Dirsificarea institiilor incepe, in primul rand, cu o decizie privind alocarea institiilor intre obligatiuni si actiuni comune. Alte institii, cum ar fi proprietatile imobiliare nu sunt luate de obicei in considerare, cu exceptia deciziei initiale referitoare la suma care va fi alocata institiilor financiare.
Aceasta este o decizie personala, a institorului. Include atat o componenta emotionala cat si una rationala. Unor persoane, pur si simplu, nu le place sa detina prea multe actiuni comune; altora, dimpotriva, nu le place sa detina prea multe institii cu nit fix. Nu exista reguli standard despre cum sa faceti acest lucru, insa au aparut in timp anumite consideratii si repere.
De-a lungul anilor, majoritatea recomandarilor au fost pentru o impartire de aproximativ 50% obligatiuni si 50% actiuni, variind pana la 75% obligatiuni si 25% actiuni sau vicersa. Multi consultanti sugereaza ca procentul in obligatiuni sa creasca pe masura ce institorul se apropie de varsta pensionarii, insa altii cred ca amenintarea inflatiei, combinata cu o capacitate mai redusa de castig, ar trebui sa-l determine pe institorul in varsta sa mareasca proportia de actiuni. Pe masura ce autorul acestor randuri imbatraneste, tinde sa fie de acord si el ca institiile in actiuni comune, probabil, nu ar trebui reduse. in general pensiile nu cresc odata cu inflatia, desi Asigurarile Sociale sunt ajustate cu inflatia (retineti totusi ca si Asigurarile Sociale au propriul lor set de probleme). Pentru majoritatea institorilor, numai actiunile comune ofera o protectie impotriva inflatiei. insa, in 1996, actiunile comune nu ofereau rata renilitatii institiilor cu nit fix profiile. De exemplu, la sfarsitul lui mai 1996, obligatiunea de trezorerie pe termen lung oferea o renilitate de aproximativ 6,90%, in timp ce Standard & Poor's 500 Index, un foarte cunoscut indice de actiuni comune, oferea o renilitate de aproximativ 2,16%, adica mai putin de o treime din renilitatea obligatiunii de trezorerie pe termen lung. Aceasta inseamna ca preturile acelor actiuni ar trebui sa creasca cu 5% in fiecare an numai pentru a egala renilitatea obligatiunilor de trezorerie. Poate ca institiile cu nit fix, impreuna cu economii care sa tina pasul cu inflatia, ar fi un substituent potrivit.
Opiniile difera, de asemenea, si in privinta faptului daca aparitia unei schimbari pe piata ar trebui sa determine o modificare a portofoliului. Sa presupunem ca porniti cu o impartire de 50% -50%o intre obligatiuni si actiuni, dar o furioasa piata in crestere a actiunilor determina o impartire de 65%> actiuni si 35%> obligatiuni. Ar fi bine sa vindeti niste actiuni pentru a readuce raportul la 50%o - 50%>? Opiniile expertilor difera si in aceasta problema. Majoritatea institorilor, probabil, nu vor vinde si, daca ctiunile scad din nou, raportul poate reni si singur la 50% - 50%.
|
