 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
|
|
Privire de ansamblu asupra politicilor fiscale in statele membre ale comunitatii europene |
|
| Presiunea fiscala in zona Uniunii Europene Definitia presiunii fiscale intr-o forma simplista este data de raportul dintre impozite si produsul intern brut. Cu toate acestea se considera adesea ca, acest raport desi exprima "un indicator sumar al presiunii fiscale dintr-o tara, este un factor de scalare folositor si un semnal pentru preferinta tarilor in ceea ce priste dimensiunea sectorului public"202. Explicarea precisa a acestei notiuni necesita o definitia mai completa: "presiunea fiscala reprezinta raportul intre totalul impozitelor, taxelor, inclusiv a contributiilor la asigurarile sociale si produsul intem brut, fii Aceleasi elemente sunt regasite si in definitia urmatoare204: "Presiunea fiscala este in general data de rata fiscalitatii, care se calculeaza ca raport intre incasarile fiscale (de la nil central si cel al colectivitatilor locale), inclusiv contributia ia asigurarile sociale de stat, intr-o anumita perioada, de regula un an, si valoarea produsului intern brut, realizat in aceeasi perioada, de o economie nationala.". Aceasta definitie, reda, dupa cum se poate observa, presiunea fiscala a unei tari. La acelasi autor, intalnim o alta definire a presiunii fiscale cu caracter mai general, dar mai simplista: "Presiunea fiscala se masoara ca raport intre suma prelevarilor obligatorii (impozite plus contributia la asigurari sociale de stat) si produsul intern brut" 205. O definitie similara a presiunii fiscale nationale este trasata de autoarea Narcisa Roxana Mosieanu206 : "Presiunea fiscala nationala se masoara ca raport intre sume prelevarilor obligatorii catre buget (impozite, la care se adauga si contributia pentru asigurarile sociale de stat) intr-o animita perioada (de regula un anu de zile) si produsul intern brut, realizat in aceeasi perioada de o economie nationala." Definitia este apoi completata de precizarea obiectivului existentei porii fiscale - in functie de consecintele economice si sociale: "Presiunea fiscala nationala este o presiune obiectiva, determinata tehnic in functie de necesitatile de finantare ale cheltuielilor publice." Deficientele acestui indicator trebuie avute in dere atunci cand se analizeaza presiunea fiscala in Uniunea Europeana. Aceasta problema se intalneste la numerosi autori. Felicia Alexandru considera ca: "Diferentele intre tari, cele mai multe silite in timp, trebuie interpretate cu prudenta, deoarece pot reflecta fie diferente de tip institutional privind sistemele de protectie sociala, putand fi explicate prin ponderea cotizatiilor sociale in totalul preie\arilor obligatorii, fie o anumita politica privind deficitul bugetar" si adauga "Nilul si structura prelevarilor obligatorii depind de o multitudine de factori dintre care unii au o evolutie care nu depinde de vointa statului: este cazul structurii demografice a tarii, in special ponderea persoanelor in varsta". Sublinierea restrictiilor determinate de folosirea indicatorului de presiune fiscala se regaseste de asemenea la Isabelle Joumard 208 care adauga ca: "Acest indicator este oarecum limitat ca masura ativa intre tari si de-a lungul timpului. Printre factorii care pot afecta nilul si tendinta raportului se numara: extinderea unor tari mai degraba prin cheltuielile pentru asistenta sociala si economica asigurata decat prin cheltuieli gurnamentale directe, chiar daca transferurile sociale sunt sau nu subiect de impozitare". O alta parere legata de acest subiect, pe care o impartasesc, este ca realizarea de atii privind presiunea fiscale din dirse state pentru a fi semnificativa ar trebui ca "nilul de trai, productivitatea si structurile fiscale sa fie asemanatoare". Realizarea paralelelor intre presiunea fiscala a tarilor membre a Uniunii Europene si aprecierea nilului presiunii fiscale la nilul Uniunii Europene in general se confrunta de asemenea cu numeroase dificultati, determinate de faptul ca niturile fiscale nu sunt pe de-a intregul abile de la o tara la alta. Dirgentele se datoreaza unei varietati de factori generali si specifici pentru fiecare tara. Cei mai importanti sunt urmatorii209: . diferentele in perioadele de referinte si de metode; . contributiile la securitatea sociala, care sunt destul de mari in unele tari (inclusiv Germania), sunt incluse uneori ca nituri fiscale, alteori nu; un exemplu in acest sens este dat de contributiile la securitatea sociala ale angajatorilor pentru angajatii gurnamentali; . contributiile gurnamentale impuse nu sunt incluse in cadrul rapoartelor fiscale; . impozitele pe mosteniri si cadouri uneori sunt considerate impozite, alteori se apreciaza ca nu trebuie incluse in categoria impozitelor. Pentru tarile Uniunii Europene, taxa pe valoarea adaugata si taxele vamale apar uneori ca o valoare neta a sumei"1-transferate la Comisiile Uniunii Europene, iar in alte cazuri, ca o valoare bruta.In lucrarile cercetate, se mai arata ca nilul fiscalitatii este determinat si influentat de numerosi factori, iar acestia fac ca "intre nilul fiscalitatii si baza sa reprezentata prin PIB sa nu existe o corelatie riguroasa."210. intr-o enumerare sumara, factorii de influenta a presiunii fiscale sunt reprezentati de: . volumul cheltuielile publice, care depinde de dirse obiecti economice, sociale si politice; . performantele economiei la un moment dat; . eficienta utilizarii cheltuielilor publice finantate din impozite; . structura proprietatii; . necesitatile publice silite prin politica gurnamentala; . gradul de intelegere de catre contribuabili a necesitatilor bugetare si de adeziune la politica gurnului; . stadiu democratiei dintr-o tara. Pe baza datelor prezentate in elul nr. 1. este studiata presiunea fiscala in Uniunea Europeana pentru intervalul 1990-2005, La o prirna privire se observa ca povara fiscala in zona UE este ridicata, depasind 40 de procente. Prezentarea acestei realitati este subliniata de graficul nr. 1 (care reda o privire statica asupra porii fiscale specifica in toate tarile membre, pentru intervalul de timp supus analizei 1990-2005. cu evidentierea nilului mediu al acestui indicator pentru UE), si graficul nr. 2. care realizeaza o expunere ativa a evolutiei indicatorului de presiune fiscala pentru statele din Uniunea Europeana doar pentru anul 2005. Graficul nr. 4. asigura o prezentare dinamica a presiunii fiscale specifica tututor tarilor UE ativ cu media aceluiasi indicator pentru primele 14 tari membre in perioada 1990-2005. Examinarea acestor ele si grafice permite extragerea unor concluzii: . presiunea fiscala determinata la nilul anului 2005 a inregistrat cote ridicate in tari precum: Suedia (51,4%), Danemarca (49,2%), Finlanda (45,9%), Belgia (45,3%), Franta (44,3%); . nilul niturilor fiscale raportate la PIB a cunoscut o evolutie ascendenta in perioada 1990-2000 in zona Uniunii Europene, dar pentru intervalul 2001-2005 a oscilat intre valori cuprinse intre 39-42% (graficul nr. 4.); . fiscalitatea ia nilul statelor UE in perioada 1990-2005 marcheaza diferente majore, inregistrand puncte de maxim in tari, precum ar fi Suedia (peste 51%) si Danemarca (peste 49%) si puncte de minim in tari, precum Lituania (procent mediu 30%), Malta (30,4%), Cipru (30,9%), Irlanda (32,4%) sau Letonia (-34%). Incidenta fiscalitatii variaza asadar enorm in cadrul Comunitatii Europene. De altfel si structura impozitelor este de asemenea diferita (el nr. 11 si graficele nr.30 si 56). Majoritatea statelor Uniunii Europene se bazeaza in foarte mare masura impozite pe consum, pe impozitele pe nitul persoanelor fizice si juridice, dar si pe contributii sociale. Realizand o grupare a impozitelor in functie de ponderea acestora in totalul prelevarilor obligatorii, Luca Grandulli arata ca: "in Europa, mixajul fiscal actual este compus din impozite asupra bunurilor si serviciilor (30 procente), contributii la asigurarile sociale (28,4 procente), impozite pe nitul personal (25,6%) urmate impozite pe nitul societatilor comerciale (9,2 procente) si impozite pe proprietate (cu 5 procente). In ultimele doua decenii s-a produs o schimbare de la impozitul pe nitul personal si contributiile sociale la impozitul pe nitul societatilor comerciale si cel pe proprietate"2". Ca rezultat al anumitor integrari intre impozitele pe nitul persoanelor fizice si cele ale firmelor, sistemul fiscal din Uniunea Europeana creeaza in prezent mai putine distorsiuni pentru deciziile de finantare ale intreprinderilor in cadrul resurselor interne, cu toate ca introduce anumite discriminari pentru institiile straine. O alta distorsiune comuna este aceea ca impozitele pe niturile personale adesea ofera un tratament fiscal preferential pentru anumite instrumente de economisire (institii imobiliare, asigurari de viata si scheme de pensii). Per total, in timp ce redistribuirea niturilor este adesea conceputa ca un obiectiv cheie pentru sistemele fiscale din tarile UE, progresivitatea continuta in cotele impozitelor statutare asupra niturilor personale este slabita de un mare numar de reduceri si credite fiscale, care au un efect benefic mai ales asupra grupurilor cu nituri mai ridicate. O alta slabiciune a naturii redistributi a sistemului fiscal european actual este considerata impozitarea relativ redusa a proprietatii si niturilor din capital, si faptul ca contributiile la asigurarile sociale, care reprezinta o mare parte din niturile din impozite, sunt in principiu proportionale si cateodata regresi (mai ales datorita plafonarii)21". Apreciez insa ca incepand cu anii 2005-2006, aceasta ultima problema a impozitarii proprietatilor a reusit in buna parte sa fie corectata, majoritatea statelor membre realizand o majorare a impozitarii de acest fel. Mentionez chiar tara noastra, stat membru din ] ianuarie 2007, care a initiat o masura fiscala specifica anului 2007 const'nd in niajorarea impozitelor locale: impozite pe cladiri si taxe asupra mijloacelor de transport. Analiza presiunea fiscala in statele membre, din perspectiva ponderii pe impozite directe si indirecte, dar si a contributiilor sociale, are la baza o grupare realizata in cadrul a doua lucrari213 2U de data recenta: . tarile nordice (exemplu: Suedia, Danemarca si Finlanda): presiunea fiscala ridicata a fost generata de volumul mare de impozite directe si doar intr-o mica masura de cele indirecte, pentru a suporta o asistenta sociala de stat multilaterala si avansata. . tarile de pe Rhin (exemplu Germania): presiunea fiscala pentru perioada 1990-2005 (a se dea elul nr. 1) este relativ apropiata de media europeana. Impozitele directe dintr-o tara erau considerate indirecte in alta. Totusi pentru toata zona, contributiile sociale au ajuns la un nil atat de mare incat au putut finanta o asistenta sociala de stat generoasa. . tarile anglo-saxone (precum Marea Britanie si Irlanda): presiunea fiscala muitianuala (1990-2005) era mai scazuta decat media europeana. Ponderea impozitelor era covarsitoare in raport cu cea a contributiilor sociale. Serviciile publice de sanatate erau platite din nituri fiscale generale. . tarile mediteraneene (cazul Greciei): intarzierea dezvoltarii economice a mentinut presiunea fiscala totala la un nil scazut. Sistemele fiscale contineau contributii sociale apropiate de media europeana. Impozitele, in special cele directe, s-au mentinut mult sub nilul standardelor europene. Este cazul particular al Greciei si Portugaliei. Intelegerea gradului de fiscalitate specific tarilor Uniunii Europene implica si cunoasterea nilurilor de colectare a impozitelor pe nile de gurnare. in noua clasificare a ESA95, impozitele sunt uzual grupate pe patru unitati diferite de gurnare, care pot opera atat la nilul statelor membre, cat si in cadrul institutiilor specifice Comunitatii Europene: . gurnul central (federal sau national), include toate departamentele administrati si activitatile centrale ale statelor care dispun de competenta extinderii asupra teritoriului lor economic, cu exceptia administrarii fondurilor de securitate sociala; . gurne statale sau locale - sunt specifice statelor membre care au unitati institutionale separate pe functiuni de gurnare: intre nilul central de gurnare si nilul local de gurnare, exceptia fiind din nou pentru administrarea fondurilor de securitate sociala; . gurne locale sau municipale, care au competente extinse doar asupra partii locale de teritoriu economic, separat pentru activitatile locale sau fondurile de securitate sociala; . fondurile pentru protectia sociala, incluzand toate unitatile centrale, statale si locale, in care activitatea principala consta in acordarea beneficiilor sociale. In lucrarile privind Uniunea Europeana se arata ca la nilui anului 2002215, in cadrul Uniunii Europene circa 52% din niturile pronite din impozite, taxe si contributii la asigurarile sociale au reprezentat resurse financiare la dispozitia gurnelor centrale sau federale, doar 17% din resursele fiscale au apartinut gurnelor statale si locale, iar aproximativ 1,1% din niturile fiscale au fost platite catre institutiile comunitare. Categoriile ne redau date recente: astfel in graficul nr. 30 se prezinta structura medie a fiscalitatii in Uniunea Europeana in anul 2005 si putem extrage urmatoarele informatii: majoritatea statelor membre isi realizeaza niturile din impozite indirecte (circa 38%), dar si din impozite directe (circa 32%) dar si din contributii sociale (30%). Factori de influenta asupra politicii fiscale din Uniunea Europeana Factorii de influenta care au dat forma reformelor fiscale in statele membre au fost numerosi, iar uneori s-au aflat chiar in conflict. in cadrul Comunitatii Europene, s-a sili ca o obligativitate ca sistemele fiscaie nationale sa-si maximizeze niturile, pentru a putea indeplini cerintele silite prin Tratatul de la Maastricht, iar mai apoi pe cele impuse de Pactul de Silitate. Reducerea presiunii fiscale a fost adoptata pentru a impulsiona dezvoltarea economica si oferta de munca aflate in declin. in aceasta privinta, un argument solid a fost dat de atia cu Statele Unite ale Americii, unde dezvoltarea a fost considerabila, pe perioada cand nilul impozitelor a fost scazut. Competitia fiscala mondiala a afectat cotele de impozitare si structura bazelor cele mai mobile. Opinia publica a solicitat o eficienta mai mare, care sa corespunda necesitatii unor impozite mai simp Studierea asa-numitelor "forte care intervin in definirea politicii fiscale in zona UE" 216 are la baza o grupare a acestora in urmatoarele categorii: . cresterea cheltuielilor publice care determina o majorare a presiunii fiscale; Cresterea impozitelor in majoritatea statelor Uniunii Europene intre anii 1990-2000 (graficul nr. 4 reda aceasta evolutie ascendenta) a fost cauzata in statele membre de expansiunea cheltuielilor publice pentru asigurarea unui trai decent si de presiunea constanta generata de cresterea ratei somajului. Subliniind importanta impozitelor pe salarii pentru finantarea sistemului de protectie sociala in majoritatea tarilor UE (contributii pentru asigurarile sociale si/sau impozitul pe nitul personal), precizam ca acest lucru s~a regasit in mare masura intr-o accentuata crestere a presiunii fiscale asupra muncii. Din lucrarea autoarei Isabelle Joumard putem analiza cresterea cheltuielilor publice. Astfel, pana la finele anilor 1970, care a fost finantata printr-o "impozitare inflationista", iar in anii 1980 au urmat politici de dezinflatie care au implicat un salt in ratele reale ale dobanzii si un efect de "bulgare de zapada" a datoriei reflectate intr-o accentuata crestere a platilor dobanzilor asupra datoriei publice, (mai ales in Belgia, Danemarca, Grecia, Italia, Portugalia si Suedia). Saltul cheltuielilor publice a reflectat de asemenea sprijinul substantial acordat intreprinderilor publice (Grecia, Italia, Portugalia, Spania si Suedia) si/sau implementarea de programe substantiale de infrastructura publica (mai ales in tarile care au beneficiat de fonduri structurale de la UE Grecia, Irlanda, Portugalia si Spania - care acopera doar partial cheltuielile cu aceste programe). . situatiile economice favorabile care au permis numeroase reduceri fiscale; Tratatul de la Maastricht din 1992 si apoi Pactele de Silitate si Dezvoltare au creat un cadru in care multe tari din UE au implementat masuri de consolidare fiscala. In multe din aceste tari, reducerea cheltuielilor publice s-a realizat prin reducerea salariilor din sectorul public, reguli strice de inlocuire pentru functionarii publici si reducerea institiilor publice. in acelasi timp, presiunea fiscala a continuat sa creasca in majoritatea tarilor UE, cu exceptia Irlandei (graficul nr. 12) si Olandei (graficul nr. 10). Cresterea niturilor nu s-a mai realizat in cea mai mare masura prin cresterea impozitelor pe niturile personale si a contributiilor la fondul asigurarilor sociale, ci din impozite pe profit si impozite indirecte. Un alt factor de influentare a fiscalitatii din Uniunea Europeana este dat de evolutiile economice intalnite in numeroase state membre, caracterizate prin crestere economica, reducerea deficitelor bugetare si scaderea ratei inflatiei. Aceste situatii economice favorabile au permis anumite reduceri fiscale. Astfel, de la sfarsitul anilor '90, majoritatea statelor UE au profitat de niturile tot mai mari pentru a-si reduce impozitele. Totusi unele din aceste masuri au implicat reducerea impozitelor indirecte cu impact general mic asupra conditiilor din zona ofertei, multe dintre ele au fost desemnate sa aiba un impact structural: cresterea stimulentelor si facilitatilor pentru crearea de locuri de munca si cresterea productivitatii. Principalele reduceri s-au operat pentru contributiile la asigurarile sociale si impozitele pe niturile salariale (Germania, Finlanda, Irlanda, Italia, Olanda, Spania, Suedia si Marea Britanie). in general acest lucru a implicat o usoara scadere a porii fiscale asupra muncii, desi uneori cu un impact mai pronuntat asupra persoanelor cu salarii mici. Pe langa aceasta, cateva tari din UE au introdus masuri pentru realizarea unei reduceri generale a impozitelor pe profit si pentru ameliorarea functionarii pietelor de capital (Germania, Irlanda, Italia). . perspectile viitoare ale dezvoltarii angajamentelor publice si erodarii bazelor de impozitare. Procesul ingrijorator al actualelor evolutii demografice217 este privit prin prisma politicii fiscale din urmatoarea perspectiva: Se apreciaza ca imbatranirea populatiei, in absenta unor reforme, va duce la cresterea cheltuielilor cu pensiile si ingrijirea sanatatii. Implicatiile fiscale vor fi considerabile pentru tarile din Uniunea Europeana, cu cheltuielile pentru pensii de limita de varsta care vor creste, ca procent din PIB, cu 4% pana in 2005 in Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Olanda, Spania. Cu toate ca estimarile sunt mai putin clare in cazul cheltuielilor de sanatate, acestea ar putea aduce o majorare de 3% la cresterea cheltuielilor publice generale in tarile UE . Perspectile largirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri va duce de asemenea la cheltuieli cu toate ca ele se considera ca vor fi mai putin semnificati. Bugetul Comisiei Europene va trebui sa plateasca pentru pregatirile de preaderare, sa aloce resurse pentru dezvoltarea infrastructurii si pentru sprijin regional in aceste tari.In plus, circulatia libera a capitalurilor, eliminarea controlului vamal, introducerea monedei unice si dezvoltarea tehnologiilor informatiei si comunicatiilor contribuie la cresterea mobilitatii bazelor de impozitare. Pe de o parte, mobilitatea crescuta in cadrul zonei UE poate crea cresterea nilului de trai prin faptul ca cetatenii si firmele pot sa-si aleaga sediul in tara sau regiunea care ofera ce! mai atragator pachet fiscal - in particular oferta de bunuri publice si povara fiscala asociata - care convine cel mai bine intereselor lor. Expunerea mai accentuata la concurenta internationala ofera de asemenea stimulente puternice pentru gurne de a ridica eficienta sectorului public si poate duce la un dublu castig: impozite mai mici si servicii publice mai bune. Pe de alta parte, circulatia libera a produselor si factorilor, pentru a profita de diferentele dintre sistemele fiscale din tarile Uniunii Europene si barierele in calea schimbului eficient de informatii, extind tendinta de evaziune fiscala. Acest lucru poate determina scaderea porii fiscale asupra factorilor de productie foarte mobili, si poate duce la o presiune fiscala mai ridicata asupra celor mai putin mobili, mai ales forta de munca, sau poate eroda niturile pana in punctul in care serviciile publice nu mai pot fi oferite asa cum ar dori contribuabilii, care sunt in acelasi timp alegatorii (votantii). La nilul impozitelor pe profiturile si pe niturile firmelor nu exista o dovada clara a unei scaderi periculoase, deoarece scaderea ratelor statutare au fost adesea insotite de masuri de largire a bazei de impozitare. Totusi, tendintele recente in impozitarea niturilor de capital si tratamentul fiscal preferential al nerezidentilor de catre multe tari UE poate semnala faptul ca o asemenea presiune de a reduce impozitele si taxele asupra factorilor extrem de mobili este in plina desfasurare. in timp ce o coordonare mai buna in anumite domenii ale politicii fiscale poate modera presiunile de erodare a bazei de impozitare, exista constrangeri economice si institutionale in acest domeniu. Din punct de dere economic, atat marimea, cat si compozitia cheltuielilor publice difera semnificativ intre tarile UE. Acest lucru este reflectat in diferitele nevoi de finantare care la randul lor duc la diferente noile in sistemele fiscale. Din punct de dere institutional, necesitatea unanimitatii pentru orice decizie asupra politicii fiscale la nilul UE face dificil acordul asupra metodelor de urmat cand statele au interese dirgente.In acelasi timp, tendinta de globalizare la nilul pietelor financiare si introducerea legaturilor electronice ieftine si rapide cu pietele financiare din strainatate fac tot mai dificila impozitarea eficienta a profiturilor si niturilor firmelor. in tarile UE, restrictiile asupra circulatiei capitalurilor s-au ridicat complet la inceputul anilor 1990. Introducerea monedei unice europene a intarit atractivitatea institiilor in strainatate, deoarece moneda unica a eliminat riscurile datorate ratei de schimb si a costurilor in zona UE: in acelasi timp, fluxurile limitate de informatii intre intermediarii financiari si administratiile fiscale, atat in interiorul tarilor UE, cat si intre ele, inclusiv legile confidentialitatii bancare in anumite state ale Uniunii Europene, faciliteaza evaziunea fiscala. Un factor agravant este dezvoltarea institiilor cu capital "off-shore", prin internet. Asa-zisele banci electronice expun impozitele unor riscuri mari de evaziune fiscala. Problemele de securitate si raspandirea relativ restransa a internetului in zona Uniunii Europene limiteaza expansiunea acestor tranzactii financiare - tarile nordice reprezinta insa o exceptie: mai mult de o optime din intreaga populatie a Finlandei si Suediei isi rezolva tranzactiile bancare on-line. Totusi aceste tranzactii se estimeaza ca vor inregistra o remarcabila extindere. Un alt aspect sensibil este determinat de faptul ca bazele impozitare pentru consum si pe profitul societatilor au denit si mai vulnerabile in tarile Uniunii Europene. Achizitiile peste granita, in interiorul Uniunii Europene, au primit un imbold puternic odata cu aparitia monedei unice, permitand atiile de preturi intre tari si tranzactii comerciale electronice urgente. Comertul electronic este mult mai extins decat in 3UA, desi diferentele intre tari sunt mari, tarile nordice fiind in frunte. Aparitia telefoanelor mobile, accesul liber la internet si tarifele telecom mici vor conduce la o explozie a tranzactiilor comerciale electronice cu caracter privat. Astfel, presiunile de erodare a bazelor fiscale se vor intensifica. in cazul tranzactiilor de acest fel, tarile UE care au mentinut un impozit ridicat pe consum (Danemarca si Finlanda) vor fi cele mai afectate deoarece furnizorii on-line de produse digitale aplica curent TVA-ul corespunzator tarilor lor pentru vanzarile din interiorul Uniunii Europene, iar produsele pronite dintr-o sursa on-line nemembra a Uniunii Europene sunt neimpozabile. Noile tehnologii informationale si de comunicatie reduc importanta locatiilor fizice manageriale si activitatilor de service si cresc mobilitatea bazelor de impozit pe profitul corporational. Apreciez ca influentele enumerate anterior determina semnificativ politica fiscala a Comunitatii Europene si prin urmare se poate concluziona spunand ca, in Uniunea Europeana, fiscalitatea ridicata este rezultatul a numerosi factori, din care amintim: cresterea angajamentelor din sectorul public, nilul ridicat al somajului, eforturile statelor membre pentru consolidarea fiscala conform recomandarilor Comisiei Europene, mediul economic in general, tendintele demografice, globalizarea pietelor financiare si dezvoltarea tranzactiilor comerciale electronice. Alte probleme219 care sunt comune pentru tarile Uniunii Europene si care necesita a fi analizate in cadrul discutiilor privind modelul fiscal sunt: . echitate fiscala: Dupa o perioada in care reformele fiscale au acordat mai mare atentie eficientei decat echitatii, in ultimii ani au fost adoptate unele masuri fiscale pentru a se indeplini obiectile unui echitati orizontale si pentru a intari progresivitatea la pragul mai scazut al scalei nitului; . competitivitatea: unele tari au ificat reforme in care competitivitatea reprezinta una dintre principalele motivatii; masuri fiscale specifice cresterii competitivitatii nationale au fost introduse in ceea ce priste capitalul financiar, capitalul real si alti factori de productie (in principal munca); . inovatia: limitarea bazelor de impozitare a fost urmata de reorientarea stimulentelor fiscale pentru a impulsiona inovatia si dezvoltarea, in principal in p^tru sectoare (firmele mici, institiile, capitalurile de risc si optiunile pentru actiuni); . relatiile fiscale la diferite nile gurnamentale: structura relatiilor fiscale la diferite nile de gurnamant se modifica pentru modelele selectate, dar distributia puterilor fiscale nu este definita; unele evidente recente preureaza o trasatura redistributiva mai scazuta pentru intregul sistem fiscal viitor. Trasaturile actuale si viitoare ale sistemelor fiscale nationale sufera numeroase modificari in scopul obtinerii unui sistem fiscal european global neutru si eficient. Pentru aceasta elementele definitorii ale principalelor impozite nationale ar trebui reunite, iar aceasta ar asigura automat si o imbunatatire a functionarii pietei comune. Factorii de influenta asupra sistemelor fiscale a statelor membre, in conceptia lui Luigi Bernardi220, pot fi grupati in trei categorii: . silirea cadrului de baza pentru un sistem fiscal european, ca rezultat al anilor numerosi de competitie fiscala si de armonizare a eforturilor de pana acum. Acest sistem trebuie sa corespunda mixajului setarilor institutionale europene actuale din faza de "confederatie" la "federatie" si sa permita o miscare reala a oamenilor, bunurilor si capitalurilor, in cadrul pietei unice si sa nu fie obstructionat de distorsiuni fiscale ; . diminuarea dezvoltarii economice europene care se contureaza in prezent ca fiind aproape tara sfarsit. Initiatile pentru o renire viitoare sunt repetat amanate. Perspectiva unui declin economic nu poate ii exclusa, chiar si in cele mai sile tari. De aceea, reforma fiscala trebuie sa contribuie !a asigurarea dezvoltarii economice. . reconstructia conurarilor institutionale europene care este inca in faza incipienta. Experienta statelor federale conduce la previziunea unor schimbari profunde in alocarea impozitelor pe nile gurnamentale si a puterilor de cheltuieli publice. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
