 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» sisteme fiscale
» Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
|
|
Probleme internationale privind impozitarea capitalurilor |
|
| In legislatia fiscala exista mai multe tipuri de impozite pe capital care pot fi grupate in urmatoarele trei grupe265: 1. impozit pe are; 2. impozit pe transferul de capital si 3. impozit pe castigul de capital. Studiile asupra impozitarii capitalurilor arata ca in principalele tari europene si membre OCDE, situatia este urmatoarea: 80% dintre aceste tari au un impozit pe transferul de capital, 80% au un impozit pe castigul de capital si 40% au un impozit anual pe are266. Impozitul pe are este specific tarilor dezvoltate, precum Germania, Franta sau Olanda. Ponderea impozitelor pe capital in PIB in statele membre inregistreaza o valoare medie in perioada 1995-2003 de 8,6%, conform surselor Comisiei Europene267, iar prin rap Impozitele asupra arii propriu-zise se refera la impozitul asupra activului net si la impozitarea terenurilor si a cladirilor. Impozitul pe activul net se refera la persoanele fizice si/sau juridice. De exemplu, in Germania si Luxemburg la plata acestui impozit sunt supuse atat persoanele fizice, cat si cele juridice, in Danemarca, Spania si Olanda, impozitul se adreseaza numai persoanelor fizice. Impozitul asupra cladirilor si terenurilor sunt specifice in toate tarile Uniunii Europene, intalnindu-se mai ales sunt denumirea de impozite asupra proprietatii. Impozitarea transferului de capital este o forma che de impozitare a arii, iar obiectul impunerii il reprezinta trecerea dreptului de proprietate a unor bunuri de la o persoana la alta. in aceasta categorie se includ: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donatii, impozitele aferente cedarilor de fonduri de comert, clientele si marci exploatate, impozitul pe aportul de capital (Germania, Spania), impozitul asupra modificarii de capital social (Franta, Luxemburg, Spania), impozitul in caz de dizolvare de societati (Franta), impozitul asupra impartirii capitalului social la dizolvarea societatilor (Spania, Franta), impozitul pe circulatia valorilor mobiliare (Germania). Impozitarea cresterii de capital este de data mai recenta. Obiectul impunerii il reprezinta diferenta dintre valoarea de cesiune si valoarea de achizitie, corectata cu reevaluari legale si cu amenajari efectuate de proprietar. Clasificarea comunitara a impozitelor si taxelor conform functiunilor economice determina trei mari grupe: impozite pe consum, impozite pe munca si impozite pe capital. Primele doua categorii au fost tratate in submodulele anterioare. in a treia categorie se face referire la impozitarea perceputa asupra capitalului, care este definit in sens larg, incluzand: capitalul fizic, intangibil, economiile si institiile financiare. Impozitele asupra capitalului se adreseaza sectorului privat, impartit in doua grupuri de platitori de impozite: societatile si gospodariile, ambele achita impozite de acest gen. Aici se includ de exemplu impozitele pe nitul pronit din desfasurarea afacerilor: nu numai impozitele pe profit, ci si alte impozite care afecteaza profitul, precum impozitele pe cladiri si taxa asupra mijloacelor de transport, achitate de societatile comerciale. in cadrul lucrarii Structura sistemelor fiscale in Uniunea Europeana"268 este prezentata gruparea acestor impozite in doua mari clase: » impozitele pe capital si nitul din afaceri. Aici se includ: impozitele pe niturile sau profiturile societatilor, impozitele pe nit si contributiile sociale ale auto-angajatilor, impozitele pe nitul personal ridicat pe nitul de capital al gospodariilor (rente, dividende si alte nituri pe proprietate). Practic este vorba mai ales de impozitele pe dividende, dobanzi sau activitati antreprenoriale si despre impozite pe niturile societatilor comerciale - precum impozitele pe castigurile sau beneficiile de capital. De asemenea, in aceeasi grupa sunt incluse si impozitele pe castigurile la loterie sau din jocurile de noroc. » impozitele pe are (sau pe depozitele de capital) cuprind impozitele pe are, impozitele pe mosteniri si donatii, impozitele asupra proprietatilor imobiliare, licente profesionale si de afaceri, alte impozite pe produse: taxe de timbru, impozitele pe tranzactiile financiare, taxele de inregistrare a autohiculelor. Progresele spre o mai mare neutralitate a impozitarii niturilor din capital au fost elementul esential al reformelor din majoritatea statelor UE269. Precursorii sunt tarile nordice (Danemarca, Finlanda, Norgia si Suedia) care au adoptat un sistem de nituri dual la finele anilor 1980. in acest sistem, se aplica un nil unic de impozitare la capitalul net (dobanzi, dividende, castiguri de capital) in timp ce niturile din munca sunt supuse unei impozitari aditionale si progresi. Majoritatea celorlalte state UE nu au adoptat un sistem dual pur", dar tind tot mai mult sa impoziteze niturile din dobanzi si castigurile de capital la nile unice, adesea mai reduse decat nilele marginale care se aplica niturilor din munca; si aceste nile tind sa conarga (de exemplu Austria, Franta, Germania, Grecia, Italia si Spania)5 J. Olanda a introdus de asemenea un sistem care se aseamana cu sistemul dual in anul 2001. Tendinta de a impozita cu o rata unica si mai redusa niturile din capitaluri a reflectat adesea necesitatea de a ramane competitiv pe piata internationala de capital, mai ales in contextul circulatiei libere a capitalului si a introducerii monedei unice, si/sau a dificultatii de a asigura o evaluare adecvata a impozitarii (in particular in statele care au mentinut confidentialitatea bancara pentru scopuri fiscale). Majoritatea statelor UE ofera tralament fiscal preferential anumitor instrumente de economisire. in mod tipic, schemele de pensii si institiile imobiliare beneficiaza de cele mai favorabile conditii fiscale. in ambele cazuri, acestea sunt motivate in parte de obiecti economice sau sociale: reducerea presiunilor viitoare asupra schemelor publice de pensii si facilitarea accesului populatiei la locuinte adecvate. Anumite state europene (Italia, Spania) au crescut facilitatile pentru economisirea in derea pensiilor, sau intentioneaza sa o faca (Germania), pornind totusi de la nile foarte diferite. Facilitatile oferite locuintelor ocupate de proprietari sunt foarte raspandite si extrem de dirse. in primul rand, costurile dobanzii, si in anumite cazuri platile principale, sunt deductibile din baza de impozitare sau dau dreptul la un credit in 12 state europene271. Pentru a stimula institiile producti, deductibilitatea impozitelor asupra costurilor legate de proprietatea imobiliara ar trebui aplicate doar daca locuinta este tratata in mod consistent ca un bun de institie. Totusi, impozitarea efectiva a chiriilor Subevaluarea institiilor imobiliare pentru scopuri fiscale este de asemenea reflectata in niturile mici realizate din impozitele pe proprietate in statele din zona UE, Franta si Marea Britanic fiind singurele exceptii. Tendinta generala, totusi, a fost de a reduce generozitatea anumitor privilegii legate de impozitarea locuintelor ocupate de proprietar. Masura cea mai decisiva a fost luata in Marea Britanie, care elimina scutirile pe dobanzile ipotecare, dar Danemarca, Franta, Irlanda, Olanda si Spania au redus recent aceste privilegii. Studierea datelor din surse OCDE:'3 prezinta o situatie diferita a impozitului pe proprietate intre statele membre ale Uniunii Europene. O importanta mai mare se acorda acestui tip de impozit in tari UE, precum Marea Britanie (10,7%), Luxemburg (8,4%) sau Franta (7,3%). La polul opus se situeaza tari, precum Austria (cu doar 1,3%) sau Ungaria (1,6%) ceea ce arata ca aceste tari nu se bazeaza in realizarea niturilor lor fiscale pe aceasta sursa de resurse. De asemenea, se poate constata ca media acestor impozite este mai scazuta la nilul UE (4,7%) decat cea caracteristica tarilor din OCDE (5,4%) si este la mare distanta (cu peste cinci procente) decat cea practicata in SUA (10,6%), Japonia (10,5%) sau Coreea (10,4%). Consider ca statele membre ar trebui sa acorde o importanta sporita acestui tip de impozitare, intrucat silitatea bazei impozabile nu poate fi contestata. Locuintele si terenurile nu se pot sustrage impunerii, prin urmare evaziunea fiscala este limitata. De asemenea, pe baza acestor impozite, comunitatile locale isi pot procura fonduri importante, pentru a putea astfel sa se autofmanteze, nefiind necesara interntia statului, asigurandu-se prin aceasta o autonomie locala crescuta. Alte trasaturi ale impozitarii niturilor din capital introduc inegalitati semnificati, in primul rand. anumite state din Uniunea Europeana au un prag destul de ridicat de nituri de baza, sub care nu se percep impozite pe capital, mai ales in Belgia, Franta, Germania, Olanda si Marea Britanie274. in anumite cazuri, aceasta situatie reduce substantial povara fiscala si administrativa asupra contribuabililor care au castiguri mici sau pierderi. Totusi, aceste praguri duc la reducerea incasarilor fiscale, creeaza efecte de prag, afecteaza echitatea orizontala si submineaza redistribuirea niturilor. in al doilea rand, anumite state ofera stimulente fiscale pentru perioade lungi in care s-a mentinut proprietatea (Austria, Germania, Portugalia, Spania si Marea Britanie). Acestea au drept scop incurajarea managerilor de a lua decizii de institii pe termen lung. Totusi, acest lucru poate crea si un efect de blocaj, reducand lichiditatile de pe piata de capital si limitand finantarile disponibile pentru firmele nou-create si dinamice. Exista de asemenea o serie de probleme internationale275. Statele din UE aplica in continuare prederi fiscale diferite asupra niturilor din capital si adesea ofera un tratament fiscal preferential nerezidentilor. Trebuie mentionat de asemenea ca insusi tratamentul fiscal aplicat atat rezidentilor cat si nerezidentilor difera substantial in functie de tipul actilor financiare. Deoarece anumite administratii fiscale nu schimba informatii referitoare la dobanzi sau aplica o taxa de retinere pentru nitul fiecarui nerezident, rezidentii din statele membre pot in mod ilegal sa evite impozitul pe nit, impus de tara de resedinta si sa castige dobanda fara impozite, in tara de origine. in 1998, Comisia Europeana a propus o directiva asupra impozitarii economiilor depuse in strainatate de persoanele fizice. Intentia a fost sa se asigure un minim de impozitare efectiva a dobanzilor pentru niturile depuse in strainatate de catre persoanele din UE, in zona UE, dar nu are un impact direct asupra regimurilor fiscale aplicabile rezidentilor. A avut in dere coexistenta a doua modele: o taxa de retinere si un schimb automat de informatii. (in sistemul de retineri impozitare, Uniunea Europeana a propus Directi pentru economisire peste granita, tara destinatie retinand 25% din impozitele percepute si restituind 75% tarii de resedinta a institorului). in 2000, o abordare revizuita a fost connita intre ministrii de finante ai statelor membre, care a identificat sistemul de schimb automat de informatii ca regim optim pe termen lung, dar prede o perioada de tranzitie de sapte ani, in care Austria, Belgia si Luxemburg sa realizeze un sistem de impozite de retinere inainte de implementarea sistemului de schimb de informatii automat. Abordarea revizuita a introdus de asemenea o perioada de intarziere inaintea intrarii in vigoare a directii pentru a permite negocierea cu anumite centre financiare nemembre UE asupra adoptarii de masuri similare. Luxemburg si Austria au indicat ca aprobarea lor finala asupra directii ar fi conditionata de ajungerea la un acord intre centrele financiare din afara UE si Comisie. Centrele vizate sunt SUA, Eltia, Liechtenstein, Andorra, Monaco, San Marino, precum si unele teritorii dependente de unele state membre, precum Insulele Canalului Marii Britanii si Insula Man276. Impozitarea capitalurilor este argumentata in principal prin dorinta statelor de a reduce inegalitatile sociale, iar impotriva acestui tip de impozite sunt aduse de obicei argumente de ordin practic: impozitarea capitalului aduce atingere dreptului de proprietate, prin faptul ca apare ca o suprapunere de cheltuieli. in plus, este impozitata area, creata dintr-o economisire a unor nituri, care au fost deja impozitate. Putem intelege de ce, acest impozit este apreciat adesea277 ca fiind nepopular, ducand la descurajarea economisirii si scazand oferta de capital din economie. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
