StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana

Masuri de evitare a dublei impuneri in uniunea europeana

Eliminarea dublei impuneri juridice internationale este o continua necesitate pentru a asigura buna desfasurare a pietei unice a Uniunii Europene, fiind prezuta in Tratatul Comunitatii Europene278. Prezenta dublei impuneri internationale este determinata de coparticiparea a trei elemente279: perceperea repetata (multipla) in state diferite a impozitului sau taxei aferente aceluiasi venit; existenta identitatii perioadei de impunere si supunerea la un surplus de sarcina fiscala a contribuabilului, diferenta pe care nu ar datora-o daca impunerea s-ar face numai de catre unul dintre state.In practica fiscala, evitarea dublei impuneri se asigura fie prin metoda scutirii (exonerarii de plata), fie prin metoda creditarii (imputarii)280. Co


mitetul Fiscai al OCDE considera ca dubla impunere fiscala poate fi efectiv contracarata prin ambele metode, dar modul de aplicare al acestora trebuie delimitat si definit foarte clar in cadrul conventiilor fiscale.
Studierea optiunilor statelor membre in vederea evitarii dublei impuneri se bazeaza pe cercetarea intreprinsa de Isabelle Joumard281. Unele tari din Uniunea Europeana ofera rezidentilor anumite relaxari pentru impozitarea la nivelul firmelor, prin oferirea unui credit corespunzator cu impozitul platit deja pe profiturile firmei. Este vorba de Finlanda, Franta, Germania (inainte de reforma din 2000), Irlanda, Spania si Marea Britanie care aplica un sistem de imputari, dividendele sunt impozitate in functie de impozitul pe venitul personal al actionarilor, iar impozitele si retinerile impozitare platite pentru dividende sunt in parte crediile. Austria, Belgia, Danemarca si Suedia nu acorda scutiri de la impozitarea venitului societatilor, dar aplica impozite relativ mici venitului personal, in timp ce Grecia a anulat dubla impunere prin eliberarea de dividende la impozitarea venitului. Italia si Portugalia ofera platitorilor de impozit ocazia de a alege intre cele doua sisteme: credit (imputare) sau o retinere impozitara fixa si finala asupra dividendelor. Olanda nu asigura o scutire de la plata impozitelor la nivelul societatilor si aplica un impozit fix la nivel personal, iar baza de impozitare este una impusa asupra venitului. Aceasta vine in contradictie cu sistemul in vigoare in Japonia, SUA si alte state OCDE. Pentru un investitor rezident, aceasta relaxare duce la un impozit mai redus pe profiturile distribuite. Totusi, daca investitorul tipic este un rezident, sistemul fiscal ofera inca firmelor un stimulent important de a utiliza finantarea datoriei, mai degraba decat noi actiuni sau castiguri retinute in majoritatea statelor UE: aceasta rezulta din faptul ca platile de dobanzi ale firmelor (spre deosebire de profiturile distribuite) sunt deductibile din baza de impozitare pentru firme, in timp ce la nivel personal, venitul din dobanzi este adesea impozitat la un nivel mai redus decat cel aplicat dividendelor. Aceasta poate contribui la subcapitalizare, ceea ce ar expune firmele la insolbilitate, iar la nivel macroeconomic ar putea exacerba ciclurile de afaceri" 282. Anumite state au adoptat masuri de a scadea aceasta non-neutralitate referitoare la alegerea instrumentelor financiare, mai ales Danemarca si Finlanda, care au aplicat o combinatie de credite (imputari) si un sistem fiscal dual de la inceputul anilor 1990. in contrast cu abordarile referitoare la relaxarea dublei impozitari la nivelul actionarilor, doua state au introdus un sistem two-tier (pe doua roti)" de impozitare ia nivelul firmelor (Italia, in 1997-l998 si Austria, in 2000) pentru a reduce costul relativ ai finantarii noilor investitii din capitalul propriu. Per total, impozitul pe venitul din capital este atat mai redus, cat si mai neutru fata de deciziile de finantare a firmelor in majoritatea statelor Uniunii, decat in Canada, Japonia si SUA - datorita relaxarii dublei impozitari a dividendelor, ca si a ratelor relativ scazute si convergente a impozitelor pe venitul din capital.
In cadrul Uniunii Europene, unde este asigurata circulatia libera de capital, se constata o imagine diferita a neutralitatii schemelor de relaxare fiscala pentru impozitarea firmelor pentru profiturile distribuite la nivelul actionarului individual, si asupra influentei sale asupra structurilor financiare ale firmelor, daca firmele simt capabile sa-si finanteze investitii pe pietele de capital international, tratamentul fiscal personal ai veniturilor din investitii in tara de origine poate sa nu afecteze prea mult comportamentul lor de finantarea, mai ales pentru economii mici sau deschise. Astfel, relaxarea nu poate fi folosita pentru a explica efectiv subcapitalizarea. Mai mult, creditele fiscale in vigoare, in anumite state UE, pentru a slabi pora dublei impozitari pe profiturile distribuite, sunt discriminatorii fata de investitiile din si in strainatate. De fapt, statele cu aceste sisteme nu ofera nici o relaxare rezidentilor care sunt actionari in firme cu sediul in alte state, referitor la impozitele pe veniturile firmelor platite deja in aceste tari, in timp ce fac acest lucru pentru companii rezidente. De asemenea, in general nu extind creditul la actionari individuali nerezidenti (Marea Britanie si intr-o mai mica masura, Franta sunt exceptii noile datorita tratatelor fiscale bilaterale cu anumite state - ambele tari ofera credite returnabile nerezidentilor). Aceasta constituie un stimulent pentru indivizi de a investi in actiuni in tara de origine mai degraba decat in strainatate si pentru firme de a ge
nera profituri in tara de origine mai mult decat in alte state, Uniunea Europeana descurajand astfel investitiile in si din strainatate.
Esecul sistemului fiscal de a redresa distorsiunile in deciziile de finantare ale firmelor, mai ales pentru economiile mici si deschise, combinat cu efectul asupra investitiilor straine au facut ca unele state din UE sa-si regandeasca impozitarea dividendelor. Pentru a evita discriminarile impotri actionarilor care detin actiuni la firme straine, Germania a abolit sistemul de imputare in 2002. La nivel personal, actionarii nu mai au dreptul la un credit fiscal din 2002, ci doar jumatate din dividendele primite din surse interne si straine vor intra in baza de impozitare personala a actionarilor, si vor fi impozitate la rata marginala. Pentru a face investitiile straine mai atractive, nivelul impozitului pe veniturile firmelor a fost redus la 25% in 2001. in 1997, Italia a introdus alegerea intre credite si un impozit redus pe dividende. Suedia a reintrodus dubla impozitare in 1995, dar a redus nivelul impozitelor platite de firme, de fapt reducand nivelul general al impozitelor pe profiturile distribuite, atat pentru actionarii interni, cat si straini.
Impozitarea venitului de capital este mai mica si mai neutra referitor la deciziile de finantare ale societatilor, in majoritatea tarilor UE, in atie cu Canada, Japonia si SUA, care datoreaza mult scutitilor din impozitarea dubla a dividendelor. De asemenea, in statele membre se inregistreaza cote de impozitare relativ mici asupra venitului de capital.
Profesorul Klaus Vogel283 analizeaza metodele de evitare a dublei impuneri utilizate in Uniunea Europeana, intrebandu-se daca: Poate Europa adopta o metoda uniforma pentru evitarea dublei impuneri?" Vogel pleaca, in studiul intreprins, de la un scurt istoric al celor 2 metode de evitare a dublei impuneri, precizand ca prima utilizata a fost metoda scutirii, respectiv in tratatul incheiat intre Austria si Prusia, primul tratat de acest fel, in 1899. Metoda creditarii a fost inventata de catre Marea Britanie si a fost in principal restransa la impozitele percepute de catre statele Imperiului Britanic si, in particular, in India. Cu timpul, precizeaza Klaus Vogel, metoda creditarii devine tot mai populara intre statele europene care au adoptat-o ca o metoda unilaterala (Germania), sau in propriile lor tratate, cum este cazul tarilor scandinave (Norvegia, Olanda, Danemarca) si mult mai recent, Franta.
Pentru ca statele membre ale UE sa isi aleaga una din aceste 2(doua) metode, Vogel abordeaza in mod critic metoda creditarii, intrebandu-se daca acesta este o metoda superioara. Pentru a da un raspuns pertinent, sunt studiate diverse teorii in principal elaborate de economistii americani. Punctele slabe ale acestei optiuni de evitare a dublei impuneri vizeaza urmatoarele aspecte: metoda creditarii este zuta ca un dezantaj al competitiei, in plus, nu promoveaza eficienta economica, ci, din contra, subrezeste pozitia competiti a companiilor pe pietele externe. De asemenea, metoda creditarii este privita ca o complicatie costisitoare a legii fiscale".
Klaus Vogel mai demonstreaza si alte fatete ale acestei metode. Atat timp cat impozitele directe nu sunt complet armonizate in Comunitatea Europeana, statele membre au libertatea de a-si alege propriul sistem si rate de impozitare directa. Rezidentii statelor au posibilitatea de a exploata diferentele rezultate din diversitatea sistemelor fiscale. Aplicarea metodei de creditare luptand pentru neutralitatea capitalului de export284 interfereaza cu libertatea de a face asta si este o incalcare a liberei alegeri a locurilor de silire a societatilor, de investire de capital, de a oferi servicii, etc.
Curtea de Justitie Europeana precizeaza, ca este rezonabil pentru statele membre sa se bazeze in intelegerile lor pe practica internationala si pe modelul de conventie elaborat de OCDE. De aceea, se poate concluziona, ca datorita modelului OCDE care trateaza ca echilente metoda creditarii si a scutirii, ambele metode sunt admise de legile Comunitatii Europene. De asemenea, profesorul Vogel subliniaza ca nu se poate in prezent aprecia, ca scutirea ar trebui sa fie singura metoda admisa de legile Comunitatii Europene. in fapt, ambele metode au fost folosite multe decenii si nu ar trebui sa fie neglijate total. De aceea, este foarte probabil ca pe termen lung, conflictul existent intre metoda creditarii si piata libera a Uniunii Europene conduce la eliminarea metodei creditarii dintre statele membre ale Comunitatii Europene.

Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala


lupa cautareCAUTA IN SITE