StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
  
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Afacerea ta are nevoie de idei noi
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » piata obligatiunilor » Piata titlurilor de valoare

Obligatiile ipotecare cu colateral (cmos)
Exemplul anterior a aratat principiile generale ale mecanismului unei obligatii ipotecare cu colateral (collateralized mort-gage obligation - CMO). Ipotecile sunt plasate intr-un fond, iar banii primiti in urma platilor ipotecare sunt distribuiti de catre un administrator imputernicit ce urmeaza un alcatuit atunci cand titlurile CMO sunt ndute initial. Fondul ipotecar primeste un numar, iar titlurile de loare garantate cu ipotecile din fondul ipotecar primesc numere CUSIP. Pe baza acestui fond, ar putea fi emis un numar mare de titluri de loare diferite, in timp ce in cazul unui titlu de loare pass-through este emis doar un singur tip de titlu.
Larga rietate a titlurilor de loare posibile emise de un fond, permite distribuitorului acestor titluri sa le ofere unei diversitati mai largi de investitori. in exemplul de mai sus, John dorea titluri de loare scadente intr-un an, in timp ce Jim dorea titluri de l


oare scadente in patru ani. Structurand imprumutul in transe, distribuitorul ar putea sa ofere atat lui John, cat si lui Jim (si Mary si Sally) titlurile de loare care satisfac necesitatile lor. in acest fel, distribuitorul a extins foarte mult piata titlurilor de loare garantate ipotecar. Esenta acestei diversitati a ofertelor de titluri CMO este tocmai aceasta expansiune a pietei. Teoretic, dar intr-o mare masura si practic, de pe urma acestei expansiuni beneficiaza toti: emitentul obtine o piata mai larga pentru titlurile sale de loare, investitorul are o posibilitate mai larga de alegere a ofertelor care satisfac necesitatile sale, iar distribuitorul (sau intermediarul) castiga mai multi bani.
Diversitatea mai mare a titlurilor de loare a diminuat, pentru cate dintre acestea, ce din incertitudinea momentului exact al rambursarii, dar a marit aceasta incertitudine pentru altele. Alt pret platit pentru aceasta diversitate este ca aceste oferte sunt complicate, in multe cazuri fiind greu de inteles si de greu eluat.
Primul si cel mai simplu titlu CMO era o simpla transa, dupa cum am aratat in exemplul de mai sus. in acest caz, au fost create patru transe, astfel incat principalul fiecarei transe sa fie platit in intregime inainte de a incepe platile principalului pentru transa urmatoare. Cu toate acestea, fiecare transa primea plati curente ale dobanzii pe suma imprumutata. Astfel, John era platit integral inaintea tuturor, deoarece el era proprietarul primei transe, dar toti primeau platile dobanzii la scadenta. Acest sistem se numeste transa plain nilia.
Obserti ca fiecare transa avea o durata medie ificata, insa platile anticipate vor afecta aceasta durata. in cazul primei oferte CMO, toate titlurile de loare erau transe plain nilia, dar in anul 1995 mai existau doar 25% de tipul acesta.


Obligatiunile Z
Prima schimbare adusa in intregime transelor plain nilia a fost introducerea obligatiunilor Z. Acestea nu sunt obligatiuni cu cupon zero, ci isi primesc dobanda sub forma unor obligatiuni suplimentare. Obligatiunile Z incep sa primeasca in numerar platile dobanzii precum si amortizarea principalului doar dupa ce au fost achitate obligatiunile din transele precedente. Acest lucru permite ca fluxul dobanzilor care ar reveni in mod normal obligatiunilor Z, sa fie orientat catre transele precedente, astfel incat aceste transe vor fi achitate ce mai devreme decat ar fi posibil in alte cazuri. in exemplul anterior, daca obligatiunea lui Jim ar fi fost o obligatiune Z, el nu ar mai fi primit nici o plata a dobanzii, iar dobanda castigata pe obligatiunile lui ar fi achitat obligatiunile lui John, Mary si Sally. Oricum, Jim ar fi primit in schimbul dobanzii, obligatiuni suplimentare. Jim ar fi inceput sa primeasca platile dobanzii si ale principalului numai dupa ce ar fi fost platita ultima transa a lui Sally (ultima transa inainte de obligatiunea lui Jim). Dobanda lui Jim ar fi fost platita pentru intreaga acumulare a principalului, incluzand si obligatiunile platite lui in schimbul dobanzii. in 1955, aproximativ 4% din totalul titlurilor CMO erau obligatiuni Z.
Ce se acumuleaza din obligatiunile Z poate fi folosit, de asemenea, pentru plata anticipata a altui set de transe. Aceasta confera acestor transe o scadenta bine definita, motiv pentru care ele mai sunt denumite si Transe cu Scadenta Foarte Exact Definita (Very Accurate Defined Maturity (VADM) Tranches).
Clasele de amortizari ificate
Clasele de amortizari ificate (Planned Amortization Clases - PACs) sunt un alt tip de obligatii ipotecare cu colateral (CMO) ce poate fi folosit in structurarea unei emisiuni CMO. PAC sunt concepute astfel incat sa prezinte un grad mare de siguranta in ce priveste rambursarea principalului. in primul rand, fondul de amortizare (sinking fund) este determinat astfel incit acesta sa nu se modifice, chiar si in conditiile unei game largi de plati anticipate. in al doilea rand, PAC pot face plati ale principalului in acelasi timp cu unele (sau cu toate) celalalte clase CMO. Astfel, PAC vor primi rambursarile ificate indiferent de statutul celorlalte clase. Aceasta siguranta sporita a fluxurilor de numerar face ca PAC sa fie mai atractive.
Incertitudinea nu dispare, ci este pur si simplu transferata altor clase CMO. in exemplul anterior, am putea face ca rambursarile lui John sa fie mai sigure, daca toate platile anticipate din timpul primului an ar fi folosite la micsorarea creditului lui Mary, nu la cel al lui John. Astfel, John ar primi rambursarile lui ificate, in timp ce plata anticipata de 40$ i-ar reveni lui Mary.
Alta modalitate de a realiza aceasta ar fi sa impartim imprumutul lui John in doua parti, sa zicem fiecare a cate 600$. Sa ne imaginam ca John poseda 600$, iar Josette poseda ceilalti 600$ si ca toate platile anticipate ajung la Josette, nu la John. Cand Bill face plata anticipata de 40$ in a treia luna, Josette primeste intreaga suma de 40$, pe langa plata de principal ificata. John primeste doar plata lui ificata de principal. Josette a preluat toata incertitudinea creata de platile anticipate din primul an. Acest fel de transa (a lui Josette) este denumita transa non-PAC, transa-insotitor (companion tranche) sau transa de sustinere (sup-port tranche). Rambursarea si durata medie sunt mult mai riabile in acest tip de transa, deoarece obligatiunile-insotitor absorb o mare parte sau toata riabilitatea provocata de platile anticipate. Aproape orice fel de obligatiune poate constitui un suport pentru alte transe, cand este structurata intreaga emisiune CMO, prin ificarea adecta a fluxului de fonduri. De exemplu, obligatiunea-insotitor a lui Josette ar putea avea un program de plati ificat pe patru ani, dar absoarbe toate platile anticipate facute pe intreaga emisiune (cel putin pana cand obligatiunile lui Josette sunt achitate). Cum ar putea cine sa prezica durata de viata a obligatiunilor-insotitor ale lui Josette?
Obligatiunile PAC pot fi concepute cu amortizarea in functie de nivelul platilor anticipate ale emisiunii. Ele ar putea fi structurate astfel incat sa nu apara nici o schimbare in programul ificat de amortizare, cu exceptia cazului in care platile anticipate ar ajunge la un anumit nivel presilit al ratelor PSA. De exemplu, aranjamentul ar putea fi sa nu se faca nici o plata suplimentara, cu exceptia situatiei in care platile anticipate ale emisiunii ar depasi marja de 200% din ratele PSA, moment in care ar putea aparea plati suplimentare de principal. Poate nu s-ar face nici o plata de principal daca platile anticipate nu ar depasi marja de 75%-275% PSA. Alt PAC ar putea avea o marja de 100%, sa zicem, de 100%-200% PSA. Evident, al doilea caz ar fi mai putin sigur decat primul, deoarece este mult mai probabil ca platile anticipate sa depaseasca marja de 100%, decat cea de 200%. Primul caz se numeste PAC I, iar al doilea caz, PAC II. Programele ificate de plati ale obligatiunilor PAC I ar fi mai sigure decat cele ale obligatiunilor PAC II. Sunt posibile clase aditionale de PAC.


Alte titluri de loare CMO
Clasele de Obligatiuni Amortizate Constant (Targeted Amortization Classes (TAC) bonds) isi primesc platile conform programului ificat de plati doar daca platile anticipate sunt la un nivel presilit. Daca platile anticipate sunt la un nivel diferit, obligatiunile TAC pot primi plati de principal mai devreme sau mai tarziu decat a fost ificat.
Titlurile de loare Exclusiv Dobanda (Interest Only (IO) securities) si titlurile de loare Exclusiv Principal (Principal Only (PO) securities), asa cum arata si denumirile lor, primesc o parte numai din dobanda sau numai din principal, cand se face plata. Daca dobanda nu este platita, titlurile de loare Exclusiv Dobanda nu vor primi nimic; platile anticipate excesive pot avea ca rezultat chiar o pierdere de pe urma titlurilor de loare IO. Titlurile de loare Exclusiv Principal isi vor primi principalul cand acesta este platit; platile anticipate sunt benefice acestora, deoarece ele vor primi principalul mai devreme decat a fost ificat. Ambele titluri de loare sunt ndute cu mari disconturi fata de lorile lor nominale (pentru titlurile de loare PO) si fata de loarea lor teoretica" (pentru titlurile de loare IO).
Uneori, o obligatiune Z poate avea plati ale dobanzii care incep mai devreme, determinate de un eveniment declansator, cum ar fi o rata mare a platilor anticipate sau o schimbare importanta in randamentele obligatiunilor. Acestea sunt numite Jump-Z. Obligatiunile Jump-Z care continua sa plateasca dobanda chiar daca evenimentul declansator inceteaza, sunt numite obligatiuni sticky" Jump-Z, in timp ce obligatiunile non-sticky" Jump-Z revin la programul lor initial de plati. In ultimul timp (incepand din mai 1996) nu au fost emise multe dintre acestea, dar unele mai sunt inca in circulatie pe piata.
Rezidualele (Residuals) sunt titluri de loare care primesc plata dupa ce toate celelalte titluri de loare din emisiune au fost platite integral. Aceasta confera rezidualelor un interl larg de lori posibile.

Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact