anumitor componente ale castigurilor, cum ar fi compensari in natura si/sau optiuni de cumparare de actiuni"33.In silirea impozitelor destinate persoanelor fizice, in statele din Uniunea Europeana se tine cont de statutul familiei prin utilizarea urmatoarelor situatii: » prin aplicarea unor programe fiscale care riaza in functie de statutul familial. in unele tari, elementul fiscal este individul. Aceasta situatie este specifica unor tari, precum: Italia, Olanda si Marea Britanie. Spre deosebire de aceste, in tari precum: Franta, Germania, Irlanda si, prin optiune, in Spania se tine cont de familie, la determinarea impozitului; » prin asigurarea de credite fiscale si de alocatii in raport cu statutul marital si existenta copiilor dependenti. Un astfel de credit pentru copii se acorda in Germania, Italia, Olanda si Marea Britanie; » prin transferuri de numerar sau beneficii externe sistemului fiscal. Aceste transferuri acordate pentru copin dependenti sunt efectuate de tari, precum Marea Britanie, Franta, Italia, Spania, Irlanda, exceptia fiind inregistrata in Germania.In studiul efectuat mai se prezinta si faptul ca interactiunea sistemelor de impozitare si transfer creeaza si stimulente de a ramane in afara pietei muncii pentru anumite grupuri, mai ales cei cu salarii mici si alti muncitori, ca si sotiile celor cu salarii mici236. in primul rand, anumite tari din Uniunea Europeana au aplicat reguli de impozitare favorabile pentru pensii, care constituie un stimulent important pentru iesirea la pensie cat mai devreme. Acest lucru explica in parte ratele relativ reduse de participare pentru persoanele in rsta, in al doilea rand, la nivelul familiei, ratele de inlocuire nete sunt apropiate sau depasesc 100% in anumite cazuri si pot astfel crea capcane de somaj. Acesta reflecta in parte un tratament fiscal preferential oferit platilor de transfer sau de beneficii conditionate de nivelul de venituri al familiei. De fapt, ajutoarele de somaj sunt scutite de impozite sau impozitate foarte putin in Austria, Belgia, Germania, Grecia si Portugalia si contributiile de asigurari sociale sunt adesea platibile de catre beneficiari la o rata redusa. Ratele efective medii marginale de impozitare ridicate pentru cei cu salarii mici pot de asemenea reflecta beneficii conditionale de angajare, sau reduceri de impozite, ca de exemplu in Finlanda, Olanda sau Marea Britanie. Ele au ca scop stimularea persoanelor fara loc de munca sa se angajeze chiar cu un salariu mic, dar de asemenea pot incuraja pe cei care lucreaza deja sasi reduca numarul de ore lucrate sau sa creeze stimulente" inverse pentru persoanele din familiile cu mai mult de un singur angajat potential. Sustin ca o reducerea a sarcinilor fiscale pentru angajatori ar oferi un impuls puternic activitatilor economice si crearii de noi locuri de munca, iar acesta ar determina dezvoltarea pietei muncii in Uniunea Europeana si in plus, ar duce la o diminuare considerabila a somajului.In ceea ce priveste impozitele care diminueaza veniturile salariale, suntem evident de parere ca o crestere a ofertei pe piata muncii este generata de scaderea presiunii fiscale asupra muncii. in privinta comportamentului persoanelor fizice si reactia acestora la impozitare, problema devine complexa. Aici se poate manifesta fie un efect de substitutie (cand datorita scaderii venitului disponibil, ca urmare a impozitarii, contribuabilul decide sa inlocuiasca timpul afectat muncii in favoarea timpului liber), fie un efect de venit (cand contribuabilul decide sa aloce mai mult timp muncii, in defavoarea timpului liber, pentru a putea astfel sa isi pastreze veniturile obtinute inainte de a creste presiunea fiscala), fie un efect de venit in restituire (determinat de cotizatiile si transferurile sociale care determina o crestere a veniturilor din alocatii pentru somaj, pensii, etc. si reducerea ofertei de munca). La nivel global se produce compensarea efectelor de venit generate de redistribuirea veniturilor, intrucat cresterea presiunii fiscale reduce renilitatea marginala a efortului suplimentar si in consecinta domina efectul de substitutie care determina reducerea ofertei de munca. Cresterea presiunii fiscale modifica recompensa relati a factorului munca si genereaza predominanta efectului de substitutie in economia reala oficiala. in plus, datorita cresterii presiunii fiscale, o parte din oferta de munca se indreapta catre activitati neoficale, aparand un efect de transfer dinspre economia paralela sau subterana238. Prin urmare, cresterea fiscalitatii genereaza reducerea ofertei de munca care determina scaderea incasarilor fiscale, in paralel cu dezvoltarea eziunii fiscale. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
