Conceptul de manager

Conceptul de manager

Managementul ca practica, presupune existenta unor persoane care efectueaza personal si in mod organizat activitati specifice procesului de management. Aceste persoane sunt cunoscute sub denumirea de manageri.[1] Cu alte cuvinte, managerii reprezinta un grup de persoane imputernicite, special pregatite, care orienteaza, coordoneaza si dirijeaza activitatea tuturor membrilor unei organizatii spre indeplinirea intocmai a obiectivelor p 141h73b restabilite. Mai precis, managerii sunt persoane care detin in cadrul organizatiilor functii de conducere ce implica atributii de cooordonare, organizare, dispozitie, comanda si control. Ei reprezinta factorii principali ai oricarui proces decizional, influentand direct, prin activitatea lor, actiunile si comportamentul altor persoane.

Managerii sunt specialistii care fac ca procesul de management, in toate tipurile de organizatii, sa se desfasoare firesc, corespunzator cerintelor stiintei managementului. Ei sunt persoane din cadrul organizatiei care exercita atributele conducerii in virtutea obiectivelor, competentelor si responsabilitatilor cuprinse in functia pe care o ocupa.

Din definitiile prezentate mai sus rezulta ca managerii sunt profesionisti, specializati in desfasurarea activitatii de management. Ei trebuie sa posede anumite calitati care sa le permita sa desfasoare activitati de conducere, sa influenteze actiunile altor oameni si sa obtina rezultate prin activitatile acestora, in acelasi timp, managerii trebuie sa posede o temeinica pregatire manageriala, stiintifica, o reala capacitate de conducere si talent organizatoric.

Managerii sunt selectati, de regula din randul specialistilor care lucreaza in organizatie. Desigur, pot fi recrutati si din afara organizatiei, dar tot din randul specialistilor ce vizeaza tipul si profilul organizatiei. Indiferent de unde sunt selectati, managerii trebuie sa posede anumite calitati, caracteristici. Acestea sunt acele trasaturi esentiale proprii tuturor persoanelor cu functii de conducere, indiferent de profesia de baza, nivelul postului, profilul organizatiei, respectiv natura activitatii.

Caracteristicile managerilor se pot grupa in doua categorii:

caracterisitici specifice domeniului de activitate al organizatiei (cunostinte profesionale, aptitudini de munca, capacitate de concentrare, inteligenta, perspicacitate);

caracteristici specifice activitatii de conducere (capacitatea de a lua hotarari, abilitate de a lucra cu oamenii, de a-i dirija si conduce, creativitate, receptivitate fata de nou, spirit de disciplina, spirit de raspundere).

Desigur la un moment dat este greu a se face o demarcatie neta intre aceste doua categorii de caracteristici. Cert este faptul ca managerii prin intermediul acestor caracteristici sau mai bine spus calitati, poseda, ceea ce specialistii denumesc, capacitatea de a conduce, respectiv acea influenta interpersonala pe care o exercita asupra subordonatilor in procesul stabilirii si realizarii obiectivelor.

Daca privim calitatile care trebuie sa se gaseasca la fiecare manager, in interdependenta lor, atunci putem desprinde caracteristicile definitorii ale managerului. Acestea, dupa opinia majoritatii specialistilor sunt:

dubla profesionalizare, reflectata de cunostintele si calitatile ce pun in evidenta, pe de o parte competenta profesionala, iar pe de alta parte, competenta de a conduce;

capacitatea de a dezvolta un sistem eficient de relatii cu subordonatii si de relatii intre subalterni, prin intermediul carora sa se constituie un climat de munca deschis performantelor;

modelarea unui comportament propriu care sa influenteze comportamentul subalternilor si sa-l orienteze spre obtinerea de rezultate concrete corespunzatoare obiectivelor stabilite;

autoritatea cu care este investit. Este vorba de autoritatea formala specifica functiei pe care o ocupa managerul in organizatie. Aceasta autoritate se impleteste organic cu autoritatea profesionala si, de cele mai multe ori, cu autoritatea neformala, care se obtine prin recunoasterea de catre subordonati a capacitatii managerului de a conduce. Autoritatea neformala izvoreste din personalitatea managerului, din abilitatea lui de a polariza oamenii si de a-i influenta, din experienta sa, din competenta efectiva in luarea deciziilor si in organizarea activitatii subordonatilor de a le pune in practica, din maniera in care reuseste sa se impuna subalternilor;

creativitatea, necesara pentru a face fata cu succes la solicitarile generate de schimbarile tehnice, tehnologice, sociale cu care se confrunta o organizatie. Managerul trebuie sa fie receptiv la nou, sa contribuie la crearea noului, sa-si puna in valoare imaginatia, forta lui creativa, precum si forta creativa a subalternilor;

puterea de rezistenta la solicitari. De regula managerii sunt supusi stresului decizional, presiunii timpului, a raspunderii. Desigur, un bun manager cauta sa inlature suprasolicitarea fizica si nervoasa printr-o organizare rationala a propriei activitati, prin practicarea unui stil de munca eficient, prin utilizarea pe scara larga a delegarii de atributii si responsabilitati, prin crearea unui climat de munca care sa antreneze subalternii in mod responsabil la rezolvarea multiplelor probleme cu care se confrunta conducerea;

simt ridicat al responsabilitatii, care confera managerului un anumit statut in fata subalternilor, un exemplu de urmat si, desigur, prestigiu.

Aceste caracteristici ale managerului sunt generate, pe de o parte, de calitatile, cunostintele, aptitudinile acestuia, pe de alta parte, de calitatea factorului uman cu care lucreaza, deoarece managerul trebuie sa-si modeleze comportamentul, atitudinea, stilul de munca, corespunzator caracteristicilor subordonatilor.[2]